Atractii turistice in Corfu

Punctele de atractie din insula Corfu in cateva cuvinte:

• Paleokastritsa - la 26 km vest de orasul Corfu - un paradis in miniatura cu apele sale de cristal, golfuri incantatoare si vegetatie luxurianta crescand direct din mare;

• Angelokastro - langa Paleokastritsa, fortareata bizantina din sec. XIII.

• Pelekas - la 13 km vest de oras, un sat incantator asezat pe un deal stancos, al carui varf, potrivit spuselor corfiotilor, este locul ideal din care poti sa privesti apusul soarelui.

• Kanoni & Insula Mouse - la 4 km sud de oras, cel mai popular loc al insulei. Aici un dig ingust conduce turistii catre Manastirea Vlaherna, de unde pot lua un vaporas pentru a vizita minunatul Pondikonissi si biserica sa din sec XIII.

• Gastouri - un sat pitoresc, resedinta lui Achillion, palatul de vara al imparatesei Elizabeta de Austria (Sissy). Palatul are multe gradini, ideale pentru plimbari romantice. O parte a acestuia gazduieste un muzeu.

• Aqualand - unul dintre cele mai mari aquaparcuri din Europa, construit pe o suprafata de 700 mii de metri patrati, cu un numar incredibil de atractii pentru toate varstele.
• Kalipso Star - o minunata plimbare cu barca cu fundul de sticla unde se pot admira fauna si flora bogata a marii Ionice.

Un interes turistic aparte il prezinta Primaria, un superb exemplu de arhitectura venetiana, construit in 1663. Printre alte monumente importante se numara muzeul Bizantin, gazduit de biserica Panagia Antivouniotissa (Sf. Fecioara de dincolo de munti), cel mai vechi monument eclesiastic al insulei, datand din sec XV si vechiul si noul Fort, construite intre 1576 si 1588.

Pelerinaj la bisericile si manstirile din insula Corfu

Corfu este un important loc de pelerinaj pentru ca aici se afla unele dintre cele mai importante biserici ale Crestinatatii.
• Biserica Sf. Spiridon - adaposteste moastele intregi ale Sfantului Ierarh Spiridon al Trimitundei, sarbatorit pe 12 decembrie. Biserica este celebra pentru valoroasele sale icoane si gravuri in aur si argint.

• Biserica Sf. Teodora - adaposteste moastele intregi ale Sfintei Teodora Imparateasa.
• Biserica bizantina a Sfintilor Jason si Sosipater - dateaza din sec. XII, incanta turistii prin fresce uimitoare.

Locurile sfinte ale Iordaniei

Locurile sfinte ale Iordaniei înseamnă azi urmele paşilor profeţilor, ai lui Isus sau ai primilor creştini ziditori de biserici în această vale istorică şi împrejurul Mării Moarte. În anul jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea vizita aceste tărâmuri cu semnificaţie religioasă, confirmând că Bethany Beyond Jordan (Betania de Transiordania), Muntele Nebo, Mukawir, Anjara şi Tall Mar Elias sunt centre oficiale de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.

Chiar pe malul stâng al Iordanului, înainte de vărsarea lui în Marea Moartă, arheologii au descoperit zidurile unei biserici din primele secole ale erei noastre, iar legătura cu descrierile biblice a dat certitudinea că aici, în zona sitului Betania, Ioan l-a botezat pe Isus în apa din albia pe atunci largă. înainte de a-şi încredinţa sufletul Dumnezeului său. La Mukawir, zidurile vechii fortăreţe au auzit cum stăpânul lor Irod Antipa a ordonat ca Ioan Botezătorul să fie decapitat, după dansul Salomeei. De pe Muntele Nebo, Moise a privit spre Ţara Făgăduinţei,Peştera de la Anjara i-a adăpostit pe Isus, pe mama sa Maria şi pe discipoli, pe parcursul călătoriei lor, iar Tell al-Kharrar (Tall Mar Elias) este anticul oraş al profetului Ilie. Se crede că acesta a fost ridicat în ceruri cu un car de foc de undeva din spaţiul Betaniei de Transiordania.

Şi nu doar atât. Cartea Genezei se referă la Valea Iordanului ca fiind "Grădina Domnului", adică Edenul biblic. La Pella, s-a dus încrâncenata luptă dintre Iacob şi Dumnezeu apărut sub forma unui înger. As Salt este oraşul lui Iov, iar pe malul Mării Moarte se află peştera unde s-au refugiat Lot şi cele două fiice ale sale, după ce Sodoma şi Gomora din apropiere au fost distruse prin foc. Umm Qays este unul dintre cele zece oraşe unde Isus a predicat şi a înfăptuit miracole. La Mádaba se producea, în secolele IV-VII, excepţionale mozaicuri bizantine, o parte dintre ele păstrată în biserici şi în case, o parte în Parcul Arheologic din oraş.

Toate aceste locuri sfinte se răsfiră pe harta Iordaniei, din nordul ţării şi până în sudul Mării Moarte şi de-a lungul Drumului Regilor, cea mai veche rută de comunicaţie folosită neîntrerupt în istoria cunoscută a omenirii.

Cu greu ai reuşi să parcurgi în întregime centrele religioase iordaniene, într-o singură zi. Deşi distanţele dintre Umm Qays şi Mukawir s-ar acoperi lesne cu o maşină, nu ai avea cu adevărat timp pentru a le vedea şi pentru a fi părtaş la atmosfera specială care le încarcă semnificaţiile. Alegând un traseu strâns, am pornit din Amman spre Mádaba, apoi spre Muntele Nebo, de aici la situl Betania şi, în final, scurta călătorie s-a oprit pe malul Mării Moarte. Drumurile din afara capitalei, libere, netede, curg sinuos pe dealuri uscate.

În "oraşul mozaicurilor", Mádaba, la 30 km de Amman, primul popas a însemnat curtea Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, unde printre pini înalţi am aşteptat terminarea slujbei de dimineaţă. Numărul turiştilor l-a depăşit pe cel al copiilor ce se îngrămădeau la şcoala din apropiere. Curând, uşile din lemn au lăsat liberă intrarea în răcoroasa bisericuţă, având pereţii decoraţi cu multe mozaicuri înfăţisând scene religioase şi sfinţi. În mijlocul lăcaşului, de sub un covor imens, a apărut însă o hartă uimitoare. Peste 2 milioane de piese de mozaic colorat s-au îmbinat pe această podea, în secolul al VI-lea, pentru a da cea mai veche imagine a Ţării Sfinte şi a cetăţii Ierusalimului. O mărturie arheologică unică, dar şi o dovadă a măiestriei artizanilor locali. Pentru a descifra amalgamul de oraşe şi ape al hărţii, oricare dintre cărţile din magazinul muzeului de alături îţi poate fi de folos, atunci când îţi lipseşte ghidul local.

Din micul oraş, după doar zece minute pe şosea se ajunge la Muntele Nebo, ridicat la 817 m deasupra Văii Iordanului şi stând cu faţa spre Ierihon (Israel), precum spune şi Vechiul Testament. Odată intrat pe pavajul cald al potecii în urcuş lin, tulburi parcă pacea tăcută dintre măslini şi pini. O piatră sculptată vorbeşte despre anul 2000 şi despre includerea muntelui în circuitul pelerinilor creştini. Pe o alta, aparent brută, cu margini dantelate, stă scris "Memorialul lui Moise", căci undeva aici mormântul profetului se ascunde încă de arheologii insistenţi. Săpând pe cel mai înalt vârf al muntelui, ei au dat de ruinele unei biserici din a doua jumătate a secolului al IV-lea, de un mozaic frumos acoperindu-i podeaua şi de şase morminte în subsol. Mai târziu, bazilica a fost lărgită şi reconstruită, iar acum o capelă bizantină stă în umbra măslinilor plantaţi de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

De pe o terasă largă de lângă mica biserică, Valea Iordanului a Ţării Făgăduinţei se pierde în faţa ta, precum în faţa lui Moise, demult. Când clarul depărtărilor face concesii privitorilor, Ierusalimul (40 km), Bethleemul (50 km), Ierihonul (27 km) şi Marea Moartă îşi împart linia orizontului.
Lângă tine, o cruce înaltă, cuprinsă de trupul din bronz al unui şarpe, a fost aşezată pentru a aminti de simbolurile religioase creştine.

Coborând pe serpentine spre Iordan, durează o vreme până ajungi la situl Betania de Transiordania, cuprins într-o buclă alungită a râului. După ce plăteşti intrarea, o maşină specială te transportă în turul bine organizat şi păzit, căci graniţa cu Israel are lăţimea mică a firului apei. O biserică ortodoxă (Biserica Ioan Botezătorul a Patriarhiei Ortodoxe Greceşti) apare dintre tufişuri şi mici palmieri, cu un turn de strajă sclipind în soare.

Deşertul îţi pune sub picioare un pământ galben, ca o pulbere de aur. Prin el, Iordanul tulbure te ademeneşte subtil să-i atingi apele, ca pentru un botez neştiut. Puntea de lemn de pe mal te fereşte de soare cât timp stai să priveşti cum oamenii îşi spală mâinile şi feţele cu apa considerată sfântă, luată dintr-un vas mare de piatră de sub acoperişul cu stuf. Peste mal în Israel, o construcţie ca o fortăreaţă şade încremenită sub palmieri.

Ghidul ne conduce, puţin mai târziu, într-o plimbare de-a lungul râului, spre locul unde a fost botezat Isus, amintind că, acum 2000 de ani, albia Iordanului, mult mai largă, urma alte rute prin solul nisipos. În secolele V-VI, trei capele succesive au fost construite pe malul apei, cu podele din marmură şi cu mozaicuri bizantine. Nişte scări din marmură leagă bisericile de Izvorul lui Ioan Botezătorul, acolo unde apa acestuia se vărsa pe atunci în Iordan. Inainte ca Isus să intre în râu pentru a primi botezul, el şi-a lăsat haina pe mal, iar acel loc este azi marcat de o capelă mică şi inscripţii.
Când se pleacă din Betania, se lasă tăcerea printre turişti. De vină poate fi căldura, melancolia sau pioşenia...

În după-amiaza târzie şi caldă, o ultimă oprire potrivită ar fi pe ţărmul aspru al Mării Moarte, la 400 m sub nivelul mării (cel mai coborât punct al uscatului), într-un peisaj ce pare desprins dintr-un decor selenar. Apele sărate şi lipsite de viaţă acoperă un fund adânc de nămol negru, ale cărui calităţi terapeutice sunt vestite. Coastele şi malurile adună straturi albicioase de sare, căci salinitatea acestui mare lac este de nouă ori mai mare decât cea a apei oceanice.

Pe partea de est a Mării Moarte, câteva plaje publice şi câteva hoteluri de lux deranjează doar în parte sălbăticia întinderii de apă. Un complex turistic cu facilităţi dintre cele mai atractive (piscină, palmieri, cabine şi duşuri, un restaurant pretenţios, o cafenea cu terasă şi un magazin cu produse cosmetice originale) te poate primi ospitalier după ce te-ai săturat de plutit în mare. Căci pluteşti, nu înoţi. Nici să te îneci nu se poate, adâncurile sunt impenetrabile.

În vremurile de demult, zona Mării Moarte a fost locul de refugiu al regelui David, iar de numele ei se leagă şi povestea Sodomei şi a Gomorei. Esenienii şi-au scris aici istoria, pe manuscrisele îngropate în peşterile din apropiere. Pe timpul lui Irod cel Mare, una dintre primele staţiuni ale lumii apărea pe malurile mării.

Sfârşind ziua şi turul, îţi dai seama că istoria şi religia au povestea lor deosebită în Iordania, o ţară surprinzătoare. Platourile aride şi văile deşertice, cu locurile lor sfinte, ţi-au acaparat definitiv memoria, iar imaginilor cu castele medievale, rezervaţii naturale, oraşe săpate în stâncă şi ape limpezi în Golful Aqaba li se adaugă încă una: o mică biserică, undeva, în Valea Iordanului.

Autor articol: Claudia Moşoarcă
Sursa:

Biserica Draganescu - Pictura profetica a parintelui Arsenie Boca

"Biserica de la Draganescu iradiaza lumina raiului" (teolog Nichifor Crainic)

Frescele de la Draganescu nu respecta regulile vreunui stil de pictura. Fara sa iasa insa din invataturile Bisericii, aceasta pictura este una singulara si in acelasi timp profetica.
Cand intri in curtea bisericii din Draganescu este greu sa-ti imaginezi cat de multa lume se strangea aici in vremea sederii parintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserica si nu stii ce zugravea mai bine: peretii sfantului lacas sau sufletele credinciosilor.

O data intrat in biserica, nu stii unde sa te uiti mai intai. Peretii te cheama cu fiecare icoana in parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la aceasta senzatie de caldura contribuind si tehnica in tempera.

Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery.

Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui.

Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

Auzind de neobisnuitul picturii lumea isi imagineaza ceva socant si poate sunt unii care ar stramba din nas vazand asemenea scene in spatiul lacasului de rugaciune dar rostul lor este acela de a invata, de a explica anumite pilde biblice pe intelesul omului contemporan. Nu senzationalul trebuie cautat la Draganescu, ci pictura in sine care, desi iesita din tipare, te inspira la rugaciune si-ti aduce in minte cugetarea la viata de dincolo de mormant.

Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".

In partea stanga a naosului este reprezentata in aceeasi scena lumea cu pacatele ei, cu razboiul duhovnicesc al omului, in sfere colorate fiind scrise multele ispite. In partea de sus, imparatia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din aceasta biserica este insa Invierea, in care trupul spiritualizat al Mantuitorului apare redat cu multa finete, in fundal aparand conturul crucii, stiut fiind ca nu se poate inviere fara Cruce. "Cred ca este unica aceasta icoana", spune parintele.

Intr-adevar, parca nicaieri nu am mai vazut asemenea "subtirime" a trupului lui Iisus, incat simti ca poate trece prin usile incuiate, cum a facut cand a intrat la apostoli dupa inviere. In partea de sus a scenei, de dimensiune redusa, apare pictata apocalipsa si, daca te uiti atent, vezi niste zgarie-nori arzand. Scena seamana foarte mult cu o fotografie a tragediei de la 11 septembrie 2001. Multi au spus ca aceasta nu poate fi decat o profetie, intrucat pictorul a murit in 1989.

O alta scena inspirata din viata moderna ilustreaza celebra chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el, asezat confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune acestuia, prin telefon, ca are de "rotunjit tarina", adica de stapanit Pamantul, de incercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupari", este scris undeva pe perete.

"Pictura parintelui Arsenie are un mesaj deosebit, iar eu nu prea am indraznit sa fac un comentariu mai de publicitate pentru ca mi-e teama ca-l marginesc pe parintele. Mesajul e mult mai bogat, mai tainic si mai profund si ne-am ferit sa publicam intr-o carte un comentariu al picturii. Este o teologie deosebita in aceste picturi", spune parintele paroh Lucian Razvan Petcu.
Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.


BIOGRAFIE. Absolvent de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu.

parintele Arsenie a fost arestat si torturat de Securitate in 1948 sub acuzatia de legaturi cu legionarii, lucru pe care l-a negat intotdeauna. Intrat in monahism la Sambata de Sus in 1940,A fost mutat la Prislop, iar in 1951 a fost din nou ridicat de Securitate, apoi trimis la Canal si la Ocnele Mari, pe motiv ca atragea prea multa lume la credinta. In 1959 manastirea Prislop a fost desfiintata, iar parintele, dupa o vreme de pribegie, a fost primit pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor.
Pensionat in 1968, parintele s-a stabilit in satul Draganescu pentru a picta biserica, ceea ce a facut cu multa rabdare pana in primavara anului 1989. Dupa aceasta s-a retras la manastirea Sinaia, unde, in acea toamna, a si trecut la cele vesnice.
Surse: Foto:
Mai multe detalii:

Pestera Sf Andrei – Prima biserica crestina de la noi

Intrebati care ar fi cel mai indicat obiectiv turistic de la care s-ar putea incepe promovarea turismului in Romania, multi intelepti afirma ca ar fi bine sa mergem la origini.
Plecand de la Cernavoda spre sud in directia Ostrov, pe drumul care serpuieste printre coline, aproape de cursul Dunarii, ajungi dupa mai multe localitati cu specific pescaresc in comuna Ion Corvin.

Un indicator, la iesirea din sat, te indruma sa mergi mai departe pe un drum lateral pentru a ajunge dupa 3-4 kilometri la Manastirea "Pestera Sfantului Apostol Andrei". La capatul drumului ce trece prin padure se afla manastirea cu cele trei biserici si corpul de chilii, situate intr-un frumos cadru natural.
Sfantul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, a ajuns pe aceste meleaguri propovaduind cuvantul Evangheliei Mantuitorului. A gasit gazduire in grota venerata astazi de crestini.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest "pat al Sfantului Andrei". Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi "cel dintai chemat" al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei. Cu siguranta, aceasta este "casa" despre care se vorbeste in balada Pestera Sfantului Andrei.

La aproximativ 200 de metri de pestera, pe un alt versant al muntelui, se observa si astazi urmele vechilor chilii sapate in stanca, unde traditia spune ca ar fi locuit ucenicii apostolului. In afara de aceste dovezi ale prezentei Sfantului Andrei aici, nu departe de pestera, se mai vad si astazi urmele celor noua izvoare despre care vorbea Ion Dinu, ale caror ape formau paraul Cuzgun ("Porumbel", in turca veche, o evidenta aluzie la primul botez savarsit aici), in care au fost botezati primii crestini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul, care i-au cazut in genunchi apostolului, dupa o predica, si care "s-au mirat foarte, si dand toate saracilor, au ramas cu apostolul, care i-a hirotonit preoti si au trait multi ani in pesterile lor". In imediata lor apropiere se mai afla un izvor, numit "Eminescu", amenajat in amintirea poetului national.

Dupa lungi perioade de pustiire, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, pestera sfanta s-a aratat in vis avocatului Jean (Ion) Dinu, un om al locului. Asa a fost regasit primul altar crestin de la noi.

In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, Pestera Sfantului Andrei a devenit un reper important pe harta crestina a Dobrogei. Mii de credinciosi din toate colturile tarii, dar si din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait apostolul. In acest loc plin de har se savarsesc zilnic cele sapte ceasuri, Sfanta Liturghie, se citesc rugaciuni pentru cei bolnavi si, de asemenea, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Sute de acatiste, iconite, cruciulite si alte obiecte religioase sunt depuse de credinciosi in scobiturile din peretii pesterii, semne ale profundei credinte si ale legaturii dintre oameni si Dumnezeu.

Aici, in decursul anilor, s-au savarsit numeroase minuni, vindecari miraculoase, iar puterea sfanta a pesterii, calitatea curativa a apelor si slujbele pline de har au facut din aceasta zona unul dintre cele mai venerate locuri crestine din tara noastra. La fiecare hram, la Pestera Sfantului Andrei vin zeci de mii de pelerini, ca la un adevarat Bethleem al romanilor.
Sursa:
Foto:

Biserica transparenta din Olanda

In provincia olandeza Limburg, doi arhitecti belgieni au construit o biserica "transparenta" care se numeşte "Citind printre randuri" ("Reading Between the Lines").

Arhitectii belgieni Pieterjan Gijs şi Arnout Van Vaerenbergh au proiectat o biserica de 10 metri inaltime construita din placi de metal, plasate astfel incat cei care se afla in interior sa poata admira peisajul "printre randuri", aşa cum sugereaza şi numele constructiei.

Vazuta dintr-un anumit unghi, biserica pare a fi o structura clasica şi compacta, dar daca este privita de la cativa paşi mai departe, peretii ei aproape ca dispar, iar lumina inunda interiorul.

Sursa

Bisericile de lemn din Tara Fagetului

Sunt vechi de peste 300 de ani, la fel de spectaculoase ca bisericile Maramuresului, dar mai mici ca dimensiuni.

Construite in umbra efemera a unui imperiu vremelnic, bisericile de lemn din zona Fagetului au invins timpul si vremurile intr-o extraordinara lectie de romanism. Daca Imperiul Austro-Ungar a obligat populatia romaneasca din Banat sa construiasca cu lemn intr-o zona dominata de piatra, in speranta ca ortodoxia va disparea curand, cele 14 biserici de lemn din jurul orasului Faget, din judetul Timis, au infruntat veacurile cu credinta in eternitate. Toacele si clopotele lor au vestit caderea Imperiului Habsburgilor si perenitatea catehismului ortodox pe aceste meleaguri.


Salba de biserici din lemn din zona Fagetului, elemente de tezaur care dainuie de veacuri, reprezinta poate cel mai de pret giuvaier turistic si, deopotriva, cultural al Timisului, acest tinut fiind numit si Bucovina Banatului. Incepand cu Biserica din Poeni, faurita in 1800, sirul de perle continua cu asezamintele de cult din Crivina, Romanesti, Homosdia, Margina, Curtea, Jupanesti, Povergina, Dubesti, Grosi, Batesti, Topla si Zolt.

Nessebar, Bulgaria – raiul golfuletelor romantice si al bisericilor

Cel mai fin nisip de pe litoralul Marii Negre, vecinatatea cu orasul istoric, casele albe cu acoperis rosu, presarate cu flori si numeroase biserici cu arhitectura diversa impresioneaza cu siguranta pe oricine.

Nessebar este un oras si statiune turistica in regiunea Burgas din Bulgaria, situat la circa 120 km sud de Balcic. Este amplasat pe o peninsula lunga de 850 m si lata de 350 m, in care se ajunge printr-un istm. In timpul existentei sale indelungate, si-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind acoperit de mare. Sub apa, la 80 de metri distanta de tarm, inca se pot vedea ramasitele zidurilor fortaretei. In prezent se afla conservat doar zidul de vest cu poarta, care apara orasul de continent.


Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria. Legenda spune ca un trac, pe nume Melsas, ar fi pus bazele asezarii ce avea sa ii poarte numele peste milenii. Numita initial de catre traci Melsambria sau Messambria ("bria" fiind termenul trac pentru asezare iar Melsas/Messas - numele fondatorului), asezarea a fost ocupata de dorieni in secolul al VI-lea, perioada in care vechii greci incepusera sa se aventureze in tinuturile razboinicilor fara nume, cu steaguri impodobite cu cranii de lup, de la sud si nord de Dunare.

Este si perioada in care asezarea incepe sa se dezvolte vertiginos. Apar primele ziduri trainice de aparare, temple (cel mai mare fiind cel dedicat lui Apollo, patronul antic al Nessebarului), gimnaziile, teatrele si chiar cartiere rezidentiale pentru elenii de origine nobila. Trei secole mai tarziu, Messambria isi batea propriile drahme de aur si avea legaturi economice cu toate marile cetati-porturi din Marea Neagra, Marea Egee si Mediterana.


Un important moment in istoria asezarii l-a reprezentat scindarea Imperiului Roman si trecerea Messemvriei in administratia Constantinopolui bizantin. Crestinismul este introdus ca religie oficiala iar arhitectii de varf ai Bizantului sunt trimisi sa schimbe radical fata orasului. Atunci au aparut si primele biserici, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Sf. Sofia, dupa numele uriasei catedrale din Constantinopol.


Hanul Krum al bulgarilor cucereste Messemvria in anul 812 iar slavii si bulgarii se stabilesc in ceea ce ei aveau sa numeasca Nessebar. Urmeaza o perioada in care Bizantul si bulgarii trec, rand pe rand, sub autoritatea lor, cel mai bogat port al Marii Negre din aceasta parte a Imperiului Bizantin. Apoi, fratii Asan, in special Ionita Kaloyan, si tarii bulgari din aceeasi dinastie, sunt cei care dau Nessebarului multimea de biserici si bazilici existente si astazi (Nessebar este considerat orasul cu cele mai multe biserici din lume raportat la numarul de locuitori).

Astfel, au fost inaltate bisericile Sf. Paraschiva (sec. XIII), Sfantul Todor (sec. XIV), Sfintii Arhangheli Mihail si Gravril (sec. XIV), Sf. Ioan (sec.XIV), Sf. Vasile (sec.XIV), Sf. Ilie sau Biserica Sfintei Fecioare din aceeasi perioada, si asta ca sa numim numai cateva dintre monumentele grandioase care au dus la includerea Nessebarului in patrimoniul UNESCO.

Cucerit, in anul 1366 de contele Amedei al VI-lea de Savoia, Nessebarul intra pentru secole sub dominatia Imperiul Otoman incepand cu anul 1453, odata cu caderea Constantinopolului. Impresionati de splendida asezare, sultanii nu au interzis niciodata localnicilor sa se roage in bisericile crestine sau sa isi ridice altele noi. Importanta sa se reduce, insa, si, odata cu venirea unui val de pescari greci, orasul devine unul a carui economie se reduce substantial de la comertul infloritor de odinioara la pescuit, cresterea vitei de viei si a inului. Perioada Renasterii este cea din care s-au pastrat cele mai multe cladiri din Nessebar, de aici si aspectul medieval al orasului si al labirintului sau de stradute.


Odata cu includerea centrului istoric al Nessebarului in patrimoniul UNESCO, autoritatile locale au reamenajat vechile cladiri cu etaje de lemn, tipice pescarilor greci si bulgari din secolele trecute si, mai mult, au construit unele noi respectand strict modelele anterioare secolului XX.

Imaginati-va doar o Sighisoara medievala situata la malul marii! Aceasta este imaginea pe care o lasa Nessebar romanilor care vin aici pentru prima data.
Sursa: descopera.ro