Nașterea mistică - Sandro Botticelli

Natività mistica este numele dat picturii realizate în anul 1500 de maestrul Italian al Renașterii Sandro Botticelli care se află în prezent expusă la National Gallery din Londra. Este singura operă de artă semnată de către pictor și este specială prin natura neobișnuită a iconografiei Nașterii.

Subiectul pânzei este nașterea lui Hristos, interpretată ca o adorație a Fiului de către Maria cu Iosif, păstori și magi, printre corurile îngerești. Pictura lui Botticelli, "Nașterea mistică" - este plină de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastră a purității, aplecată în adorație asupra copilului Iisus, în timp ce un bou (după Isaia, și-ar cunoaște Stăpânul și Îl încălzește prin respirația sa) și un măgar (care cunoaște ieslele Stăpânului) Îl privesc. În stânga lui Iisus Hristos se văd Iosif și Magii.

Nașterea Mistică prezintă o scenă de bucurie și sărbătoare, de încântare pământească și cerească, cu îngeri care dansează în partea superioară a tabloului. Deasupra apare numele lui Sandro Botticelli - dar și cuvinte apocaliptice și tulburătoare. Inscripția greacă se traduce prin: „Această imagine, la sfârșitul anului 1500, în Italia tulburată, eu, Alessandro, la jumătatea timpului de după timp, am pictat, conform celui de-al unsprezecelea [capitol] din Sfântul Ioan, în cel de-al doilea verset al Apocalipsei, în timpul eliberării diavolului timp de trei ani și jumătate; atunci el va fi legat în [capitolul] al doisprezecelea și îl vom vedea [îngropat] ca în această imagine ”.

Trei îngeri citesc din Cartea Sfântă pe acoperișul staulului. Hainele lor amintesc culorile celor trei virtuți teologice (alb pentru Credință, roșu pentru Caritate și verde pentru Speranță). Mai sus, dincolo de peșteră, se deschide o pădure formată din copaci aranjați într-un semicerc, iar pe cerul albastru, se deschide o bucată strălucitoare de paradis, pe un fundal de aur, unde un grup de 12 îngeri ținându-se de mâini, pun în scenă un carusel dansant semnificând atât Sfânta Treime, cât și ciclul nașterii, vieții și morții; au în mâini ramuri de măslin, semn al împăcării omului cu Dumnezeu și al păcii. Cercul îngerilor reprezintă dansul vieții, simbol al rodniciei și al regenerării spirituale. Ramurile de măslin și îmbrățișarea îngerilor simbolizează pacea universală, care se va răspândi pe pământ după venirea Mântuitorului.

În stânga, un înger îmbrăcat în roz însoțește cei trei magi; magii din stânga nu poartă daruri, ci propriul lor devotament. În dreapta, un înger îmbrăcat în alb îl arată pe Iisus la doi păstori. Amândoi țin ramuri de măslin.

În partea de jos a lucrării, trei îngeri îmbrățișează trei oameni, părând să-i ridice de la pământ; scena poate simboliza și sărutul comuniunii dintre îngeri și personaje credincioase, deci virtuoase. Câteva pergamente proclamă în latină „pace pe pământ oamenilor buni”. În spatele lor, șapte diavoli fug înspăimântați în lumea subterană, unii străpungându-se cu vârfurile propriilor arme și plonjând în adâncuri prin fisurile solului: este probabil o viziune profetică a eliberării umanității de rău. La vederea Mântuitorului, demonii fug de suprafața pământului pentru a se refugia în întunericul Lumii subterane.

Lucrarea îmbină tema nașterii lui Hristos cu cea a celei de-a doua veniri, adică întoarcerea pe Pământ înainte de Judecata de Apoi, așa cum a fost promisă în Cartea Apocalipsei. Cu această ocazie va exista o reconciliere completă între oameni și Dumnezeu, așa cum înfățișează figurile aflate în prim plan. Sau cele trei cupluri ar putea indica mijloacele de a depăși prezența răului, adică frăția și, prin exemplul îngerilor, rugăciunea. Motivul peșterii este strâns legat de misiunea pământească a lui Hristos, Mântuitorul sufletelor celor drepți. 

Ziua Soarelui - Solstitiul de vara

Prima parte

Desi soarele intretine constant viata, fericirea si sanatatea, oamenii il sarbatoresc o singura zi din an, in cea mai lunga zi care reprezinta si inceputul verii astronomice. 

Solstitiu = Soarele care sta 

Este foarte important sa descoperim ce sta in spatele cuvintelor pentru a le intelege iar in acest demers ne ajuta etimologia. 

Playtech

Substantivul romanesc solstitiu are etimologie dubla: latinescul solstitium, „solstitiu” si frantuzescul solstice. Substantivul latin solstitium este format din cuvantul latin sol, solis, solem: „Soare” si stitium, derivat al verbului sisto, sistere: „a opri”, „a face sa stea”, „a ramane constant”, „a se mentine”. Substantivul francez solstice este un imprumut din limba latina: solstitium, „solstitiu”. Spre deosebire de celelalte zile din an, cand unghiul facut de Soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimba semnificativ, de la o zi la alta, la solstitii acest unghi devine cateva zile stationar, din cauza inversarii sensului sau de variatie. De aici intelesul de soarele care sta. 

BBC

Ziua polara = ziua de 24 ore 

Ziua polara (denumita si soarele de la miezul noptii, precum si noptile albe) este o perioada a anului in care Soarele nu apune, acest fenomen producandu-se in jurul solstitiului de vara (iunie, in emisfera nordica si decembrie, in emisfera sudica) la latitudinile inalte situate dincolo de cercurile polare. Numarul de zile cu 24 de ore de lumina in timpul caruia are loc acest fenomen creste odata cu latitudinea. Astfel, in ziua solstitiului, la poli, Soarele ramane, in mod constant vizibil la o inaltime de ceva mai mult de 23° pe bolta cereasca. Despre Noptile Albe din Sankt Petersburg intr-un articol viitor. 

Time and Date - Midnight Sun - Polar Day

Simbolul soarelui = cercul 

Simbolul astronomic al soarelui este un cerc cu un punct in centru. 

Sorele este prezentat si prin simboluri specifice cum ar fi discul, discul inaripat, roata, carul, ochiul, crucea in cerc, svastica etc. si cel mai des este asociat laturii masculine. Soarele mai este reprezentat printr-un leu, un spic de grau, iar aurul este corespondentul acestuia intre metale si rosul printre culori. 

Wikipedia

Cercul este un simbol universal ce reflecta intregul, completitudinea, totalitatea, unitatea, focalizarea, ciclicitatea, eternitatea, infinitatea, sinele, apartenenta, initierea, finalizarea, perfectiunea si pe Dumnezeu. 

Potrivit lui Hermes Trismegestus, "Dumnezeu este un cerc al carui centru se gaseste pretutindeni si a carui circumferinta nu se afla nicaieri." 

Cercul simbolizeaza mobilitatea, ciclul timpului, soarele, miscarea perpetua, natura infinita a energiei, calatoria planetelor in jurul soarelui, zodiacul, ritmurile esentiale ale universului, includerea oamenilor in maretul plan universal, schimbarea continua a anotimpurilor protectia si un spatiu sacru. Cercul mai simbolizeaza potentialul sau embrionul si putem vedea legatura cu soarele, deoarece soarele ofera viata sistemului nostru solar. 

Etsy

Zeitati ale Soarelui 

Soarele a fost zeificat si venerat de fiecare cultura si civilizatie a lumii. 

SpiritualRay

Dintre cele mai cunoscute: 

Mitologia egipteana – Ra – regele Soarelui 

Mitologia greaca – Apollo – zeul luminii si Helios – personificarea soarelui

Mitologia celtica – Aine –zeita verii 

Mitologia aborigen australiana – Wala – zeita Soarelui 

Mitologia baltica – Saule – zeita Soarelui 

Mitologia budista – Surya – zeita Soarelui 

Mitologia persana – Mithra – zeul luminii

Simbolurile nationale ale Romaniei

De curand am vazut un documentar care prezenta imagini de la depunerea juramantului de credinta fata de statul roman de catre emigrantii care au obtinut cetatenia romana. Oamenii acestia fac un efort considerabil pentru a deveni romani. Ei jura credinta Romaniei. Cati romani ar fi dispusi sa faca asta? Ce responsabilitate deriva din acest juramant?

Cati dintre noi stim simbolurile nationale ale tarii si nu doar la nivel superficial? Poate ca astazi, de Ziua Nationala, ar trebui sa ni le reamintim.

Constitutia Romaniei, Titlul I Principii generale, Art. 12, Simboluri nationale:
(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu.
(2) Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane".
(4) Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

Stema nationala a Romaniei

Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea nationala.
Stema actuala a fost elaborata dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Elementele constitutive ale stemei nationale a Romaniei cuprind:
Vulturul de aur cruciat- element central care simbolizeaza dinastia intemeietoare a Basarabilor, nucleul in jurul caruia a fost organizata Tara Romaneasca, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania)
Scutul pe care sta este de azur- simbolizeaza cerul. Vulturul tine in gheare insemnele suveranitatii: un sceptru si o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant si de domnitorul Tarii Romanesti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Tari Romane.


Un blazon impartit in campuri heraldice prezinta simbolurile provinciilor istorice romanesti de la stanga la dreapta:

Tara Romaneasca pe azur: un vultur tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur
Moldova: un bour negru cu o stea intre coarne.
Banatul si Oltenia, un pod galben cu doua arce de bolta (simbolizand podul peste Dunare al imparatului roman Traian) si un leu de aur.
Transilvania: deasupra se afla un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se gasesc sapte turnuri crenelate simbolizand cele sapte orase principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Marii Negre (provincia istorica Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontati.

Drapelul Romaniei

Drapelul Romaniei este tricolor: rosu, galben si albastru. Drapelul Romaniei are culorile plasate vertical precum urmeaza: albastru (la lance), galben (in mijloc) si rosu (in afara). Albastrul este cobalt, galbenul – crom, iar rosul – vermillon.
De-a lungul istoriei, drapelul Romaniei, nu a suferit transformari majore, cu exceptia distributiei culorilor (in materie de proportie si pozitie), ca urmare a impactului spiritului revolutionar francez cand multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel national steagul standard cu trei culori.

Imnul national al Romaniei

Poemul „Un rasunet“ al lui Andrei Muresanu a fost scris si publicat in timpul Revolutiei de la 1848 si a fost cantat pentru prima oara in iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Desteapta-te, romane!“. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si autor de manuale de muzica.
Dupa 1848, „Desteapta-te, romane!“ a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curajul atat in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si in luptele din Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial.
La 22 Decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, cantecul s-a auzit spontan pe strazi, ca un simbol al libertatii castigate. Astfel, instituirea ca imn national a venit de la sine.


Sursa:

Abydos, Egipt - Poarta catre lumea de dincolo

In tot mai multe carti de spiritualitate ce au drept subiect lumea de dincolo apar referinte directe asupra acestui oras antic si asupra unui simbol cunoscut sub numele de Floarea Vietii. Am cautat mai multe informatii si iata ce am descoperit.
Abydos este unul dintre cele mai vechi orase ale Egiptului antic, situat in amonte de Teba, important centru religios al cultului lui Osiris in timpul Regatului Mijlociu (2040-1730 i.Hr.).
Putine locuri au fost atat de venerate de catre vechii egipteni precum stravechiul oras Abydos. Centru al credintelor egiptene si loc de pelerinaj vreme de mii de ani, Abydos era considerat de catre locuitorii Egiptului antic locul in care se afla cea mai de pret relicva a religiei lor, capul lui Osiris.

Tot aici, in grotele din dealurile care strajuiesc orasul se afla, conform religiei egiptene, si poarta catre lumea de dincolo, strajuita initial de zeul mortii Wepwawet, cel care deschide calea, devenit ulterior Anhur, pentru ca, in final, sa se numeasca Anubis, corespondentul egiptean al zeului grec Hades.


Nu exista o mentiune exacta a momentului in care orasul a fost intemeiat. Originile sale se pierd in timp, izvoarele arheologice aratand ca el exista inca de acum mai bine de 5000 de ani, perioada in care se facea trecerea dinspre neolitic spre aparitia primilor dinasti egipteni. Teoria general acceptata este aceea ca Abydos a fost intemeiat de faraonii predinastici, asa numitii faraoni din dinastia 0. Cu toate acestea, templele si mormintele deja existente in perioada respectiva arata ca orasul ar putea avea o vechime mult mai mare.

Considerandu-l poarta catre lumea de dincolo dar si catre viata vesnica, multi dintre faraoni doresc sa isi lase amprenta asupra lui. Astfel, constructii noi vor fi ridicate sistematic pana in timpul celei de a XXX-a dinastii si se vor opri odata cu disparitia ultimului faraon egiptean, Nectanebo, in anul 336 i.H.

Marele templu de la Abydos
In prezent, principala atractie pentru turisti o reprezinta Marele templu. Construit de catre faraonul Seti I in secolul al XIV-lea i.H., monumentul este considerat drept una dintre cele mai impunatoare constructii din toata istoria Egiptului.

Templul era dedicat lui Osiris, zeul cu cel mai mare rang din religia egipteana. Cu toate acestea, alte cinci zeitati erau venerate in tot atatea sanctuare din interiorul cladirii. Doua dintre ele, cel inchinat zeitei Isis si cel al zeului Horus, sotia respectiv fiul lui Osiris, sunt legate direct de sanctuarul principal. Celelalte trei sanctuare sunt plasate in partea secreta a templului si erau dedicate zeilor Amon, Re-Harakhte si Ptah.

Ineditul apare in cel de al saptelea loc de veneratie, loc dedicat insusi faraonului Seti I, fapt care i-a determinat pe unii egiptologi sa declare ca adevaratul scop al ridicarii templului era tocmai intarirea caracterului divin al monarhului egiptean, si trecerea acestuia in randul zeitatilor principale. De altfel, mormantul faraonului a fost plasat chiar sub templu.

Monumentul este impresionant atat prin grandoarea constructiei cat si prin modul de decorare oarecum atipic fata de alte temple egiptene. Basorelifurile si gravurile sunt de o acuratete senzationala, unele dintre ele pastrandu-si pana astazi culorile originale.

Cu toate acestea, Seti I nu a trait ca sa isi vada opera terminata, misiunea revenindu-i fiului acestuia, faraonul Ramses al 2-lea, cunoscut si ca Ramses cel Mare. Diferenta dintre cele doua perioade ale constructiei este evidenta si astazi. In timp ce decoratiunile realizate in timpul lui Seti sunt elegante si minutios conturate, cele realizate in timpul fiului sau par rigide si facute, mai degraba, la repezeala. Motivul pentru care aceste diferente sunt atat de evidente este cat se poate de practic si consta in faptul ca Ramses a inceput constructia propriului sau templu, cei mai buni sculptori si decoratori ai imperiului fiind insarcinati sa se ocupe de acesta. De altfel, Marele templu de la Abydos nu a fost niciodata terminat, chiar si astazi fiind vizibile locurile in care constructorii au abandonat lucrul.

Dar ceea ce atrage cel mai mult la templul lui Seti este sala pe care egiptologii o numesc Galeria Regilor. Pe unul dintre peretii salii se afla o inscriptie atat de rara incat arheologii au denumit-o „ a doua piatra Rosetta”, aluzie la piatra descoperita in timpul invaziei lui Napoleon, cea care a dus la descifrarea hieroglifelor de catre filologul francez Jean-François Champollion in anul 1822.
Inscriptia este formata din 76 de cartuse in care sunt mentionate aproape toate numele faraonilor egipteni incepand cu primul, Narmer, sau Menes si terminand cu Seti. Desi lista s-a vrut o evidenta detaliata a descendentei faraonilor, nume ca Hyksos, Hatshepsut sau Akhenaton, monarhi renegati, au fost omise.

Misterul din spatele hieroglifelor
Si totusi, celebritatea templului a atins apogeul de abia in ultimii zece ani, atunci cand un eveniment avea sa uimeasca lumea oamenilor de stiinta si sa inflacareze imaginatia multora dintre ei.
Datorita infiltratiilor, templul se pare ca a fost inundat de mai multe ori de apele Nilului, o parte a inscriptiilor hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane s-a desprins, scotand la iveala o gravura mai veche. Martorii au fost socati de ceea ce au vazut, multora dintre ei nevenindu-le sa creada ca asa ceva este posibil. Gravura din spatele hieroglifelor reprezenta in detaliu ….un elicopter, un submarin si doua masini de zbor.
Imediat s-a facut trimitere si la alte inscriptii misterioase care, dupa cum afirma adeptii existentei OZN-urilor, ar reprezenta tehnologii mult mai apropiate de epoca moderna sau de cea futurista decat de cea a Egiptului antic.

Desi le-au confirmat originalitatea, istoricii cred totusi ca desenele nu reprezinta altceva decat rezultatul unor rescrieri ale hieroglifelor initiale, aceasta fiind o practica des intalnita in Egiptul antic. Ei au identificat trei straturi de hieroglife suprapuse care dateaza atat din perioada lui Seti I cat si din cea a lui Ramses al 2-lea.
Explicatia pe care o dau acestia este ca prima inscriptie a fost acoperita cu tencuiala, celelalte doua care i-au urmat fiind sapate in piatra deasupra acesteia. In momentul in care tencuiala s-a prabusit, suprapunerea celor trei gravuri a creat iluzia unor masini moderne.

Chiar daca explicatiile egiptologilor par a fi sustinute de dovezi palpabile, misterul tesut in jurul enigmaticelor inscriptii a fost accentuat de rapiditatea cu care autoritatile egiptene au izolat zona, interzicand accesul turistilor; fapt care a alimentat si mai mult imaginatia celor care sustin influenta unei civilizatii mult mai avansate.

Dar peste toate aceste controverse care, cu siguranta, vor dura multi ani, Marele templu de la Abydos ramane una dintre constructiile emblematice ale umanitatii. Viziune a unui monarh avid de glorie sau simbol al unei ere incarcate de legenda, acesta nu isi gaseste corespondent decat, poate, in marile piramide egiptene.
Sursa:
Foto:

Portile din Maramures – Valoare de simbol

Portile de lemn ale gospodariilor traditionale din Maramures sunt situate indeosebi in satele de pe vaile Mara, Cosau si Iza, dar si in unele localitati din Tara Lapusului.

Construite in general pe trei stalpi si un „fruntar” (pragul de sus al portii) din lemn de stejar, avand „haizasul” (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care taranii treceau cu demnitate, mandri de originea lor nemeseasca.

Salba de porti monumentale e marturia vie a unei realitati istorice mai aparte: in perioada feudala, din randul obstelor maramuresene s-a ridicat o clasa de cneji, care periodic isi alegea voievodul; puterea si privilegiile nobililor au fost atent fragmentate si distribuite unui numar din ce in ce mai mare de familii. Secole de-a randul, aceasta casta (de proportii obstesti) a rezistat incercarilor de lichidare a privilegiilor. Asa se explica uluitorul rezultat al unei statistici austriece din secolul al XVIII-lea, care situa Maramuresul „pe primul loc in intreg imperiu, in ceea ce priveste procentul nobililor raportat la totalitatea populatiei comitatului.” Au fost inregistrati, pe baza inscrisurilor autentice, circa 15.000 de nemesi, cei mai multi descendenti ai vechilor familii cneziale romanesti locale.

Aspectul e extrem de important, caci numai nemesii aveau privilegiul sa-si ridice porti inalte in fata gospodariilor, in timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decat la vranite (confectionate din pari montati paralel pe o rama dreptunghiulara si cu o diagonala, pentru a-i fixa, si care se deschidea intr-o parte).

Maramuresul a fost, deci, la un moment dat, o enclava imperiala unica, populata cu tarani de vita nobila. Portile cu stalpi sculptati si sindrila sunt relicva unei organizari sociale care a functionat pana in secolul al XX-lea.

„Atasamentul localnicilor fata de aceste valoroase constructii, cu atat de profunde radacini in traditiile de cultura si arta, cat si in istoria social-politica a Maramuresului este ilustrat de faptul ca pana azi s-a pastrat obiceiul de a categorisi gospodarii dupa porti. Pana si azi, cand intrebi de vreun satean de-al lor, oamenii batrani iti indica «poarta» de la casa unde locuieste acela, formularea semnificand cinstirea pe care i-o acorda” (scria in 1977, Francisc Nistor).
Constructia, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul portii suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credinte profunde (cu conotatii mai degraba mitice).

Astfel, taierea stejarului trebuia sa coincida cu o perioada de nopti cu luna plina – pentru a indeparta din jurul gospodariei orice nenorociri si toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din padure trebuia sa se faca intr-una din zilele lucratoare „de dulce” (marti, joi sau sambata), in virtutea credintei ca astfel lemnul va fi aducator de noroc. Sub stalpul care leaga pragul se puneau „bani, agheasma si tamaie, ca sa nu se apropie ciuma.” Iar pentru apararea averii si a casei, pe stalpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare.

Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin: funia, nodurile, rozetele solare - cu variatiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate avand la origine un ancestral cult solar –, apoi pomul vietii („simbolul vietii fara de moarte si al rodniciei nesfarsite”), motivul sarpelui (pazitorul gospodariei), chipul omenesc, pasarile, dintele de lup, bradul s.a.m.d.


Pentru taranul maramuresean, trecerea pe sub haizasul portii devenea aproape un act ceremonial, purificandu-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodariei si familiei. In toate culturile traditionale, trecerea pe sub o poarta, mai mult sau mai putin grandioasa, simbolizeaza o transformare (de suprafata ori structurala, fizica sau virtuala).
Sursa: wikipedia.ro

Quinta da Regaleira, Sintra, Portugalia

Situat in Centrul Vechi al Sintrei si intrat in Patrimoniul Universal UNESCO, Quinta da Regaleira este unul dintre acele locuri speciale, mai putin accesibile, incarcate de o bogata simbolistica. Construit la inceputul secolului XX in stilul romantic, acest ansamblu fascinant de constructii plasate in mijlocul unei paduri dense este rezultatul viselor magice ale proprietarului sau, Antonio Augusto Carvalho Monteiro (1848 -1920), coroborate cu talentele scenografice ale arhitectului Luigi Manini (1848-1936).

Imaginatia celor doi a reusit sa dea nastere unui ansamblu mixt, ingloband influente artistice dintre cele mai variate - de la gotic si renascentist, trecand prin stilul Manueline, mergand pana la glorificarea tuturor lucrurilor sfinte ale omenirii, in special valorificarea mitologiilor portugheze si a traditiilor ezoterice.

Quinta da Regaleira este un loc pe care in primul rand il simti. Nu este suficient sa-i rostesti povestea originilor sau a misterelor sale.

Ansamblul trebuie experimentat personal, scenografia gradinilor si a cladirilor sale trebuie personal vazuta si admirata, la fel si Palatul dos Milhões, un adevarat conac al filosofiei, inspirat de alchimie.

Vizitatorilor le este recomandata o plimbare prin parcul exotic, fabulos, lasandu-se sedusi de spiritualitatea primilor crestini in Capela Preasfintei Treimi, care le permite sa coboare in cripta care aminteste de simbolismul locurilor sacre si a lumii de dincolo.

Exista, de asemenea, un vast ansamblu de turnulete ce ofera vederi impresionante, cateva cotloane inedite sau resedinte de tip palat absolut superbe. Veti auzi multe referinte legate de aventurile Cavalerilor Templieri sau de idealurile maestrilor masoni care pe calea initierii coborau o scara in forma de spirala. Si jos, in picioare, pe o stea subliniata de lumina, pare ca se cufundau in sanul Mamei Pamant. Tot ce trebuie sa faceti este sa traversati intunericul grotelor-labirint pana cand veti ajunge la lumina, reflectata in apa lacurilor, de o frumusete surprinzatoare.

In tot acest ansamblu este vorba de magie pura, in nici un caz de imbratisarea unor doctrine pe care le intelegem mai mult sau mai putin!

Sursa: http://www.portugalvirtual.pt/

Palatul Regal din Madrid

Palatul Regal - Palacio Real sau Palacio de Oriente - este cel mai mare si cu siguranta unul dintre cele mai impresionante palate din Europa. Are 3418 (!)camere decorate in modul cel mai luxos cu putinta, dintre care 50 pot fi vizitate. Este situat in estul centrului istoric al orasului Madrid si destul de aproape de Plaza de Espana.

Palatul Regal, proiectat de doi arhitecti italieni, este un amestec de baroc italian si francez in care apar insa si elemente de arhitectura spaniola. Constructia are forma unui patrulater realizat din granit de Guadarrama si marmura. Peretii de piatra alba si marmura rosiatica sunt impodobiti cu coloane corintiene alternand cu pilastri simpli, in stil doric si palatul este incununat cu o balustrada.

Sachetti a realizat planurile palatului bazandu-se pe schemele lui Juvarra, dar a redus numarul curtilor interioare la una si a incorporat atat elemente ale planului lui Bernini pentru Luvru cat si propriile sale idei. Rezultatul a fost un impunator edificiu urban de dimensiuni impresionante, nu foarte inalt, dominand pe toata lungimea sa estica marea Plaza de Oriente.

Sachetti intentionase sa plaseze deasupra statuile regilor Spaniei, statui de dimensiuni impresionante, si constructia ar fi parut mai supla. In timpul lui Carol al III-lea, toate aceste statui au fost insa plasate in Plaza de Oriente si Gradinile Retiro, ramanand deasupra palatului cateva reprezentari pur simbolice. Intrarea principala se afla pe latura de sud, deschizandu-se spre Plaza de la America si conducand spre o larga curte interioara.

Salile palatului sunt decorate cu o deosebita opulenta. Remarcabile sunt apartamentele oficiale dar si cele private ale regilor, inclusiv cel in care a locuit Alfonso al XIII-lea si sotia sa Victoria Eugenia care au plecat in exil in 1931. Exista de asemenea in palat o biblioteca, o farmacie regala, un muzeu de arta, colectii numismatice si sali de muzica, toate deschise marelui public.



Grandoarea se rasfrange de la constructia propriu-zisa la gradinile din jur, facand din Palatul regal un simbol al barocului si al Spaniei insesi.
Vizitatorii intra in Palatul Regal prin Plaza de la Armeria. Printre camerele somptuoase accesibile vizitatorilor se numara o sufragerie de 400 de metri patrati, Sala de Porcelana (Camera Chinezeasca) si Salon del Trono (Camera Tronului) cu pereti din matase rosie.
Palatul include si Armeria Real, Muzeul Armatei Regale. Acesta din urma contine o colectie superba de armuri, inclusiv armura Regelui Carol al V-lea.

Palatul este invecinat la est cu Campo del Moro, un parc foarte mare care se intinde de la Rio Manzanares pana la Palatul Regal. De pe gazonul verde de la intrarea in parc, turistii se pot bucura de o priveliste superba.
In fata Palatului Regal se afla Plaza Oriente, o piata impunatoare, dominata de statuia ecvestra a lui Filip al IV-lea. Palatul Regal avea initial acelasi nume cu piata, Palacio Oriente, sau Palatul de Est.

Pe vremuri, palatul comunica printr-un pasaj si cu Real Monasterio de la Encarnation. Este o manastire de maici, ce era se pare un refugiu pentru femeile din familia regala. Acum, adaposteste portrete regale din cele mai faimoase. Turistii sunt atrasi si de arhitectura manastirii, specifica secolului al XVIII-lea.

Resedinta oficiala a Regelui Spaniei si a familiei regale, Palatul nu este folosit in acest scop, preferat fiind Palatul Zarzuela, un palat mult mai mic (fosta resedinta de vanatoare din afara orasului Madrid). Ramane insa un simbol si este sediul ceremoniilor oficiale si al receptiilor, momente in care este inchis pentru public.

Templul Borobudur, Java, Indonezia

Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest de provincia Javaneza, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Este construit in forma de piramida cu baza patrata de 118 m lungime.

Borobudur a fost considerat un "kumagara" (structura acoperita) si acceptat a fi salasul lui Buddha Sakyamuni pe cand se afla in pantecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca invataturile lui Buddha sa fie reprezentate vizual. In acelasi timp s-a dorit sugerarea prezentei puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii cladirii. Intentia ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esentei cosmice si atotputernice a lui Buddha.

Numele de Borobudur provine din cuvintele in sanscrita "Vihara Buddha Uhr" si care inseamna Manastirea budista pe deal (inaltime).
Templul este contruit in sase terase patrate, asezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre varf. Vazut de sus , Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult disparute, dar se spune ca piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele.

De la intrarea principala, in partea de est, pelerinii inconjurau templul in sensul acelor de ceasornic, pe coridoarele teraselor pana in varf unde se afla monumentul principal, stupa. Peretii coridoarelor sunt reliefuri, insumand 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 de metrii patrati si 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste si aspecte ale vietii de acum 1000 de ani in Java, acoperind 600 de m partati. Lungimea coridoarelor sculptate este de arproximativ 2500 de metri, insumand circa un milion de placi sculptate. Unii budisti spun ca acest monument este o „carte gigantica“ ilustrand viata lui Budha Sakyamuni si principiile sale.

Monumentul a fost conceput ca o viziune budista a cosmosului, in piatra, incepand cu samsara- de pe pamant - si urcand spre nirvana - raiul budist. Structura templului se imparte in trei nivele, fiecare reprezentand cate o diviziune a cosmologiei Buddhiste. Trei nivele sunt Kamadhatu (o lume a dorintelor), Ruphadhatu (sfera tranzitionala) si Arupadhatu (sfera perfectiunii, spirituala, iluminarii).

La baza monumentului sunt o serie de reliefuri reprezentand o lume dominata de pasiune si dorinte (Kamadhatu-primul nivel), in care cei buni sunt recompensati cu reancarnarea in forme de viata superioare iar cei rai sunt pedepsiti luand forme inferioare, demonice, dupa legile Karma. Primele 117 panouri descriu mai multe actiuni care conduc la unul si acelasi rezultat iar 43 de panouri demonstreaza rezultatele actiunilor care au un singur efect. Aceste reliefuri si scenele carnale sunt ascunse cu blocuri de piatra deoarece ulterior a fost consolidat monumentul cu o baza mai stabila, dar unele se mai pot vedea in partea de sud a monumentului. Cel putin 160 de panouri au fost sculptate in jurul acestui nivel, insumand circa 13 000 de metri cubi de roca vulcanica.

Nivelul Rupadhatu
Reliefurile de la nivelul Rupadhatu arata povestiri din manuscrisurile poemului epic Lalitawistara, Jataka-Avadana si Gandavyuha.120 de panouri, reliefuri din Lalitavistara, povestesc viata lui Budha Gautama Siddhartha. Incep cu nasterea lui Printului Budha din raiul Tushita, care a fost izolat de lumea de afara afla de misterul bolii, al mortii si a vietii de ascet, a cautat libertatea in meditatie. Dupa o lunga si grea cautare, in final a atins cel mai inalt nivel de meditatie, revelatia lui Budha. Povestirile din manuscrisurile Jataka arata nasterile repetate ale lui Budha inainte de nasterea ca Print. Reliefurile care povestesc Avadana nu il arata pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefeaza Sudhanakumaravana.

Nivelul Arupadhatu
Pe ultimele trei trepte de pe partea superioara a templului, in forma circulara peste baza rectangulara se gasesc cele 72 de stupe spectaculare ca forma si marime, arata ca niste clopote. Acestea sunt dispuse in trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), si acopera fiecare cate o alta statuie a lui Dhyani Budha Vajrasattic. In centru se afla stupa principala care alcatuieste varful piramidei. Forma circulara simbolizeaza eternitatea fara inceput si sfarsit, sfera perfectiunii si iluminarii, nirvana.

In templu se gasesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a nascut de 504 ori, inainte de a se naste ca Print Siddhartha, sub diferite forme de zeu, rege, print, invatator, hot, sclav, si de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioara, maimuta, cal, testoasa, etc. 432 de statui ale lui Buda se afla dealungul coridoarelor si alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, putin vizibile, fiind acoperite de stupe.

In 1991 Templul Borobudur a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO.
Sursa: Wikipedia.ro