Acest articol descoperit pe adevarul.ro (Giardini di Zoe,
colţul de Rai creat într-un sat din România de un italian pasionat de
grădinărit. Cum arată locul inspirat de farmecul Toscanei ) a fost o revelație.
Există colțuri de paradis în România care pot fi găsite și explorate, aducând
bucurie ochilor și inimii și trăiri ale frumosului deosebit de intense.
Un italian pasionat de grădinărit şi-a transformat moşia din
România într-un adevărat colţ de rai, căruia i s-a dus vestea în lume pentru
frumuseţea sa. Una dintre cele mai spectaculoase grădini din România se numeşte
„I giardini di Zoe” şi a fost realizată de un om de afaceri italian în satul
Banpotoc de pe Valea Mureşului, aflat în apropiere de Simeria.
În mai mult de un deceniu de muncă, Giovanni Salvatelli a transformat moşia
întinsă pe şapte hectare într-o atracţie turistică vizitată de oaspeţi din
toate colţurile ţării. A împodobit-o cu alei cu trepte de travertin, cu fântâni
şi vase articanale de piatră, cu sculpturi şi ornamente din marmură, iar pe
lângă grija pe care a purtat-o nenumăratelor specii de plante, italianul a adus
aici specii de plante specifice regiuni pitoreşti a Toscanei.
„Dacă îţi doreşti să vezi un colţ de Italie în mijlocul Transilvaniei, atunci
vizitează I Giardini di Zoe – o replică fermecătoare a celebrelor grădini
renascentiste din însorita peninsulă. În apropiere de Banpotoc, în judeţul
Hunedoara, proprietarii Villei Vinci au ridicat la nivel de artă pasiunea
pentru grădinărit şi grija faţă de natură, creând o adevărată capodoperă
peisagistică. Imaginile vă vor convinge să le faceţi o vizită!”, informează
pagina de Facebook „Enjoy Hunedoara”, unde au fost publicate imaginile cu
splendoarea grădinii.
Pentru detalii despre vizitare, fotografii și povești accesați siteul igiardinidizoe.ro
Descrierea frumoasă de mai jos este preluată de pe siteul proprietății.
„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de
spaţiile aristocrate ale Europei.
Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri
curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră
umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.”
Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele
verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra
caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.
Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun
accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi
seriozitatea pietrei vulcanice.
Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ,
unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau
limonadă cu propriul suflet.
Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust
desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens
puzzle înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a
dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6
ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică
administratorul Ramona Morar.
Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea
Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul
farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune
deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.
Coniferul cu forma de lumănare este ienupărul scopulorum
skyrocket care aduce cu seamănul lui, cipresso, din Italia care la noi, în
această regiune nu rezistă”, adaugă Ramona.
Munca de 15 ani şi truda zilnică uriaşă poate fi ghicită
doar de cunoscătorii care ştiu cât efort se ascunde în această perfecţiune.
Ideile îi aparţin omului de afaceri italian care
proiectează totul, fir cu fir, piatră după piatră: „Studiază mult, foarte mult!
De pe alee „proiectează” pe deal; de pe deal îşi imaginează elemente noi pe
terenul drept. Este un loc realizat după sufletul lui – fiecare plantă,
fiecare arbore este pus acolo unde a simţit şi l-a inspirat Dumnezeu.
Grădina în plan drept este inspirată din perioada Renaşterii. Aici a gândit „I giardini delle tre fontane”. În rest, a contat cum
a simţit el locul”, explică tânăra care, împreună cu soţul ei, are fericirea să
locuiască aici şi menirea să îngrijească acest loc.
Piese masive împodobesc grădina. Fântâni artizanale şi vase
impunătoare străjuiesc covoarele de iarbă : „Este un soi de rocă vulcanică
„peperino” adusă din Italia. Este singurul material importat, celelalte sunt
româneşti. E travertinul care dă foarte bine la scări şi pentru ziduri.”
De-o parte a grădinii, se întinde „Alea lui Giovanni” acolo
unde gazonul moale şi des este mărginit de pâraie de flori, tufişuri înflorite
şi copaci cu texturi diferite. „Am ales ca aranjamentul de aici să fie cât mai
colorat şi ca frunză, şi ca flori şi ca timp de înflorire: avem berberis cu
frunza galbenă, hydrangea care va face o floare roz foarte mare în iulie,
abelia care va înflori în august-septembrie, hypericum care este acum în
perioada maximă de înflorire şi fructificaţie, cu florile galbene şi fructele
roşii.
E munca grea e adevărat, dar satisfacţiile sunt minunate:
„Nu vă închipuiţi cum e să îţi bei cafeaua aici, dimineaţa. Mereu simţim că
merită, dar atunci când vine cineva şi ne spune că aici e raiul pe pământ, ne
creşte şi nouă sufletul. Mi-au rămas în suflet cuvintele unui bătrânel care a
venit la noi, s-a aşezat la umbră apoi ne-a zis: „Acum pot să mor: am văzut
raiul!”
Puţinii oameni care au auzit de acest loc îl descoperă cu
uimire. Pur şi simplu, nu îţi vine să crezi că judeţul are asemenea locuri unde
peisajul de la ţară prinde un aer cu adevărat regal. „Eu sunt de la Simeria şi
habar nu aveam că aici, în apropiere avem ceva atât de frumos! Am venit la
pepinieră să cumpărăm câţiva arbori şi am descoperit locul ăsta, este
incredibil!”, se extaziază o tânără.
Un vizitator măsoară totul îndelung cu privirea şi
concluzionează: „Seamănă cu ce am văzut în filme, fotografii. Parcă e o
grădină din Anglia. L-am descoperit din pură întâmplare şi am rămas uimit de
felul în care e poziţionat şi aranjat. Acum m-aş muta aici!”
Pe aproape trei hectare, cât vezi cu ochii, grădina poate
face cinste oricărui conac sau castel european.
În capăt, italianul a preferat o casă elegantă, cu un singur
etaj care devine parte din jocul lui şi nu striveşte locul, ci i se potriveşte.
Este o adevărată lecţie de bun simţ şi corectă măsură dată
de un om de afaceri care are bani, dar impresionează fără să epateze. Locul
este elegant, firesc, deloc arogant sau opulent. Camerele aranajate cu gust în
culori potolite, cu umbre şi lumini calde te fac să îţi doreşti să poposeşti pe
timp nelimitat aici, la „I giardini di Zoe”.
Poţi uşor să îţi închipui că eşti o prinţesă, iar
aranjamentele perfecte din faţa conacului, devin, cu un pic de imaginaţie, ba
gărzi în armuri oţelite, domnişoare înflorate, ba cavaleri veritabili sau
curteni aliniaţi, iar fântânile nu sunt altceva decât cupe din care izbucneşte
şampania sărbătorii. Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta…
