Se afișează postările cu eticheta traditii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traditii. Afișați toate postările

vineri, 21 iunie 2019

Traditii la solstitiul de vara - Noi inceputuri

A II-a parte 
Si a zis Dumnezeu: 
"Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 
Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul." Si a fost asa. 
A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 
Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 
Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 
Facerea (Geneza) 

Art and the Bible - The creation of the Sun, the Moon and the Plants - Michelangelo

Un moment semnificativ al anului, solstitiul de vara este adesea asociat cu traditii populare care marcheaza noi inceputuri. Oamenii din toata lumea sarbatoresc aceasta zi cu petreceri, picnicuri, cantece, dansuri si focuri uriase. In vechime, solstitiul de vara era folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole. De asemenea, era o perioada foarte populara din an pentru a organiza nunti. 

Traditia si superstitiile au radacini stravechi, fiindca cea mai lunga zi a anului a fost considerata punct de balanta, de rascruce, de schimbare, cand exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana, o zi a absolutului, inscrisa sub semnul focului, care este simbolul soarelui. Pentru aceasta, in cinstea ei, se aprindeau focuri uriase replica terestra a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli, de molime si va fi fericit. 


Pixabay
In Romania, solstitiul de vara este asociat cu sarbatoarea Sanzienelor, cunoscuta in popor si ca Dragaica, celebrata pe 24 iunie. Asociate la randul lor sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar si poarta in unele locuri si numele "Cap de vara". 


Energia solstitiului de vara este considerata a fi o energie a pasiunii, vitalitatii, creativitatii si belsugului. Imbaierea in lacuri sau rauri avea un efect curativ, dar constituia si un ritual de renastere. In unele regiuni, spalatul cu roua adunata in ajunul solstitiului reprezenta o practica magica de frumusete, iar in altele, imbaierea in apa cu ierburi din noaptea solstitiului reprezenta o cura de refacere a sanatatii si vigorii. 


In China antica, solstitiul de vara era asociat cu energiile feminine - yin. Atunci se celebra Pamantul, feminitatea, fiind o sarbatoare complementara solstitiului de iarna, asociat cu raiul, masculinitatea si energiile yang. 

In vechea Galie, actuala Franta, avea loc sarbatoarea Eponei, zeita fertilitatii si protectoarea cailor, in timp ce in zonele populate de triburile germane, slave si celtice se aprindeau focuri uriase. 
In America de Nord, bastinasii aveau diverse ritualuri prin care sarbatoreau Soarele, cu dansuri si post alimentar. 


Ziua de 21 iunie reprezinta o ocazie pentru druizii din timpurile moderne sa se adune la complexul megalitic Stonehenge din Marea Britanie, pentru a participa la diverse ritualuri pagane. Stonehenge, inclus in patrimoniul mondial UNESCO in anul 1986, reprezinta cel mai important complex de menhire din lume. Cele 17 blocuri de piatra ale sale, care cantaresc pana la 45 de tone, ce sustin alte barne de piatra, sunt aliniate in directia de unde rasare Soarele in timpul solstitiului de vara, alimentand astfel teoriile potrivit carora complexul de la Stonehenge ar fi un observator astronomic preistoric sau un templu al Soarelui. 

Time and Date
Dupa raspandirea crestinismului, in Europa, multe obiceiuri pagane au fost preluate de aceasta religie. In zone din Europa, solstitiul de vara a fost in continuare sarbatorit, dar s-a suprapus peste sarbatoarea Nasterii Sfintului Ioan Botezatorul - 24 iunie. 

Vechii celti serbau intre 20-23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha, care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine. Vechii germani aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse, care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele. 

In vechea Irlanda, sarbatoarea solstitiului de vara era dedicata zeitei Áine - zeita verii, bogatiei si suverantitati. In cinstea ei, taranii faceau faclii din impletituri de paie si, intr-un ritual asemanator retragerii cu torte, inconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele si holdele sa fie aparate de duhurile rele si zeita sa asigure protectie si fertilitate. 


HubPages
La populatia Samen din zona Arctica exista credinta ca, atunci cand zeita soarelui, Beiwe, impreuna cu fiica ei, Neida, iese la plimbare pe bolta cerului intr-o sanie trasa de reni albi, ea goneste iarna si aduce din nou vegetatia primaverii. In cinstea ei, la solstitiul de vara, pentru ca sa-i multumeasca si s-o faca sa mai revina si in anul urmator, populatia impleteste din ierburi diferite coroane denumite ''inelele soarelui'', pe care le atarna de usi si de ferestre si aprinde focuri pe culmi.

Surse: hotnews si agerpres

miercuri, 26 octombrie 2011

Diwali - Festivalul Luminilor in India

Articol scris de Clarisse Iordache pentru http://consiliervacante.ro/

India ofera celor care o viziteaza un exemplu graitor despre pastrarea cu neclintire a unor traditii de mii de ani ce reprezinta adevarate lectii de viata.

Diwali

Sursa foto: Subir Basak

Daca ai ajuns sa vizitezi acesta destinatie, ar fi pacat sa nu iei parte la acest ceremonial care dureaza cinci zile. Nimic din ceea ce stiai pana acum despre celebrarea zeitatilor nu ti se va parea cunoscut aici.

Denumit si Festivalul Luminilor, Diwali este de departe cel mai raspandit moment multicolor de sarbatoare al indienilor. Este o sarbatoare a bucuriei, a fericirii, a luminii si exuberantei. Raspandit pe intreg teritoriul Indiei, festivalul incepe la jumatatea lunii hinduse Kartik, in fiecare an, data lui stabilindu-se dupa calendarul lunar. Diwali marcheaza punctul culminant al unor festivitati religioase ce dureaza aproape o luna. Pe toata durata celor cinci zile cat tine acest festival, lampi cu ulei si lumanari sunt aprinse si lasate sa arda tot timpul noptii in interiorul si exteriorul caselor. Festivalul reprezinta o feerie de culori, lumina si bucurie, din care nu lipsesc muzica si dansurile traditionale. In traditia hindusa, lumina simbolizeaza bunatatea si este specifica zeitatilor pe care acestia le venereaza in timpul sarbatorii Diwali. In fiecare dintre cele cinci zile este celebrata o anume zeitate, iar focurile de artificii sunt parte integranta din acest festival.

Diwali

Sursa foto: thecandideye.wordpress.com

Sri Lakshmi, ocrotitoarea oamenilor bogati
Prima zi este dedicata zeitei prosperitatii, Lakshmi, consoarta lui Vishnu. In traditia hindusa, un om bogat este protejat de catre zei datorita faptelor bune pe care le-a facut in vietile anterioare. Tot acum se incheie si anul financiar indian si se fac ultimele socoteli. Toti oamenii de afaceri incep un nou calendar pentru planificarea intalnirilor, iar, registrele contabile sunt venerate intr-un ceremonial special in care Zeita Lakshmi este rugata sa le binecuvanteze. Aceasta zi mai este denumita si DHANTERAS sau DHANTRAYODASHI. Dhan inseamna in limba hindusa bogatie, prosperitate si este situata in calendarul indian in a treisprezecea zi a lunii Kartik. Tot acum, casele si birourile sunt decorate cu motive traditionale specifice acestei sarbatori, colorate in nuante vii pentru a-i ura bun venit Zeitei Lakshmi. Pentru a indica lunga sa asteptare, mici urme de pasi realizati din faina de orez sunt asezate pretutindeni prin case. In partea sudica a Indiei, vitele sunt considerate a fi incarnarea Zeitei Lakshmi si implicit venerate in aceasta zi.

Narak Chaturdasi si cerceii Marii Preotese
Aceasta a doua zi a Festivalului Diwali sarbatoreste eliberarea de sub tirania regelui Narakasur. Legenda spune ca acest Narakasur, un rege vestit pentru cruzimea sa, stapan peste provinciile din sudul Nepalului, dupa o victorie asupra Lordului Indra, a furat cerceii Marii Preotese, Aditi si a luat prizoniere 16.000 de preotese, inchizandu-le in haremul sau. Krishna l-a ucis pe crudul rege, a eliberat prizonierele si a inapoiat cerceii Marii Preotese Aditi. Ca un simbol al victoriei sale, Krishna si-a manjit fruntea cu sangele regelui, s-a intors acasa in zorii zilei de Narakachaturdashi si a fost spalat si inmiresmat cu ulei aromat de catre localnicele din zona. De atunci dateaza obiceiul imbaiatului inainte de zorii zilei.

Diwali

Regele din intunericul pamantului
A treia zi a Festivalului Diwali vorbeste lumii despre Bali, un faimos rege al Indiei, care a suparat zeii prin comportamentul sau, iar acestia au vrut sa-l pedepseasca. Asadar, intr-o zi, un baiat s-a prezentat inaintea lui, implorandu-l sa-i dea atat pamant cat pot cuprinde trei pasi de-ai sai. Regele a fost de acord, dar baiatul, care nu era altul decat Zeul Vishnu, a acoperit cu primul pas cerul, cu al doilea intregul pamant si l-a intrebat apoi pe regele Bali unde sa-si puna cel de-al treilea pas. Acesta din urma i-a spus ca se poate aseza pe capul sau. Vishnu s-a asezat cel de-al treilea pas pe capul regelui si in acelasi timp l-a impins pe acesta sub pamant. Totodata, Vishnu i-a oferit regelui lampa intelepciunii si i-a dat voie sa se intoarca pe pamant o data pe an ,sa aprinda milioane de lampi pentru a raspandi ingnoranta si intunericul interior.

Govarthan si „umbrela” Gok
Cea de-a patra zi a festivalului celebreaza incoronarea regelui Vikramaditya, dar si venerarea muntelui Govardhan. Se spune ca, mai demult, locuitorii Gokul-ului se inchinau zeului Indra. Krishna le-a interzis acestora sa-l mai venereze pe Indra care, drept razbunare, a trimis un potop asupra Gokul-ului pentru a-l inunda. Dar Krishna a salvat Gokul-ul ridicandu-l deasupra muntelui Govardhan, tinandu-l ca pe o umbrela. Astazi, in mai multe zone ale tarii se realizeaza coline in miniatura care sunt venerate de catre locuitori. Mai mult, in temple din Mathura si Nathadwara zeitatile fac baie in lapte, sunt decorate cu pietre pretioase si li se aduc drept ofrande dulciuri in forma de coline.

Diwali

Diwali

Tilak, semnul dragostei fratesti
Cea de-a cincea zi a festivalului vorbeste lumii despre Zeul Mortii, Yamraj care si-a vizitat sora in aceasta zi. I-a adus drept cadou o tilak (acel semn distinct al indienilor, care poate avea diferite culori) pe care i-a pus-o pe frunte. Drept rasplata, Yami l-a invitat la masa, au savurat impreuna tot felul de dulciuri, dupa care la randul ei, i-a daruit un semn al dragostei sale, un cadou facut chiar de propriile sale maini. De atunci, acesta zi este celebrata ca un simbol al dragostei intre frati.

In nordul Indiei, aceasta zi este dedicata Zeului Rama. Indienii din zona il sarbatoresc deoarece cel de-al saselea Guru al lor, Guru Hargobindji a obtinut o importanta victorie ceea ce le-a adus indienilor o fericire enorma. In sudul tarii este sarbatorit Krishna si victoria sa asupra Narakasura, iar in nord se celebreaza Zeita Kali a puterii, cea care a distrus-o pe Bakasura.

In India, fiecare regiune a tarii sarbatoreste zeitati diferite. Cu toate acestea, ceea ce le aduce la un loc este sentimentul de bucurie, exuberanta, linistea interioara si lumina sufleteasca care izvoraste din inimile indigenilor. Festivalul in sine, unic in lume, este un exemplu pentru intreg mapamondul si vorbeste despre conciliere, intelegere, intelepciune si iertare. Totul aici este pur si luminos. Iar lumina incandescenta care arde timp de cinci zile neincetat povesteste lumii intregi despre o traditie milenara respectata cu strictete de catre toti indienii.

sâmbătă, 6 august 2011

Tara Zarandului – Traditii in Apuseni

Intinsa pe versantul vestic al Muntilor Apuseni, de o parte si de alta a Crisului Alb, Tara Zarandului este una din cele mai bogate rezervatii de traditii arhaice din Romania. Se intinde pe teritoriul judetelor Arad, Hunedoara si Alba. O „tara” aproape la fel de mare cat intreg Maramuresul, insa despre care nu se stie aproape nimic. Capitala este satul Tebea, parte a comunei Baia de Cris; totusi exista orase mult mai mari. Centrul economic este municipiul Brad.

Municipiul Brad - important centru minier, dar si de interes turistic, deoarece adaposteste - Muzeul Aurului - (una dintre putinele institutii de acest fel din lume, prezinta exponate din aur nativ, cristalizat, minerale, echipamente si unelte folosite in trecut, obiecte arheologice privind exploatarile romane din Muntii Apuseni), o colectie etnografica, precum si statuile lui Crisan si Avram Iancu.


Tebea, comuna Baia de Cris, detine complexul memorial Avram Iancu. Panteonul de la Tebea, situat la 7 km nord-vest de Brad, unde se gaseste Gorunul lui Horea, locul unde in 1784, Horea a vorbit iobagilor rasculati si mormantul lui Avram Iancu, eroul revolutiei romane din Transilvania anilor 1848-1849.

Crisan - comuna Ribita, cu casa memoriala reconstruita si bustul lui Crisan, precum si manastirea ortodoxa Crisan -sec. al XIV-lea. Casa memoriala este formata din doua corpuri de cladiri executate din lemn de stejar.

Criscior - cu cel mai vechi monument de arhitectura din Zarand-biserica ortodoxa (1404) - ctitorie a cneazului Vlad Balea, precum si un muzeu etnografic si de istorie a mineritului. Biserica este de tip traditional, formata din naos, pronaos si altar absidat, initial hexagonal, iar din sec. XIX semicirular. Pictura din pronaos este datata pe la 1395-1404. Tot aici este prezentata "Cina cea de taina" in compozitie circulara.


Ribita - cu biserica ctitorie a cnezilor Vladislav si Miclaus, cu o fresca valoroasa (1417). Pictura din naos este in stil bizantin si ii reprezinta pe ctitorii bisericii.

Vata de Jos - statiune balneoclimaterica de interes local, cu izvoare minerale, ape termale si ape sulfuroase.

Zona turistica Brad este o zona etno-spirituala distincta, Tara Motilor, recunoscuta prin costumul motilor criseni si prin folclorul muzical bogat, precum si prin alte manifestari folclorice, precum Targul de fete de pe Muntele Gaina.

Potentialul turistic al acestei zone include si obiective naturale de importanta nationala: Cheile si pesterile de la Bulzesti si Grohot, rezervatia geologica din partea de N-E-varful Vulcan.
Sursa: http://www.cjhunedoara.ro

sâmbătă, 11 iunie 2011

Calusarii – Traditii magice de Rusalii

Cea mai interesanta, mai complexa si mai arhaica dintre formele coregrafice rituale romanesti, dans de flacai, jucat mai ales in saptamana Rusaliilor si raspandit pe intreg teritoriul locuit de dacoromani este Calusarul.

Joc “ermetic si misterios”, acesta se caracterizeaza in primul rand, prin normele potrivit carora primirea in ceata e socotita act initiatic, iar tradarea e pedepsita ca orice sacrilegiu , dar nu de oameni.

Calusul este un obicei romanesc practicat de Rusalii si tine de cultul unui stravechi zeu cabalin numit de tradiţia populara daca Calus, Calut sau Calucean.
Grupurile de calusari, variabile ca numar, dar mai ales alcatuite din noua flacai, includ: un vataf, un stegar, un “mut”(acesta de obicei mascat si cu o sabie de lemn in mana) si calusari de rand. Calusarii fac legamant de ceata pe durate diferite, in mod curent o saptamana, uneori chiar si trei ani , iar juramantul se efectueaza cu mainile pe steag sau trecand pe sub steag; se crede ca “mutul” daca isi incalca consemnul muteniei in timpul jocului, risca sa innebuneasca. Pe durata convenita a Calusului, membrii cetei se abtin de la relatii sexuale si de la minciuni, fiind obligati la puritate totala. Un moment caracteristic, dar totodata enigmatic este jocul executat in genunchi. Mutul, singurul care mai poarta sabie , este — prin mutenia lui — pastratorul secretului initatic. Vataful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemarii periodice la vigilenta si a mentinerii starii de taina.



Dimitrie Cantemir scrie : “Multimea superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si, la un anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare pe cel culcat, in sfarsit ii sufla in ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa iasa” (Descriptio Moldavie). Tot Cantemir aminteste ca in ciclul de 10 zile al ritualului, calusarii dorm numai sub stresini de biserici, spre a se feri de razbunarea Ielelor.

Cercetatorii Universitatii din Brasov ( E.Poenaru; C.Samoila; S.Bobancu) au formulat o interesanta ipoteza asupra relatiei dintre regulile Jocului Calusarului si structura sanctuarelor de la Sarmizegetusa si indeosebi relatia cu invataturile pe care Deceneu, dupa Iordanes , le-ar fi transmis dacilor. ”Dansul calusarilor, despre care toti autorii sustin ca mai pastreaza pana azi elemente care provin dintr-un stravechi ritual, cum sunt: legamantul cetei pentru perioada jocului, conditia de puritate a membrilor cetei , autoritatea vatafului, conditia secretului, vietuirea in comun a membrilor cetei in aceasta perioada de timp, batul care aminteste de toiag ca semn distinctiv al puterii invatatilor preoti, caracterul cu totul aparte al coregrafiei acestui dans, derularea lui sub semnul unei unitati organice totale, caracterul salturilor care vor sa sugereze desprinderea de pamant a interpretilor sau unele ritmuri care ating paroxismul, reprezinta o reflectare populara a practicilor ritualice legate de sistemul calendaristic dac”.

Intrat din 2006 drept capodopera in patrimoniul universal al UNESCO, calusul este dansul care da originalitate traditiilor romanesti.
Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro

vineri, 22 aprilie 2011

Paste in Germania - Traditii

Se crede ca termenul german “Ostern” vine de la o zeita anglo-saxona din antichitate numita "Eastre", "Eostre", "Ostara". Momentul sarbatorii este foarte special - celebrarea lui Hristos coincide cu trezirea naturii la o noua viata dupa somnul hibernal. In gospodariile germane se face curatenia de primavara si se decoreaza casele cu ramuri inmugurite, narcise, salcie, primele mladite de grau. Copaci de Pasti, copacei micuti sau ramuri, impodobiti cu oua, au facut parte mult timp din sarbatoarea germana a Pastelui.

Din traditia sarbatorii face parte si masa bogata de Pasti, dupa un post sever. Este imposibil sa iti imaginezi Pastele fara oua colorate, schimbate sau daruite, traditie care dateaza din sec. al 16-lea. De Pasti copiii joaca un joc: se intrec in rostogolirea oualor colorate pe pante din iarba sau le ciocnesc la capetele ascutite si copilul al carui ou nu s-a spart, il obtine si pe cel spart. Iar familia mananca oua fierte tari saptamani la rand!

Iepurasul de Pasti este mentionat pentru prima data in Germania, in 1590. In unele regiuni se crede ca iepurasul aduce ouale rosii in Joia Mare si pe cele colorate in noaptea dinaintea Pastilor. Primele delicatese din aluat dulce sub forma de iepurasi au aparut tot in Germania, pe la 1800.

Paste in Franta - Traditii

Potrivit unei traditii incepute in secolul XII, in fiecare an, incepand cu Joia Mare, clopotele bisericilor din orasele si satele din Franta amutesc in semn de respect pentru jertfa lui Iisus pe cruce. Legenda spune ca atunci clopotele tuturor bisericilor din Franta isi iau zborul catre Roma.

Duminica, ziua invierii lui Iisus , clopotele de Pasti revin in biserici si catedrale si, in drumul lor de reintoarcere de la Roma, lasa sa cada din cer oua, ciocolata si alte bunatati.

In prima zi de Pasti, copiii se trezesc devreme, nerabdatori, sa caute ouale pascale ascunse prin casa sau in gradina. Ouale decorate, alaturi de iepurasi si puisori, reprezinta simbolurile specifice Pastelui din Franta. Un alt obicei raspandit printre copii este sa se angajeze intr-o competitie in care ouale de Pasti sunt lasate sa se rostogoleasca de-a lugul unui mic plan inclinat. Singurul ou care "supravietuieste" este declarat, la fel ca si proprietarul sau, drept invingator. Acest joc porneste de la asemanarea intre rostogolirea oului si pravalirea stancii ce inchidea mormantul lui Iisus.

Intrucat Pastele si invierea lui Cristos se sarbatoresc odata cu sosirea primaverii, simbolurile renasterii si vietii au ajuns sa fie sinonime cu Pastele. Intrucat francezii iau in serios gastronomia, mancarurile lor traditionale de Pasti incorporeaza acest simbolism, mai ales cu ocazia pranzului din duminica Pastelui. Mielul (un important simbol al Pastelui) este gatit in diverse variante, dar cel mai adesea potrivit unei retete traditionale numita "Gigot D'agneau".
Sursa: godessdiana88@yahoo.com

Paste in Spania - Traditii

In Spania, Pastele se sarbatoreste mai fastuos decat in alte state europene. Incepand cu duminica Floriilor si pana in ziua de Pasti au loc procesiuni pe strazile din majoritatea oraselor spaniole, cele mai populare fiind cele din Andaluzia.

Oamenii poarta, intr-o atmosfera de doliu, ce poate parea apasatoare pentru privitori, statuete ale sfintilor infatisand scene biblice, asezate pe platforme de lemn (tronos). Statuetele sunt confectionate din aur, argint si tesaturi fine si decorate cu flori proaspete, iar purtatorii acestora (costaleros) sunt membri ai fraternitatilor religioase.
In unele cazuri, participantii la procesiune poarta haine ce amintesc de locuitorii din Nazareth. Acestia ii urmeaza pe purtatorii platformelor.

Postul Mare consituie o perioada de meditatie, rugaciune si privatiuni, care-i purifica pe oameni si ii pregateste pentru miracolul Invierii.

In Joia Mare se desfasoara procesiuni in cele mai importante orase medievale in care credinciosii poarta sfintele icoanele cu Iisus si Fecioara Maria pentru a comemora intrarea lui Hristos in Ierusalim.

In Sambata Mare, toata lumea merge la biserica, iar duminica se ia masa in familie si se merge in vizita la rude.

Paste in Italia - Traditii

In Italia, clopotele bisericii sunt auzite pe parcursul intregului an, dar se opresc in Joia Mare si linistea se asterne peste intreg tinutul.
In "Vinerea Sfanta" , multe orase gazduiesc parade prin care se reaminteste drumul patimilor lui Cristos catre locul sau de crucificare. In ajunul Pastelui, la miezul noptii, aproape intreaga suflare se aduna pentru a lua parte la una din cele mai lungi liturghii ale anului, asteptand invierea Domnului.

Bisericile sunt de obicei pline in dimineata de Pasti. Altarele sunt inundate de flori albe. Dupa indelungata liturghie din noaptea anteriora, se celebreaza acum una mai scurta si mai incantatoare parca. "Messa corta, tavola lunga" , ori "Slujba scurta , masa lunga" , este motoul italian pentru Paste. In acest fel , se intelege ca dupa o saptamana de post aspru si rugaciuni, urmeaza rasplata unui ospat imbelsugat impreuna cu prietenii.

Sarbatoarea Pascala - "Pasqua" - este cu atat mai frumoasa pe taramul italian cu cat poti sa o petreci dupa cum iti place. Retele traditionale din miel si iepure alterneza cu ouale fierte, "antipasto" si pastele. Deserturile populare de Pasti cuprind "pastiera" , o placinta din grau , " migliaccio", o prajitura cu spaghetti si traditionala "colomba" , o prajitura in forma de porumbel cu glazura si migdale.

Pasquetta, a doua zi de Paste, este o zi de sarbatoare si in Italia. Denumita si "Lunedì dell’Angelo" (Lunea Ingerului), in aceasta zi se comemoreaza , asa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea , "intalnirea mesagerului ceresc cu femeile grabite sa ajunga la mormantul lui Cristos ", ocazie cu care acestora li s-a zis " Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis."
Cei care nu au reusit sa plece de acasa pana de Pasquetta, fac o mica excursie sau isi programeaza o scurta iesire din oras . Cei aflati deja departe de caminul lor obisnuiesc sa iasa la un picnic, alaturi de prieteni.


Paste in Grecia - Traditii


Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori din cadrul Bisericii Ortodoxe din Grecia, care nu urmeaza aceleasi canoane ca si Biserica Ortodoxa din Est.

Prima ceremonie este tinuta in Vinerea Mare, cunoscuta ca si ziua coborarii trupului Mantuitorului de pe cruce. Catafalcul este scos din altar si purtat pe strazile orasului, urmat de credinciosi cu lumanarile aprinse.

In orasele mari din Creta, precum Heraklion, este foarte dificil ca vineri seara sa poti face o rezervare la un restaurant si asta pentru ca atunci este permis sa consumi si proteine animale. Este vorba de o cina speciala care include toate tipurile de fructe de mare, dar nu si peste. Sunt servite mancaruri care includ calamari, caracatita, creveti, icre, peste-paste (taramosalata), frunze de vita de vie umplute cu orez. Aceasta este singura zi in timpul Postului, care precede Invierea, cand proteinele animale sunt consumate.

In sambata dinaintea primei zilei de Paste, Patriarhul ortodox deschide sigiliul usii de la mormantul lui Iisus Hristos, care se afla in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si iese cu Focul Sfant. Flacara pazita de inalte fete bisericesti si oficialitati ale guvernului grec este dusa cu avionul la Atena si apoi este transportata la o biserica mica din Agia Anargyroi in Plaka. De aici „iau lumina” toate bisericile din Attika si tot restul Greciei.

Sambata Mare este dedicata pregatirilor, iar atmosfera generala este de voiosie si buna dispozitie, pentru ca se stie ca nu a mai ramas mult timp pana la Inviere. Bisericile sunt decorate de sarbatoare, oamenii sosesc pe inserat, avand lumanari, iar la miezul noptii iau lumina si isi spun "Hristos a inviat!".

In Duminica Pastelui prietenii si familia se aduna si sarbatoresc. Dupa slujba de Inviere, grecii servesc un fel de supa numita numita „magiritsa”, un fel de drob lichid. In schimb, la masa din prima zi de Paste, friptura de miel pe gratar, "kokoretsi", este nelipsita. Dis-de-dimineata carnea de miel este pusa pe gratar pentru a se frige incet, in timp ce aroma fripturii starneste apetitul mesenilor. Christopsomon ("painea lui Hristos") este o alta delicatesa greceasca constand intr-o bucata de paine rotunda care este decoarata cu o cruce si oua rosii.

Apokries este o alta traditie greceasca, care se aseamana cu carnavalurile tinute de catolici.
In Atena, in ultimele doua week-end-uri de Apokries oamenii imbraca diverse costumatii si merg la Plaka, „lovindu-se” unii pe altii cu niste bete din plastic si aruncand cu confetti. In Tracia si Macedonia, tinerele imbraca un port traditional denumit Lazarins si colinda satele cantand piese cu o tematica religioasa.
In Corfu,o amenii arunca vase din ceramica de la balcon. Spargerea ceramicii aduce noroc, asadar „culegeţi de pe jos neaparat o bucata sparta de ceramica si veţi avea noroc pentru tot restul anului".


Paste in Olanda - Traditii

Pastele in Olanda este marcat de carnavalurile care preced perioada de post si penitenta . Pregatirile pentru carnavaluri incep inca din anul anterior in cea de-a 11 zi a celei de-a 11 luni, cand un consiliu de 11 persoane se intalneste pentru a pune la cale programul carnavalurilor.

In timpul carnavalurilor, olandezii participa la diverse petreceri, parade si baluri mascate. In fiecare oras o persoana este aleasa Printul Carnavalului si ii sunt inmanate cheile urbei.

In prima zi de Paste, olandezii obisnuiesc sa ia masa in familie. Masa este atent decoarata de gospodine cu oua colorate si flori de primavara. Nelipsita din meniul traditional al olandezilor este „Paasbrood”, un fel de paine dulce care contine struguri si stafide.
Sursa: http://www.apropo.ro/

Paste in Marea Britanie - Traditii


In Anglia, Pastele este o perioada de sarbatoare, animata de festivaluri, parade si de oferirea cadourilor, in special, oua de ciocolata; insa Pastele inseamna mai mult decat atat, cea mai importanta semnificatie ramanand totusi cea religioasa. Un sport traditional, practicat lunea dupa Paste, este rostogolitul oualor pe un deal. Obiceiul difera insa, de la regiune la regiune, castigatorul fiind fie oul care se invarteste mai repede, fie cel care supravietuieste la cele mai multe rostogoliri sau cel care trece printre anumite obstacole.
Sursa: http://www.apropo.ro/

marți, 19 aprilie 2011

Sfintele Sarbatori de Pasti in Romania

Traditii de Pasti in Romania

Ouale rosii de Pasti nu pot lipsi de pe masa nici unui bun crestin la aceasta sarbatoare.

Rastignirea si invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa precum renaste natura in fiecare primavara, cand se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei. In traditia populara romaneasca se crede ca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.

La noi, de Pasti, ouale nu se vopsesc doar in rosu, ci si in alte culori, realizind desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, in motive geometrice sau reprezentind plante, animale ori diferite simboluri. Ouale sunt incondeiate in trei-patru culori, de obicei, tinind cont si de simbolul fiecarei culori in parte: rosu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogatia recoltelor, tineretea), verde ( forta naturii, rodnicie, speranta), albastru (sanatate, seninul cerului). Oua decorative de Pasti se mai fac cu vopsele in relief (Vrancea, Putna Sucevei), impodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt) sau din lut (Corund-Harghita). In unele parti ale tarii sunt folosite oua fierte, in alte zone, cele golite de continut.

Joia Mare este ziua in care Iisus a spalat picioarele apostolilor si a instituit taina Euharistiei (Impartasania) la Cina cea de Taina.
Conform traditiei, inrosirea oualor de Pasti se face in Joia Mare, pentru ca se spune ca ouale fierte si vopsite in aceasta zi se pot pastra pe tot parcursul anului, fara sa se strice.

Exista credinta ca nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va fi lenes tot anul. In special daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va pedepsi sa nu poata munci tot anul.

Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sarbatorii de Pasti (din Saptamina Mare ) si se mai numeste si Vinerea Patimilor (ziua patimilor si rastignirii lui Iisus) sau Vinerea Seaca (pentru ca e zi de post negru pentru cei mai multi romani, adica nu maninca si nu beau nimic toata ziua).

Postul negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului.
In Vinerea Mare nu se lucreaza si nu se pleaca de acasa decat pentru a merge la biserica.

La Inviere, credinciosii iau lumina, aprinzandu-si lumanarile de la lumanarea cu care iese preotul din altar, dar si Sfintele Pasti (paine si vin, trupul si sangele Mantuitorului, care simbolizeaza sacrificiul si triumful asupra pacatului si mortii).
Lumanarile cu care ai luat lumina de la preot in noaptea Invierii nu se arunca, ci se aprind in fata icoanei in caz de suparare mare, la necazuri sau cand te afli in mari dificultati. Se spune ca lumina acestora este mai aproape de rai decat orice alta lumina.

In prima zi de Pasti exista obiceiul de a se purta haine noi in semn de respect pentru aceasta aleasa sarbatoare, dar si pentru ca ea semnifica primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste intreaga natura odata cu primavara.

Masa din prima zi de Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgind dupa un adevarat ritual. De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brinza sau smintina si mai nou, cu ciocolata.

In a doua zi de Pasti s-a mai pastrat (in special in Transilvania) obiceiul udatului, avand semnificatia unui act de purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apa sau cu parfum persoanele iesite in cale, in special fetele.

Ca si oul, iepurele a devenit un simbol reprezentativ al Pastelui. Iepurasul de Paste reprezenta simbolul fertilitatii si al unei vieti noi in conceptia vechilor egipteni si a altor civilizatii antice. Imaginea iepurelui ca simbol al Pastelui este de provenienta germanica, iepurasul de Paste fiind mentionat in literatura secolului XVI drept un mesager al oualor pe care Sfantul Nicholas le trimitea ca rasplata celor care au facut fapte bune. Ouale sunt un simbol al invierii si al continuitatii vietii, iar iepurele, chiar si in vremurile precrestine, era considerat un animal sfant, asociat cu reintoarcerea primaverii si cu fertilitatea.

In fiecare primavara, se reaprinde in sufletul nostru flacara sperantei si increderii in Invierea din veac, asa cum natura reinvie an de an, mai plina de taine cu fiecare mugur si fiecare frunza…
Surse: http://biserica.org, http://www.razbointrucuvant.ro/