Pietrele lui Solomon, Brasov

In partea de vest a Brasovului - zona sacra - se gasesc si azi, ca doi umeri ai unei puternice "cetati naturale", doua stanci ce se numesc "Pietrele lui Solomon".

Cand timpul este frumos, la sfarsit de saptamana, romanii merg La Chetre, perpetuand o manifestare uraniana a unui ritual ancestral.

In limba iudaica Solomon se traduce prin "intelepciune", iar toponimicul ar insemna "Pietrele inteleptului". Cercetatorii sasi semnalau in secolul al XIX-lea existensa in zona a unor ziduri, urme ale unei cetati, care, dupa parerea autorilor, confirma prezenta unui templu geto-dac.

Din mitologia greco-romana si asiro-babiloniana se cunoaste rolul "Pietrelor sacre" ce se gaseau in zona "Marilor Oracole". O astfel de piatra se afla si la oracolele de la Dodona si Delphi. Piatra de la Mecca, piatra Hama (ce avea proprietati terapeutice lithoterapie), piatra Batyl (pe care Hera i-a dat-o lui Kronos s-o manance in locul lui Zeus) sunt cele mai reprezentative argumente. Este foarte posibil ca "Marii secerdoti" ai cultului lui Kronis, ce isi avea altarele pe varful Tampa, sa fi practicat initierea in mistere (junii), divinatia (profetitoria), invatandu-i totodata pe geto-daci normele etice (legile bellagines).

La venirea romanilor, dupa ocuparea Daciei de catre Traian cand au gasit altarele de pe Tampa, luand informatii de la loclanici despre ele si fiind in cunostinta de cauza, deoarece aveau si ei pe Saturn (ca zeu al timpului) au numit inaltimea "Tempus - Temporis". Cu timpul denumirea s-a transformat in "Tempea - Tampa", nume sub care autorii au identificat in aria de raspandire a geto-dacilor aproximativ 40 de inaltimi. In afara limessului roman autorii au identificat doua inaltimi cu numele de Zamura, in care radacina "zam-" ne reaminteste de Zamolxis.

In urma investigatiilor ce le vor face specialistii in mineralogie, geomorfologie si balneo-climatologie se poate demonstra ca Pietrele lui Solomon au proprietati naturale balneo-climaterice. Fenomenul de lithoterapie era utilizat inca din antichitate. Tratamentul de magneto-diaflux artificial, dupa cum se stie, creeaza o stare de echilibru psihic. La Pietrele lui Solomon este foarte posibil ca in urma unei anomalii magnetice, provocate de prezenta oxizilor de fier sau fero-mangan sa se creeze magnetodiaflux natural.


Specialistii cunosc efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare al atmosferei ionizate negativ, deoarece ionul negativ este vaso-dilatator. Poate ca la Pietrele lui Solomon sa existe posibilitatea unei ionizari negative atmosferice si a unei metalice marcata datorita prezensei in zona a fero-manganului. Apa care trece printre Pietrele lui Solomon, daca se constata ca este usor radioactiva, ar pune in evidneta efectul terapeutic in bolile cardio-vasculare.
Prezenta in exces a oxigenului (datorita padurii) completeaza efectul terapeutic al zonei.

In aceste conditii, in situatia ca presupunerile noastre se adeveresc, Pietrele lui Solomon, pe langa interesul istoric il va prezenta si pe cel balneoclimateric.
Sursa: http://www.zamolxis.ro

Aurul si argintul Romaniei

Aurul pare sa fie primul metal cunoscut cu vreo 20.000 de ani in urma, cuprul cu 10.000 de ani, fierul si bronzul cu 8.500 de ani. Aurul si cuprul au fost cunoscute de egipteni cu 12.000 ani i.Hr., iar in Europa se intrebuintau cu 4.000 ani i.Hr. in circuitul industrial, dupa aur si cupru, au fost atrase fierul, plumbul, zincul, mercurul, s.a. Chinezii foloseau aurul cu 25 de secole i.chr., pentru baterea monedelor. Babilonienii, Fenicienii, Grecii, Romanii si toata Lumea Veche cunosteau si foloseau aurul, fapt dovedit prin scrierile si obiectele ramase din aceste perioade. Cunoasterea si folosirea aurului de om se explica prin proprietatile lui. Este inalterabil, gasindu-se in natura, in stare nativa, fiind usor de recunoscut.

Argintul in natura se gaseste in stransa legatura au aurul. Aurul nativ din cele mai multe zacaminte aurifere este in realitate, un aliaj natural – solutie solida – de aur si argint. Odata cu identificarea si intrebuintarea aurului de catre om, a fost cunoscut si argintul. Fiind aliat cu aurul, a fost obtinut in stare metalica, mai tarziu ca aurul, dar inaintea cuprului.

La noi in tara, exceptand unele concentratii aurifere de mai mica importanta, care in buna parte au si fost exploatate, se remarca doua regiuni aurifere importante: regiunea Baia Mare si regiunea Muntilor Metaliferi.

In sudul Muntilor Apuseni, intre vaile Muresului, a Crisului Alb si Ariesului, se afla Muntii Metaliferi, cu vestitul poligon aurifer delimitat de localitatile Caraci, Baia de Aries, Zlatna si Sacaramb, cu o suprafata de 2.500 km2. Pe acest teritoriu se gasesc unele din cele mai insemnate zacaminte auro-argentifere, cuprifere, plumbo-zincifere de la noi din tara si chiar din Europa (Ex. Rosia Montana). Poligonul aurifer al Muntilor Apuseni este cea mai veche si mai renumita regiune aurifera din Europa. Principalele zacaminte auro-argentifere din Muntii Metaliferi se afla in grupul minier Brad (Musariu, Bradisor-Barza, Valea Morii, Curechi-Hartagani, Caraciu), grupul minier Baita-Troita-Magura (Baita Craciunesti, Troita -Trestia -Toplita - Magura), grupul minier Sacaramb-Hondol, grupul minier Zlatna (Stanija, Almas, Hanes, Breaza), grupul minier Bucium (Rodu-Frasin, Vulcoi-Corabia, Botes), grupul minier Rosia Montana si Baia de Aries.

Zacamintele de la Sacaramb si Baia de Aries se remarca prin prezenta mai multor tipuri paragenetice: cuarturi aurifere, arseno-pirita, sulfuri complexe, tetraedrit, hesit si altait. Sacarambitul, un mineral rar intalnit, descoperit pentru prima data in lume la Sacaramb, in anul 1745, de unde si-a luat numele, impreuna cu Silvanitul, descoperit la Baia de Aries, au dus faima acestor zacaminte in tara si strainatate.

Argintul se gaseste mai rar, sub forma nativa. De cele mai multe ori apare combinat cu sulful, mai ales cu sulfurile de plumb, cupru, antimoniu si arsen. Argintul nativ apare sub forma de filamente capilare, sau fibre si in placi subtiri.

Corpurile minerale se prezinta sub forma de filoane, volburi, stockuri, concentratii metasomatice, impregnatii si retele filoniene. in general, filoanele sunt bine individualizate, alteori insa ele formeaza adevarate retele, cum sunt la Sacaramb, Musariu-Brad, sau Rosia Montana. Aurul Muntilor Metaliferi s-a extras timp de milenii. Aceasta bogatie a fost ravnita de-alungul istoriei de numeroase popoare dornice de imbogatire. Baiesii aurari au trudit in subteran din tinerete, cu speranta de a gasi un filon, sau cuiburi cu aur nativ, care sa le faca viata mai usoara, mai buna si fericita. Cu toate ca locuiau pe o imensa bogatie, motii Apusenilor, aurarii, traiau in lipsuri si saracie.

Semnificative sunt versurile: „Muntii nostrii aur poarta / Noi cersim din poarta-n poarta”, sau „Motul pleaca la tara, nu pentru ca n-are ce manca, ci pentru ca n-are dupa ce bea apa”. O buna parte a aurului Muntilor Metaliferi in perioadele istorice, a luat drumul Romei, Budapestei, Vienei si ultima data, al Moscovei.

Aurul, „regele metalelor”, in timp a provocat multe dureri si varsari de sange. Regretatul meu profesor de mineralogie Victor Stanciu scria: „in tot locul unde a lucit vreodata aurul, au aparut si stralucitoarele arme ale zeului Marte. Tinuturi pasnice, edenuri ale patriarhalelor linisti, se umplu de zgomote de arma, indata ce chimirurile lor sunt aurite”.

Regiunea aurifera a Muntilor Metaliferei este renumita in tara si strainatate prin frumoasele flori de mina cu aur, de cuart, pirita, cupru, plumb, zinc, telururi. Resursele minerale si patrimoniul mineralogic, nu sunt inepuizabile. Mineritul intensiv si extensiv din diferite perioade a dus la epuizarea, sau saracirea unor resurse minerale si flori de mina, iar in final la inchiderea minelor. La noi in judet au fost inchise in anul 2004 minele din grupul minier Zlatna si Baia de Aries.

Gasirea unor flori de mina in astfel de conditii este practic nula.
Conservarea esantioanelor mineralogice din muzee si din colectiile personale, este o datorie patriotica, in folosul stiintei, culturii si educatiei generatiilor prezente si viitoare.

Cele mai renumite si reprezentative colectii muzeale, cu aur in special, precum si cu alte minerale din Muntii Metaliferi, le gasim in Muzeul Aurului din Brad, Muzeul de Istorie Naturala din cadrul Muzeului National Brukenthal Sibiu si Muzeul de Mineralogie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Bogatia miniera a Daciei a constituit un obiectiv major pentru cucerirea ei de Imperiul Roman (106 p. chr.). Sub ocupatia romana (106-274 p. chr.) mineritul a fost modernizat prin introducerea de noi tehnologii de extractie si prelucrare a minereului, inclusiv cu specialisti adusi din imperiu. Din aceasta perioada au fost descoperite vestigii inestimabile in zona miniera Brad, Zlatna, Bucium si Rosia Montana, raspandite in muzee din tara si strainatate.

Intre anii 1786-1855 in minele de aur de la Rosia Montana au fost gasite tablitele cerate („carti din lemn”), descoperiri unice pentru cunoasterea vietii cotidiene si a organizarii social-juridice a minerilor antici, ce dateaza dintre anii 131-167 d Hr. Descoperite dupa 16 secole, ele au constituit un „miracol” arheologic al Daciei Romane. Din continutul tablitei cerate XVIII, datata 6 februarie 131 p. chr.,se cunoaste pentru prima data toponimul localitatii Rosia Montana de ALBURNUS MAIOR. Pe baza acestei tablite in anul 1981 s-au organizat manifestari cultural-istorice ce au omagiat 1850 de ani de atestare documentara a localitatii si mineritului.

Cu acest prilej s-a inaugurat „Muzeul mineritului din Rosia Montana” in incinta Exploatarii miniere de stat care cuprinde: expozitia tehnica in aer liber, lapidarul, galeriile romane din Orlea si expozitia pavilionara. Spre regretul meu, organizatorul acestui muzeu, expozitia pavilionara a fost distrusa de persoane iresponsabile. Au fost distruse si instrainate multe exponate, printre care si plansele cu Mina Rosia Montana expuse in 1899 la Expozitia Mondiala de la Paris. Celelalte sectiuni ale muzeului se prezinta acceptabil, fiind necesare masuri drastice de intretinere, complectare si conservare a exponatelor.

Rosia Montana este un tezaur national si universal sub aspect minier, mineralogic, istoric si cultural. Localitatea adaposteste cel mai mare zacamant aurifer din tara si Europa, unde se poate deslusi tehnica folosita de-alungul timpului pentru extractia aurului. Cunoasterea in totalitate a zacamantului cantitativ si calitativ, este departe de a fi realizata. Patrimoniul mineralogic este reprezentat in cele 3 muzee mentionate mai sus (Brad, Sibiu, Cluj). Aproximativ 30% din colectia de aur nativ a Muzeului Mineralogic al Universitatii din Cluj, provine de la Rosia Montana.

Toate esantioanele cu aur de la Rosia au fost colectionate pana in anul 1948. In perioada urmatoare (1948-1990), cu toate ca au fost deschise numeroase corpuri minerale generatoare de flori de mina, nu s-au colectat si pastrat esantioane de aur, din cauza masurilor drastice, de securitate aplicate mineritului aurifer. in activitatea mea de 30 de ani la mina Rosia Montana, am cunoscut o varietate impresionanta de esantioane cu aur, care cu parere de rau luau drumul Uzinei de prelucrare a minereurilor din Gura Rosiei unde se amalgamau. Cele mai frumoase flori de mina le-am gasit in anii 1965-1968, sub forma de crengute de brad, cu lungimea medie de 80 cm, in volbura Beuta-Sponghia din masivul Carnic. Cu toate interventiile facute nu au putut fi salvate de la distrugere.

Inchei cu afirmatiile academicianului Dan Berindei, presedintele Comitetului National al Istoricilor in interviul acordat Formulei AS din 16-23 decembrie 2002: "Nu vad utilitatea pentru umanitate sa lichidam in cativa ani opera unor popoare succesive care au lucrat acolo. Mi se pare absurd sa punem interesele economice mai presus de conservarea patrimoniului national. Economia are diverse cai de inflorire, distrugerea patrimoniului este definitiva". Aurel SANTIMBREANU

Sursa: http://dacoromania20.go.ro/nr20/aurul.htm

Tezaurul Closca cu puii de aur, Buzau, Romania

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut si ca Tezaurul de la Pietroasa) este un tezaur arheologic descoperit in 1837 in localitatea Pietroasele, Buzau, format din 22 piese. Din tezaur s-au putut recupera doar 12, in greutate totala de aproape 19 kg. In prezent este expus la Muzeul National de Istorie.

Dintre cele 12 piese, cinci sunt lucrate doar din aur:

- un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt in patru bucati, la putin timp dupa descoperire;
- o cana (oenochoe), cu inaltimea de 37 cm; a fost reconstituita, fiind deteriorata dupa descoperire.
- o patera (platou mai mic) cu decor in relief si o statueta in centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezinta un personaj feminin cu un pahar in maini, asezat pe un tron impodobit cu un vrej de vita de vie.
- un colan cu o inscriptie gravata cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiata din intregul tezaur;
- un colan simplu;
iar sapte sunt impodobite si cu pietre pretioase:

- un colan cu balama;
- patru fibule, un fel de brose folosite la prinderea vesmintelor. Se numara printre cele mai somptuoase exemplare ale antichitatii tarzii;
- doua vase poligonale, unul octogonal si altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a tortilor, compuse din doua pantere, sprijinite cu labele din fata pe o placa decorata si cu cele din spate si coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse si restaurate de mai multe ori.

Istoria tezaurului

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumata. A fost cumparat de la taranii care il descoperisera de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat partial de banul Mihalache Ghica, frate al domnitorului Alexandru Ghica, care l-a si adus in atentia lumii stiintifice a vremii.

Popularitatea internationala a dobandit-o in urma Marii Expozitii Universale de la Paris, din 1876, cand a fost restaurat si expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologica Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900.

La sfarsitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichitati din Bucuresti. A fost recuperat in 1876, insa colanul cu inscriptia a fost deteriorat. in anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastra. In toamna aceluiasi an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, si a capatat aspectul pe care il cunoastem si astazi.
In 1917 a fost trimis in Rusia, impreuna cu tot tezaurul national, si s-a intors de acolo in 1956. Din 1971 este expus la Muzeul National de Istoire al Romaniei.

Incepand cu anul 1837 si pana astazi i-au fost consacrate Tezaurului de la Pietroasa studii atribuite atat cercetatorilor romani cat si straini, suscitand un viu interes din punct de vedere arheologic, lingvistic, religios, dar si istoric. In cei 164 de ani au fost intreprinse cercetari care nu au reusit sa lamureasca problema provenientei, apartenentei si destinatiei tezaurului. Dupa opinia d-lui prof.Gh.Carlan descifrarea inscriptiei de pe inelul colan arata ca acest tezaur a fost faurit de stramosii nostri, tracii antici, in urma cu cateva milenii, dovedindu-ne ca romanii erau romani inainte de romani, fiind scrisa in cea mai pura limba romaneasca.

Tezaurul ne ofera raspunsuri - sustine autorul - la cateva din tainele lui Zalmoxis, iar Cocosul care lipseste era "mesagerul" catre acesta. O alta observatie emisa de autor este aceea ca panterele de la tortile celor doua Cosulete - octogon si dodecagon - ne trimite la cele pictate pe peretii Mormantului Campana al Etruscilor din Italia, fapt ce demonstreaza legatura stransa dintre Tracia si Etruria antica oferindu-ne un raspuns asupra originii acestei populatii purtatoare a civilizatiei Villanoviene.



"Closca cu puii de aur" reprezinta o dovada incontestabila a inaltului grad de cultura atins de traco-romani in antichitate - opineaza Gh.Carlan - in ciuda zgarceniei cu care se lasa descifrata aceasta "enigmatica" si "miraculoasa" lume a tracilor al caror rol in civilizatia si cultura circummediteraneana este putin cunoscut. in continuare se citeaza din Dacia preistorica a lui Nicolae Densusianu: "Studiind timpurile preistorice ale tarilor de la Carpati si Dunarea de Jos, o lume veche, disparuta, leaganul civilizatiei anteelene, se infatiseaza in fata ochilor nostri".

Tablitele de lut de la Tartaria au dovedit deja - mentioneaza autorul in continuare - ca, cea mai veche scriere din lume a luat fiinta pe pamant romanesc si de aici a ajuns in Creta, in Sumer si Egipt. Daca pana acum s-a crezut ca literele de pe inelul colan al Tezaurului de la Pietroasa ar fi fost "rune gotice", traducerea facuta de invatatii germani si acceptata de Alexandru Odobescu, in lucrarea sus citata, s-a dovedit a fi gresita. O situatie asemanatoare o intalnim la inscriptia de pe Inelul de aur de la Ezerovo, inscriptiile etrusce din Italia si insula Lemnos.

Inscriptia de la Ezerovo si Manuscrisele de la Marea Moarta aduc o lumina noua privind originile crestinismului primitiv, care se pare are o vechime mai mare de cum se credea pana astazi.

Vechimea credintei - conchide dl. profesor Gheorghe Carlan - in numele "crucii" la stramosii nostri este de cel putin opt milenii. Urmele acestei credinte s-au pastrat pe Tablita rotunda de la Tartaria, pe vasul de lut cu cruce de la Cucuteni, pe bronzuri tracice sau alte obiecte textile, aluaturi, unelte si arme de cupru, aur si argint.

Picturile de pe peretii pesterilor de la Nucet-Buzau vin sa intareasca aceasta ipoteza si ne putem da seama ca legaturile traco-egiptene au fost mult mai stranse decat ne lasa sa credem, consemneaza autorul, cele cateva stiri pastrate de istoricii greco-romani.

"Closca cu puii de aur" impreuna cu alte tezaure de aur sau argint descoperite in spatiul carpato-balcanic reprezinta urme ale civilizatiei tracice demonstrand existenta bogatiilor subsolului de aici si marile calitatii ale mesterilor din aceasta parte a lumii. De mult timp disparuta, aceasta lume, si-a transmis zestrea de imaginatie si inteligenta in unelte, arme, obiecte, prin diferite semne care se regasesc si astazi. Modelele si experienta s-au transmis din generatie in generatie, aceste simboluri regasindu-se si in lucrurile de azi. Gustul pentru culoare, frumos, diversitate se poate reintalni in spatiul traco-roman din Carpatii nordici pana la Marea Egee.

Trasaturi de caracter, credinte, datini si obiceiuri se pot urmari in creatiile si traditiile populare, in legi. Firea romanilor si a celor cu care suntem rude din stirpea "gintei latine" se poate urmari in toata zona sudica a Europei.

Nu intamplatoare au fost afinitatile credintelor esenienilor de la Marea Moarta si ale polistailor traci din zona carpato-balcanica. Intre crucea traca si cea egipteana se pot stabili anumite relatii.

Herodot si Strabon ne informeaza ca Zalmoxis si Deceneu au umblat prin Egipt si "nu intamplator" sunt doi Sfincsi - cel de la Gizeh si cel din Bucegi. Exista mari asemanari intre felul de a gandi al etruscilor italici si al tracilor balcanici.




Tezaurul de la Pietroasa reprezinta modul de gandire al tracilor antici, legat de cele trei momente importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea.

"Closca cu puii de aur" ofera o veriga din multele traditii si obiceiuri practicate de tracii antici in memoria lui Terra Mater, Apollo Hyperboreul, al Pamantului Mama si Cerului Tata, a legaturilor dintre Cer si Pamant, a legaturilor dintre cele patru elemente esentiale: Soare (Foc) ce da caldura si lumina, Pamant ce asigura incoltirea semintelor, Apa si Aerul ce asigura Viata pe planeta noastra.

Inca din neolitic aceste patru element au simbolizat, crucea de pe tablita rotunda de la Tartaria, cea de pe vasul neolitic de la Cucuteni, crucea de pe ouale rosii si numai dupa aceea a venit credinta in crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos.

La baza tuturor credintelor popoarelor din lume sta oul cosmic. O traditie veche, la chinezi, este aceea ca foloseau ouale rosii cu doua mii de ani inainte de Hristos. Egiptenii, persii, indienii, fenicienii si israelienii considerau oul principiu al creatiei. In etno-astronomia mitica romana a existat constelatia Closca cu pui, din care "steaua Desteptatorul" corespunzatoare Aldebaranului apartinea "duhurilor rele" si rasarea la a 3-a cantare a cocosilor. O "closca" pazea "ouale de aur" din Muntii Apuseni.

Pe Patera Tezaurului de la Pietroasa se afla zeul Apollo ce are sub picioare un grifon asemanator cu cel figurat de o oglinda etrusca din secolul al III-lea i.Hr., intre numele zeilor traci si etrusci existand mari asemanari. Locuitorii orasului Tarquinii au fost, dupa cum ne spune Hierocle, originari din tinuturile hiberboreilor, unde grifonii le pazeau tezaurele cele mari de aur.

Tezaurul de la Pietroasa a apartinut vechilor traci, cunoscuti sub numele de "hiperborei" sau "pelasgi", inscriptia de pe inelul colan se aseamana ca litere si ca mod de scriere, fara despartire intre litere si cuvinte, cu modul de scriere etrusc.

Deosebirea intre cele doua feluri de scriere era aceea ca in timp ce tracii din Carpati "vorbeau si scriau romaneste", etruscii din Apenini sau cei din Lemnos aveau o limba mai greu de inteles. Daca analizam chipurile umane desenate, pictate, modelate in aur ale tracilor, dupa infatisare sunt mult mai vechi, mai stangaci facute, indeosebi cele de pe Patera cu figuri mitologice, din care remarcam statueta Terra Mater.

Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/civilizatia_daca/closca.htm

Rezervatia 12 Apostoli - Muntii Calimani

Cum se explica misterul figurilor sculptate in piatra, sub forma de batrani (venerati de stramosii nostri) sau siluete feminine simbolizand zeite?

Grupul de stanci ce formeaza rezervatia este cel mai important si cuprinde mai multe „sculpturi” fantastice ce atrag numerosi vizitatori, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui batran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste silueta lui Nefertiti s.a.

Figura batranului cu „trei fete” distincte, orientate spre cele trei carari ce se indreapta spre el, provoaca la contemplare. Simte misterul, golindu-ti mintea de orice superstitii sau teorii...


Referitor la existenta unor asemenea figuri pe unele varfuri alpine, istoricul Nicolae Densusianu, in Dacia preistorica, sustine ca ele ar reprezenta urmele vechilor pelasgi care au trait pe aceste meleaguri si care le-au ridicat in cinstea unor zeitati. Nicolae Iorga, referindu-se la ele, il considera pe sus-numitul istoric ca pe „un visator de ganduri mari… de fantastice teorii indraznete”.

Un studiu detaliat asupra acestor grupuri megalitice ar duce la concluzii care s-ar putea, ca in unele cazuri confirma sau infirma unele teorii, pentru a caror cercetare arheologul peruan Daniel Ruzo a facut o deplasare in Bucegi, Romania.

Cert este faptul ca natura si-a pus amprenta peste tot, creand figuri fantastice ce pot fi interpretate dupa viziunea celui ce le priveste, ele fiind de fapt un rezultat al eroziunii aglomeratelor, al dezagregarii termice si ca modelari ale vanturilor si ale ploilor.

Totusi, ipoteza unor „remodelari” facute de stramosii nostri pare seducatoare. Sa nu uitam ca in antichitate existau obiceiuri la unele popoare sa-si construiasca sanctuare, temple si cetati pe varfuri de munte, cum si-au construit dacii sanctuarele si cetatea la Gradistea Muncelului.

Frumusetea si ineditul grupului megalitic de la 12 Apostoli atrage prin originalitate si impune prin maretie.

Traseul tematic 12 Apostoli

De-a lungul celor 11 km ale traseului tematic 12 Apostoli va asteapta o excursie fascinanta prin paduri de molid si pasuni subalpine, catre una din cele mai frumoase destinatii din Parcul National Calimani, Rezervatia 12 Apostoli.

Parcul National Calimani a fost constituit in anul 2000 cu o suprafata de peste 24 mii de hectare, in nordul Carpatilor Orientali. Pe traseul tematic veti admira privelisti panoramice ale Muntilor Calimani, insiruite de-a lungul marginii celei mai mari caldere vulcanice din Europa.

Portaluri catre Shamballa in Romania

“De ce să mergeţi până în Tibet pentru a căuta ceea ce deja acolo nu mai există? Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate năzuinţele sale către o lume spirituală tainică şi ascunsă, ferită de griji şi pericole. Pentru yoghinii occidentali, Tibetul exercită o fascinaţie greu de egalat. Realitatea Tibetului este cu totul alta. Acum, cel puţin, Tibetul este o ţară complet devastată din punct de vedere spiritual. În schimb, în întreaga lume există nenumărate focare spirituale, unele latente, altele încă vii, unele chiar foarte intense, care ne pot pune în legătură cu tărâmul cel tainic al înţelepţilor, Shambala. În România există multe astfel de focare active, care sunt veritabile porţi permanent deschise, care ne permit să translatăm în lumea Shambalei şi să intrăm în stare de comuniune profundă cu această lume.

Comuniunea noastră cu lumea Shambalei se poate realiza în diferite forme. Într-o stare de comuniune spirituală telepatică, preponderent afectivă sau mentală, vom simţi apariţia unor stări speciale sau a unor idei inspirate de tărâmul cel tainic al Shambalei; este posibil să nu se manifeste percepţii astrale clare (imagini, sunete etc), dar intensitatea trăirilor profund pozitive care apar atunci, precum şi remanenţa lor, ne vor convinge în timp că este vorba de fenomene autentice. Putem reuşi de asemenea proiecţii astrale în care să ne proiectăm cu toate simţurile sau măcar o parte dintre ele, astfel încât să percepem şi imagini, sunete, mirosuri, arome sau atingeri din Shambala.

Proiecţia în timp (în trecut, în acest caz) este de fapt o proiecţie în memoria magnetică universală, AKASHA, acolo unde sunt înregistrate fidel absolut toate evenimentele care au avut loc vreodată pe planeta noastră (şi în întreg universul). Vă puteţi imagina AKASHA ca pe nişte imense arhive celeste. Pentru a avea acces în AKASHA este esenţială dinamizarea centrului de forţă vishuddha chakra. Ne ajută de asemenea foarte mult, pentru a selecta cu precizie destinaţia proiecţiilor noastre în timp, dinamizarea foarte intensă a lui ajna chakra. Atunci când ne aflăm într-un anumit loc cu o încărcătură spirituală specială, ne ajută foarte mult faptul de a atinge cu mâna stângă vestigiile istorice care există acolo (o piatră, o coloană, o statuie.

Sarmisegetuza

În complexul de la Sarmisegetuza, cel mai încărcat loc din punctul de vedere al rezonanţei cu Shambala este chiar „Soarele de andezit” sau discul solar. În zonă se remarcă o încărcare vitală cu totul şi cu totul excepţională, evidenţiată şi de dimensiunea mult peste medie a arborilor şi a vegetaţiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp, mai ales dacă nu avem idei preconcepute în ceea ce priveşte tradiţia spirituală dacică – pentru că adevărata tradiţie care a înflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decât datele vehiculate de istoria convenţională.

Sfinxul din Bucegi

Un alt focar tainic de putere care ne permite să intrăm în rezonanţă cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatră al Sfinxului şi mai ales „capul” său. Deşi se consideră în general că acesta este numai o stâncă modelată într-un mod mai special de ploaie, zăpezi şi vânt de-a lungul a milioane de ani, Sfinxul din Bucegi este totuşi învăluit în mister. Roca din vârful Sfinxului este foarte diferită de rocile existente în zonă şi, se spune, este similară cu cea din care este făcut Sfinxul din Egipt. Dacă vom realiza în această zonă proiecţii în trecutul îndepărtat vom putea pătrunde cu uşurinţă într-o perioadă fascinantă a miturilor, în Vârsta de Aur a umanităţii, de unde răzbat până la noi ecourile unei sacralităţi dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor şi nu erau deloc limitaţi la existenţa în această lume fizică.

Vârful Omu

Conexiunea acestui loc special cu lumea Shambalei este directă, prin simbolismul de centru, axă a lumii sau buric al pământului care este asociat în tradiţia românească acestui loc cu totul extraordinar, plin de energie.

Peştera Ialomiţei

Un alt loc sacru al tradiţiei sprirituale dacice străvechi. Legendele asociază mari mistere cu această peşteră, se spune că aici aveau loc iniţierile dacice şi unii cred că aceasta era peştera lui Zamolxe. Chiar şi printre călugării care locuiesc acolo la schit în ultimii ani circulă poveşti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct în Shambala, lumea nevăzută a înţelepţilor…

Insula Şerpilor

Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu închinat lui Apollo pe care însă ruşii l-au demontat piatră cu piatră şi au transportat bucăţile la Moscova în secolul XIX şi astfel vestigiile au dispărut complet. Insula Şerpilor sau Insula Albă este strâns legată de tradiţia Shambalei şi, din acest punct de vedere, faptul că administraţia Constantinescu a cedat în mod absurd această insulă Ucrainei este cel puţin bizar. Deşi acum acolo nu mai este nimic, probabil memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci când va fi din nou permis să se viziteze această insulă.

Histria

Cetatea de pe malul mării unde s-a dezvoltat în antichitate o tradiţie înfloritoare… şi aceasta, ca şi cea de la Sarmisegetuza, mult anterioară istoriei oficial recunoscute. Şi foarte diferită de ceea ce se învaţă la şcoală la istorie. Faptul că aici a existat o tradiţie spirituală puternică şi autentică este uşor resimţit în meditaţii, iar rezonanţa cu lumea Shambalei este şi acum vie.

Sursa: http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/09/01/portaluri-cu-shamballa-in-romania/#more-2868

Sacralitatea Varfului Omu – Cardines Mundi

In ceea ce priveste sacralitatea enuntata a Varfului Omul (2505 m) aceasta situatie cu totul deosebita a fost semnalata prima data de istoricul Nicolae Densusianu in tratatul “Dacia Preistorica”, aparuta in anul 1913.

Pe baza de argumente provenind din literatura istorica antica si din traditiile locului, el a considerat Varful Omul ca fiind, cel putin in conceptia lumii antice, “cardines mundi”, adica ax al lumii. In zilele noastre, arheologul peruan Daniel Ruzo, Mircea Eliade, marele hermeneut Vasile Lovinescu si altii i-au acordat o importanta deosebita. Scriitorul Vintila Horia scrie despre Vf. Omu: „Acea fiinta de piatra asezata de Dumnezeu intre tara Munteneasca si celalalt tinut romanesc de peste munti.” Mai mult, Ruzo, ca si Lovinescu, au considerat ca in jurul sau trebuie sa fie, in subteran, un adevarat “imperiu” realizat din incaperi si galerii de zeci de kilometri lungime.

In ceea ce priveste Varful Ocolit sau Bucura Dumbrava (2503 m), un studiu complex si bazat pe discipline moderne (simbolistica, radiestezie, fotografie astrala, meditatie) a fost efectuat de-a lungul mai multor ani si incheiat cu putin inainte de anul 1989 de o echipa feminina condusa de Inginer Cristina Panculescu. Intreaga activitate a acestei echipe este prezentata in cartea „Taina Kogaionului, Muntele Sacru al Dacilor“ Editura stefan, 285 pagini, 2008. S-a ajuns la concluzia, verificata ulterior de alti radiestezisti si suprasensibili, ca acest varf este de fapt ce Densusianu numea Cardines Mundi, acum considerat un centru de mare concentrare energetica.

Dan Corneliu Braneanu