Palatul Japonez din Dresda - Visul unui rege

Palatul Japonez (Japanisches Palais) este o clădire barocă din Dresda, Germania și este situat elegant pe malul Neustadt al râului Elba. 

Japanisches Palais este o clădire cu o istorie fascinantă, o instituție culturală de prim rang și gazda unor obiecte de artă renumite, adevărate comori ale orașului Dresda. Cu arhitectura sa în stil asiatic, acoperișurile sale curbate japoneze, porticurile și sculpturile din curtea interioară, impunătorul complex cu patru aripi este una dintre capodoperele barocului din Dresda. 

Construit în 1715, a fost extins din 1729 până în 1731 cu scopul de a păstra colecția japoneză de porțelanuri fine a lui August cel Puternic, care acum face parte din colecția de porțelanuri Dresda. Viziunea la scară largă a „Palatului de porțelan” nu a fost niciodată finalizată, palatul nefiind niciodată folosit în acest scop și servind în schimb ca bibliotecă. 

Cu toate acestea, apariția modestă pe care o are astăzi nu este proporțională cu istoria sa ilustră; într-adevăr, acest palat a jucat un rol major în orașul Dresda din perioada barocă. Aici a început August cel Puternic să-și realizeze visul de a crea un „Palat de porțelan”. Acoperișurile, decorul interior, de fapt practic totul trebuia să fie din porțelan. 

August cel Puternic a alcătuit o colecție regală care până astăzi este considerată cea mai mare colecție de porțelanuri din Asia de Est din Occident. Importurile foarte apreciate din China și Japonia au stabilit punctul de referință pentru produsele de ultimă generație din prima fabrică europeană de porțelan din Meissen. Porțelanul chinezesc și japonez au servit ca inspirație permanentă și ca stimulent. Curioasa sală de pene Moritzburg a făcut parte din interiorul original, la fel ca și tapiseriile după desenele lui Raphael, care se afla acum în Alte Meister Gemäldegalerie. 

Palatul Japonez a fost parțial distrus în timpul bombardamentelor de la 13 februarie 1945, dar a fost reconstruit între anii 1950-1960. Lucrările finale de reconstrucție au continuat până în 1987. Astăzi, acesta adăpostește trei muzee: Muzeul de Etnologie Dresda, Muzeul de Stat pentru Pre-Istorie (Landesmuseum für Vorgeschichte) și Colectia de Istorie Naturala - Senckenberg Naturhistorische Sammlungen Dresda.

Surse foto: skd museum , Pinterest, Gardiner museum

Giardini di Zoe - Hunedoara, România - Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta

Acest articol descoperit pe adevarul.ro (Giardini di Zoe, colţul de Rai creat într-un sat din România de un italian pasionat de grădinărit. Cum arată locul inspirat de farmecul Toscanei ) a fost o revelație. Există colțuri de paradis în România care pot fi găsite și explorate, aducând bucurie ochilor și inimii și trăiri ale frumosului deosebit de intense.

Un italian pasionat de grădinărit şi-a transformat moşia din România într-un adevărat colţ de rai, căruia i s-a dus vestea în lume pentru frumuseţea sa. Una dintre cele mai spectaculoase grădini din România se numeşte „I giardini di Zoe” şi a fost realizată de un om de afaceri italian în satul Banpotoc de pe Valea Mureşului, aflat în apropiere de Simeria.

În mai mult de un deceniu de muncă, Giovanni Salvatelli a transformat moşia întinsă pe şapte hectare într-o atracţie turistică vizitată de oaspeţi din toate colţurile ţării. A împodobit-o cu alei cu trepte de travertin, cu fântâni şi vase articanale de piatră, cu sculpturi şi ornamente din marmură, iar pe lângă grija pe care a purtat-o nenumăratelor specii de plante, italianul a adus aici specii de plante specifice regiuni pitoreşti a Toscanei.

„Dacă îţi doreşti să vezi un colţ de Italie în mijlocul Transilvaniei, atunci vizitează I Giardini di Zoe – o replică fermecătoare a celebrelor grădini renascentiste din însorita peninsulă. În apropiere de Banpotoc, în judeţul Hunedoara, proprietarii Villei Vinci au ridicat la nivel de artă pasiunea pentru grădinărit şi grija faţă de natură, creând o adevărată capodoperă peisagistică. Imaginile vă vor convinge să le faceţi o vizită!”, informează pagina de Facebook „Enjoy Hunedoara”, unde au fost publicate imaginile cu splendoarea grădinii.

Pentru detalii despre vizitare, fotografii și povești accesați siteul igiardinidizoe.ro

Descrierea frumoasă de mai jos este preluată de pe siteul proprietății. 

„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei.

Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.”

Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.

Coroanele  purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.

Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.

Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzle înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.

Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.

Coniferul cu forma de lumănare este ienupărul scopulorum skyrocket care aduce cu seamănul lui, cipresso, din Italia care la noi, în această regiune nu rezistă”, adaugă Ramona.

Munca de 15 ani şi truda zilnică uriaşă poate fi ghicită doar de cunoscătorii care ştiu cât efort se ascunde în această perfecţiune.

Ideile îi aparţin omului de afaceri italian care proiectează totul, fir cu fir, piatră după piatră: „Studiază mult, foarte mult! De pe alee „proiectează” pe deal; de pe deal îşi imaginează elemente noi pe terenul drept. Este un loc realizat după sufletul lui  – fiecare plantă, fiecare arbore este pus acolo unde a simţit şi l-a inspirat Dumnezeu.

Grădina în plan drept este inspirată din perioada Renaşterii. Aici a gândit „I giardini delle tre fontane”. În rest, a contat cum a simţit el locul”, explică tânăra care, împreună cu soţul ei, are fericirea să locuiască aici şi menirea să îngrijească acest loc.

Piese masive împodobesc grădina. Fântâni artizanale şi vase impunătoare străjuiesc covoarele de iarbă : „Este un soi de rocă vulcanică „peperino” adusă din Italia. Este singurul material importat, celelalte sunt româneşti. E travertinul care dă foarte bine la scări şi pentru ziduri.”

De-o parte a grădinii, se întinde „Alea lui Giovanni” acolo unde gazonul moale şi des este mărginit de pâraie de flori, tufişuri înflorite şi copaci cu texturi diferite. „Am ales ca aranjamentul de aici să fie cât mai colorat şi ca frunză, şi ca flori şi ca timp de înflorire: avem berberis cu frunza galbenă, hydrangea care va face o floare roz foarte mare în iulie, abelia care va înflori în august-septembrie, hypericum care este acum în perioada maximă de înflorire şi fructificaţie, cu florile galbene şi fructele roşii.

E munca grea e adevărat, dar satisfacţiile sunt minunate: „Nu vă închipuiţi cum e să îţi bei cafeaua aici, dimineaţa. Mereu simţim că merită, dar atunci când vine cineva şi ne spune că aici e raiul pe pământ, ne creşte şi nouă sufletul. Mi-au rămas în suflet cuvintele unui bătrânel care a venit la noi, s-a aşezat la umbră apoi ne-a zis: „Acum pot să mor: am văzut raiul!”

Puţinii oameni care au auzit de acest loc îl descoperă cu uimire. Pur şi simplu, nu îţi vine să crezi că judeţul are asemenea locuri unde peisajul de la ţară prinde un aer cu adevărat regal. „Eu sunt de la Simeria şi habar nu aveam că aici, în apropiere avem ceva atât de frumos! Am venit la pepinieră să cumpărăm câţiva arbori şi am descoperit locul ăsta, este incredibil!”, se extaziază o tânără.

Un vizitator măsoară totul îndelung cu privirea şi concluzionează: „Seamănă cu ce am văzut în filme, fotografii. Parcă e o grădină din Anglia. L-am descoperit din pură întâmplare şi am rămas uimit de felul în care e poziţionat şi aranjat. Acum m-aş muta aici!”

Pe aproape trei hectare, cât vezi cu ochii, grădina poate face cinste oricărui conac sau castel european.

În capăt, italianul a preferat o casă elegantă, cu un singur etaj care devine parte din jocul lui şi nu striveşte locul, ci i se potriveşte.

Este o adevărată lecţie de bun simţ şi corectă măsură dată de un om de afaceri care are bani, dar impresionează fără să epateze. Locul este elegant, firesc, deloc arogant sau opulent. Camerele aranajate cu gust în culori potolite, cu umbre şi lumini calde te fac să îţi doreşti să poposeşti pe timp nelimitat aici, la „I giardini di Zoe”.

Poţi uşor să îţi închipui că eşti o prinţesă, iar aranjamentele perfecte din faţa conacului, devin, cu un pic de imaginaţie, ba gărzi în armuri oţelite, domnişoare înflorate, ba cavaleri veritabili sau curteni aliniaţi, iar fântânile nu sunt altceva decât cupe din care izbucneşte şampania sărbătorii. Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta…

Templul Concordiei Agrigento, Sicilia - Armonie desăvârșită în spectacolul Dolce Gabbana

Bine ai venit 2020!

Dacă sufletul vostru vibrează la frumusețe, vă invit să urmăriți un spectacol care se apropie de absolut, adevărată Creație, o colecție bogată și prețioasă cât o operă de artă, detalii și culori în perfectă armonie, filmare extraordinară, muzică vibrantă, scenografie mirifică - Templul Concordiei - Valea Templelor din Agrigento - Sicilia- se apropie de Divin și de perfecțiune mai mult decât orice spectacol. Veți vibra la o intensitate neimaginată, veți simți cum frumusețea venită din inspirație poate eleva sufletul. EMOȚIE PURĂ. Seducție desăvârșită. Excelent început de an! Să fie cel mai bun an din viața noastră!

Templul Concordiei a fost scena prezentării colecției Dolce&Gabbana Alta Moda (click aici). Creațiile, adevărate opere de artă, au fost inspirate de mitologia greacă. Templul se află în regiunea siciliană Agrigento, în Valea Templelor - Parco Archeologico e Paesaggistico della Valle dei Templi, pe dealul unde în anul 580 î.Hr. grecii au fondat orașul Akragas.

Zona arheologică care include ruinele a 7 temple dorice a intrat în patrimoniul UNESCO în 1997. Interesant este faptul că simbolul UNESCO este inspirat de cele 6 coloane care alcătuiesc fațada templului.

Este unul dintre cele mai marcante exemple de artă și arhitectură ale Greciei Antice și este una dintre principalele atracții ale Siciliei. Este cel mai mare și cel mai bine conservat templu doric din Sicilia, Italia și unul dintre cele mai bine conservate temple grecești în general, în special din ordinul doric. În afară de Partenon este poate cel mai bine conservat templu doric din lume.

Templul a fost numit după Concordia, zeița romană a armoniei în familie și în societate. Echivalentul ei grecesc este de obicei considerat ca fiind Harmonia. Adesea a fost asociată cu Pax (Pace) deoarece reprezintă o societate stabilă.

Nașterea mistică - Sandro Botticelli

Natività mistica este numele dat picturii realizate în anul 1500 de maestrul Italian al Renașterii Sandro Botticelli care se află în prezent expusă la National Gallery din Londra. Este singura operă de artă semnată de către pictor și este specială prin natura neobișnuită a iconografiei Nașterii.

Subiectul pânzei este nașterea lui Hristos, interpretată ca o adorație a Fiului de către Maria cu Iosif, păstori și magi, printre corurile îngerești. Pictura lui Botticelli, "Nașterea mistică" - este plină de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastră a purității, aplecată în adorație asupra copilului Iisus, în timp ce un bou (după Isaia, și-ar cunoaște Stăpânul și Îl încălzește prin respirația sa) și un măgar (care cunoaște ieslele Stăpânului) Îl privesc. În stânga lui Iisus Hristos se văd Iosif și Magii.

Nașterea Mistică prezintă o scenă de bucurie și sărbătoare, de încântare pământească și cerească, cu îngeri care dansează în partea superioară a tabloului. Deasupra apare numele lui Sandro Botticelli - dar și cuvinte apocaliptice și tulburătoare. Inscripția greacă se traduce prin: „Această imagine, la sfârșitul anului 1500, în Italia tulburată, eu, Alessandro, la jumătatea timpului de după timp, am pictat, conform celui de-al unsprezecelea [capitol] din Sfântul Ioan, în cel de-al doilea verset al Apocalipsei, în timpul eliberării diavolului timp de trei ani și jumătate; atunci el va fi legat în [capitolul] al doisprezecelea și îl vom vedea [îngropat] ca în această imagine ”.

Trei îngeri citesc din Cartea Sfântă pe acoperișul staulului. Hainele lor amintesc culorile celor trei virtuți teologice (alb pentru Credință, roșu pentru Caritate și verde pentru Speranță). Mai sus, dincolo de peșteră, se deschide o pădure formată din copaci aranjați într-un semicerc, iar pe cerul albastru, se deschide o bucată strălucitoare de paradis, pe un fundal de aur, unde un grup de 12 îngeri ținându-se de mâini, pun în scenă un carusel dansant semnificând atât Sfânta Treime, cât și ciclul nașterii, vieții și morții; au în mâini ramuri de măslin, semn al împăcării omului cu Dumnezeu și al păcii. Cercul îngerilor reprezintă dansul vieții, simbol al rodniciei și al regenerării spirituale. Ramurile de măslin și îmbrățișarea îngerilor simbolizează pacea universală, care se va răspândi pe pământ după venirea Mântuitorului.

În stânga, un înger îmbrăcat în roz însoțește cei trei magi; magii din stânga nu poartă daruri, ci propriul lor devotament. În dreapta, un înger îmbrăcat în alb îl arată pe Iisus la doi păstori. Amândoi țin ramuri de măslin.

În partea de jos a lucrării, trei îngeri îmbrățișează trei oameni, părând să-i ridice de la pământ; scena poate simboliza și sărutul comuniunii dintre îngeri și personaje credincioase, deci virtuoase. Câteva pergamente proclamă în latină „pace pe pământ oamenilor buni”. În spatele lor, șapte diavoli fug înspăimântați în lumea subterană, unii străpungându-se cu vârfurile propriilor arme și plonjând în adâncuri prin fisurile solului: este probabil o viziune profetică a eliberării umanității de rău. La vederea Mântuitorului, demonii fug de suprafața pământului pentru a se refugia în întunericul Lumii subterane.

Lucrarea îmbină tema nașterii lui Hristos cu cea a celei de-a doua veniri, adică întoarcerea pe Pământ înainte de Judecata de Apoi, așa cum a fost promisă în Cartea Apocalipsei. Cu această ocazie va exista o reconciliere completă între oameni și Dumnezeu, așa cum înfățișează figurile aflate în prim plan. Sau cele trei cupluri ar putea indica mijloacele de a depăși prezența răului, adică frăția și, prin exemplul îngerilor, rugăciunea. Motivul peșterii este strâns legat de misiunea pământească a lui Hristos, Mântuitorul sufletelor celor drepți. 

De ce călătorim?

Știu ca aveți zeci de răspunsuri la această întrebare. 

Călătorim pentru a vedea locuri noi, lucruri frumoase, pentru aventură sau natură, pentru a experimenta alte culturi, pentru a cunoaște, pentru a înțelege mai mult, pentru a ne simți mai bine decât în prezent, ca să avem amintiri. Pentru că un concediu în Bali sau o vacanță în Spania înseamnă obligatoriu o călătorie în percepția majorității. 

Dar vacanțele nu trebuie să însemne să te deplasezi din puntul A în punctul B pentru a bifa cât mai multe obiective turistice și pentru a face cât mai multe fotografii pe care să le postezi pe rețelele sociale. Pentru că e la modă și cei care o fac sunt invidiați pentru asta. Pentru senzația de apartenență la comunitatea celor care au văzut X număr de țări. 

Asistăm în prezent la o dezvoltare incredibilă a sectorului turistic, oamenii călătoresc din ce în ce mai mult, este o frenezie palpabilă și o dorința fantastică de asimilare prin călătorii sau de ieșire din rutină sau chiar din sine pentru că în vacanță ești altfel. Niciodată nu au existat atât de multe postări „practice” despre destinații și obiective turistice. Dar paradoxul este ca rareori vezi conținut de calitate în online. 

Puțini vorbesc despre istoricul locului, despre oamenii care trăiesc acolo și modul lor de a fi, despre operele de artă care materializează frumusețea și armonia în fața ta, despre lumina sau energia unui loc, despre elementele naturii care te face conștient de perfecțiunea Creației. Aproape nimeni nu vorbește despre ce simte, despre ce îl inspiră, despre ce stări și senzații îi dă un loc, un om sau o opera de artă. 

Vacanțele ar trebui să fie despre a SIMȚI, despre ridicarea nivelului de energie, de conștiință, de vibrație. Despre a te îmbogăți cu stări, senzații, emoții. Despre a simți locul și a-l integra în tine. Lasă-te sculptat de frumusețe și de înțelepciune în călătoriile tale. 

Vino mai bogat din vacanțele tale. Dar nu cu mii de poze pe care nu le mai vezi niciodată, ci cu o bogăție interioară, care să îți încânte sufletul și simțurile, care să te încarce până la următoarea călătorie. 

Dă SENS vacanțelor tale.

Theodor Aman - De la Pictura In portul Constanta la Muzeu in Bucuresti

Cand alegi sa citesti un articol ii dedici timpul tau. Timp pretios pentru ca e timp din viata ta. Selectia informatiilor pe care le citesti ar fi de preferat sa aiba la baza valorile personale.
Daca una dintre valori este frumusetea sau cultura, atunci te vei bucura de acest articol.

Am ales sa prezint o pictura si un muzeu sub amprenta Theodor Aman.

Pictura se numeste "In portul Constanta" si se afla in colectia Muzeului Municipiului Bucuresti conform siteului cimec.ro.

Peisaj marinul este reprezentarea portului Constanta, asa cum arata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In prim plan dreapta tarmul in panta, cu vegetatie si cateva personaje, iar in stanga apa marii. In planul secund se desfasoara, pe toata orizontala, promontoriul cu cateva cladiri si nave ancorate, inca o fasie de apa, ce ajunge la tarmul opus, din planul indepartat. Cerul, cu usori nori, gri alburii, ocupa treimea superioara a lucrarii.

Theodor Aman - pictor si grafician, pedagog si academician roman este  intemeietorul primelor scoli romanesti de arte frumoase de la Iasi si Bucuresti.

Theodor Aman reprezinta pentru istoria plasticii romanesti primul artist modern in adevaratul sens al cuvantului, influentand si grabind, in acelasi timp, prin activitatea sa in Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, deschiderea spre modernitate si dezvoltarea instituționala artistica.

Atat Theodor Aman cat si Gheorghe Tattarescu au fost in 1864 intemeietorii Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti.  Sursa: wikipedia

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase resedinte particulare din Bucuresti, construita in anul 1868 dupa proiectele proprietarului, pictorul Theodor Aman. De asemenea, este una dintre putinele resedinte care nu au suferit modificari in decursul timpului, fiind prima casa-atelier de artist din Romania.

De la planurile casei si decoratia exterioara (realizata in colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoratia interioara – pictura murala, vitraliile, decoratia pictata pe tamplarie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului si mobilierul casei – toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis in anul 1908 si este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din Romania. El pastreaza atmosfera vietii private din perioada Belle Epoque alaturi de cea mai mare parte a lucrarilor pictorului Theodor Aman.

Mai multe detalii pe siteul muzeului: https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html

Goetheanum, Elvetia – Antroposofie, arhitectura, arta, spiritualitate

Antroposofia este o cale a cunoasterii care ar dori sa conduca spiritualul din fiinta omului la spiritualul din Univers. Ea apare in om ca nevoie a inimii si a sentimentului. Ea trebuie sa-si gaseasca justificarea prin faptul ca e in masura sa satisfaca aceasta nevoie. Poate aprecia antroposofia numai acela care gaseste in ea ceea ce trebuie sa caute dintr-o cerinta launtrica. De aceea, pot fi antroposofi numai acei oameni, care simt anumite intrebari privitoare la fiinta omului si a lumii ca pe o necesitate vitala, asa cum se simte foamea si setea. (Rudolf Steiner, Teze antroposofice)

Goetheanum-ul este centrul mondial al miscarii antroposofice, situat in mica localitate Dornach din cantonul Solothurn, Elvetia. Numit in onoarea lui Johann Wolfgang von Goethe, centrul include o sala de spectacole cu o mie de locuri si spatii administrative pentru Consiliul Societatii Antroposofice; cladirile vecine gazduiesc facilitatile de cercetare si educationale ale societatii.

Primul Goetheanum, o structura din lemn proiectata de Rudolf Steiner , a fost gandita ca o „Gesamtkunstwerk” (sinteza unor diverse efecte artistice media si senzoriale), patrunsa de semnificatie spirituala. In momentul inceperii constructiei Goetheanumului de la Dornach (Elvetia), Rudolf Steiner a folosit momentul Nuntii Cosmice pentru a pune Piatra Fundamentala a constructiei edificiului respectiv.

Construita initial pentru a gazdui evenimentele teatrale estivale ale Societatii Antroposofice, a devenit centrul unei mici colonii de cautatori spirituali care locuiau in Dornach si se grupasera in jurul lui Rudolf Steiner. Creatia a presupus colaborarea mai multor artisti vizuali: vitraliile au dat culoare spatiului, pictorii au decorat tavanul cu motive care descriau intreaga evolutie umana, sculptorii au cioplit baze enorme pentru columne, capitele, si arhitrave cu imagini de metamorfoze, iar arhitectii au creat neobisnuita structura de lemn a cupolei duble, peste o baza de beton curbata.

Aceasta cladire a fost incendiata in ajunul de An Nou, 1922/1923. Steiner a considerat aceasta nefericita intamplare drept o purificare si a reinceput constructia noului Goetheanum.

Al doilea Goetheanum

In cursul anului 1923 R. Steiner a proiectat o cladire care sa o inlocuiasca pe cea originala. Aceasta cladire, cunoscuta azi ca Al doilea Goetheanum, a fost construita in intregime din beton armat. Cladirea este situata tot in localitatea Dornach, in apropierea orasului Basel. Este un pionierat al folosirii betonului in arhitectura si a primit statut de cladire protejata, ca fiind un monument national elvetian. Criticul de arta Michael Brennan a numit cladirea o „adevarata capodopera a arhitecturii expresioniste din secolul XX”.

Goetheanumul actual gazduieste o sala de spectacole de 1.000 de locuri, in prezent centrul unei comunitati artistice active, incorporand reprezentatiile trupelor sale de teatru interior si de euritmie, precum si ale artistilor veniti in vizita din toate colturile lumii. Cladirea gazduieste de asemenea birourile mondiale ale Societatii Antroposofice. Conferinte pe teme de interes general au loc de mai multe ori pe an. Conferinte de specialitate pentru profesori, fermieri, doctori, terapeuti, precum si multe alte profesii se tin de asemenea regulat. Goetheanumul este deschis vizitatorilor in fiecare zi; se organizeaza si tururi, de mai multe ori pe zi.

Remodelari complete ale salii centrale au avut loc la mijlocul anilor '50 si in primii ani ai secolului al XXI-lea. Vitraliile dateaza din vremea lui R. Steiner; tavanul pictat si columnele sculpturale sunt replici contemporane sau reinterpretari ale celor apartinand Primului Goetheanum.

Curburile betonului sunt inedite, iar ansamblul cladirii are ceva parca din alta lume. Statuia lui Hristos, sculptata de insusi Rudolf Steiner, este cu totul si cu totul diferita de reprezentarile obisnuite ale Dumnezeului crestin. Hristos este in mijloc, tinandu-i in frau pe cei doi mari dusmani, Ahriman (jos) si Lucifer (sus). Dincolo de arhitectura neobisnuita se simte sufletul care anima aceasta cladire, fluxul de energie spirituala care curge pe aici.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Goetheanum

Boston - centrul intelectual al Americii

en.wikipedia.org

Cel mai mare oras din New England, Boston, Massachusetts este considerat neoficial capitala acestei regiuni istorice, datorita impactului economic si cultural pe care il are. 

www.bostonparkplaza.com

Reputatia orasului Boston ca centru intelectual supranumit „Atena Americii” deriva in mare parte din activitatile de invatamant si cercetare din peste 10 universitati si colegii amplasate in zona Greater Boston, cu mai mult de 250.000 de studenti mergand la universitati din Cambridge si Boston.



www.educationmultinational.com

Boston gazduieste campusurile Cambridge de la Harvard, cea mai veche universitate din SUA. In topul „Times Higher Education” este considerata prima/a doua (locul este disputat anual) universitate din lume care a dat cativa presedinti ai SUA iar 75 de laureati ai Premiului Nobel sunt asociati, intr-un fel sau altul, cu aceasta. In prezent, universitatea Harvard are un buget mai mare decat orice alta institutie de invatamant din lume.

www.harvard.edu

Una dintre institutiile cele mai importante ale Universitatii Harvard este Centrul de astrofizica Smithsonian si baza de date Astrophysics Data System, care stocheaza сele mai importante date astronomice din lume.



www.telegraph.co.uk

Massachusetts Institute of Technology, Institutul Tehnologic (al statului) Massachusetts - MIT este o universitate tehnica, particulara, coeducationala, de studii si cercetari, care se gaseste in localitatea Cambridge, Massachusetts, Statele Unite ale Americii. MIT consta din cinci scoli tehnice si un colegiu, care contin 32 de departamente academice, puternic orientate catre cercetarea stiintifica si tehnologica de natura teoretica, practica si interdisciplinara. Atat absolventii cat si membri activi ai facultatilor sunt faimosi pentru excelenta cercetarii stiintifice si teoretice ( 63 de laureati ai premiului Nobel si 29 MacArthur), spirit antreprenorial si non-conformism.



www.bostonrealtyweb.com

Economia orasului este, de asemenea, bazata pe cercetare, electronica, inginerie, finante, tehnologie de ultima generatie, in principal biotehnologie. Ca urmare, orasul este un centru financiar foarte important, al 14-lea in topul Z/Yen al primelor 20 de centre financiare mondiale.

Orasul a fost clasat pe locul intai pentru inovatii, atat in America de Nord cat si la nivel global.

Boston, mai este supranumit in mod familiar in mai multe feluri, in functie de traditie si de diverse intamplari. Denumirea Orasul de pe colina (The City on a Hill) provine din scopul declarat al guvernatorului coloniei Massachusetts (devenita ulterior statul Massachusetts), John Winthrop, care dorise sa creeze un fel de "Oras pe colina" in sensul originar biblic al acestuia. Se refera, de asemenea, la cele trei coline ale Boston-ului.

www.unlimitedsir.com

The Hub, Centrul, este o forma prescurtata a frazei pompoase The Hub of the Solar System, sau chiar a mult mai bombasticei The Hub of the Universe, care apartine scriitorului William Tudor, care a mai "botezat" orasul si ca fiind "Atena Americii" (Athens of America), datorita marii sale influente culturale si intelectuale.

Cateodata orasul Boston mai este numit si Orasul puritan (Puritan City) pentru ca fondatorii sai erau puritani. Este, de asemenea, numit Leaganul Libertatii (The Cradle of Liberty) datorita rolului esential avut de bostonieni in pregatirea si declansarea Revolutiei Americane.

en.wikipedia.org

Boston gazduieste de asemenea mai multe conservatoare si scoli de arta, incluzand Institutul de Arta din Boston (Lesley University), Massachusetts College of Art, New England Institute of Art, New England School of Art and Design (Suffolk University), si New England Conservatory (cel mai vechi conservator independent din Statele Unite). Alte institutii academice includ si Boston Conservatory, School of the Museum of Fine Arts si Berklee College of Music.

en.wikipedia.org

New England School of Law este renumita intrucat a fost prima scoala de drept pentru femei din America. Emerson College, infiintata ca scoala de oratorie de Charles Wesley Emerson este singurul colegiu/ universitate din America dedicata exclusiv comunicarii și artelor în contextul artelor liberale.

Intrebari esentiale surprinse de Gauguin

Aceasta este una dintre cele mai ambițioase lucrări ale lui Gauguin, creata într-o perioada tristă din viaţa sa. Artistul primise vestea morţii fiicei sale, era bolnav şi nu avea suficienţi bani pentru tratament. Lucrarea trebuia sa aibă rolul unui testament, o însumare a carierei artistice, căci dupa finalizarea sa, artistul a încercat sa se sinucida. Încercarea a eşuat, Gauguin traind înca şase ani.

De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?
Paul Gauguin, 1897

141 x 376 cm
Muzeul de Arte Frumoase, Boston
sursa

Tabloul reprezinta o alegorie despre Călatoria vieţii (Varstele omului). Ca şi in alte lucrari, personajele sunt inspirate din locuitorii insulelor salbatice care îl fascinau atat de mult pe artist, plasate pe un fundal natural exotic.

În partea dreapta a compoziţiei, apare un contrast puternic între cele doua femei. Cea în varstă, cu parul alb şi capul în maini are o atitudine tristă, resemnată, ducandu-ne cu gandul la degradarea omului, la apropierea morţii, iar cea tanară de langă ea, cu piele netedă, fermă şi par bogat, simbolizează tinereţea, perioada de glorie a omului, în special a femeii, care este atrăgătoare şi plină de vitalitate, constientă totuşi că acest lucru nu va dura la infinit.

Idolul apare şi în acest tablou, ţinand braţele ridicate, indicand Nevăzutul şi amintind de inevitabilitatea morţii.

De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?
detaliu
Paul Gauguin, 1897
sursa

Personajul central este culegătorul de fructe, simbolizand plăcerile vieţii. Pe mine ma duce cu gandul la episodul cu Eva si pomul cunoaşterii, mărul fiind înlocuit cu mango.

Personajele din dreapta culegătorului fac schimb de ganduri. un personaj aşezat, cu picioarele încrucişate, îşi ridică braţul, şocat de acea pereche care îndrazneşte să se gandească la lecţiile oferite de destin.

De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?
detaliu
Paul Gauguin, 1897
sursa

Copilul, aflat langă parinţii săi, reprezintă speranţa, începutul vieţii. Langă tanărul cuplu se află o a treia persoană, un bărbat privind spre femeie, semnificand adulterul, slabiciunile fiinţei umane. Poate fi un posibil autoportret al artistului.

Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 17, Editura de Agostini
sursa pozelor: Olga's Gallery
Sursa articol: http://istoria-artei.blogspot.ro/2009/06/de-unde-venim-cine-suntem-incotro-ne.html