Cer hipnotic undeva in Romania

Preiau un articol de pe skytrip.ro pe care Anne mi l-a trimis si m-a surprins prin inedit. Pana la proba contrarie - adica faptul ca nu ar fi adevarate informatile, tind sa le consider extrem de interesante, urmand ulterior sa le verific la fata locului.

Comuna Bozioru, judetul Buzau, cu satul Fisici si catunul Nucu, aproape de Lacul Gotes, are deasupra cupola unui cer de o claritate neverosimila, ale carui nuante intense contrariaza lumea stiintifica.

Cercetatorii incearca sa isi explice fenomenul unic in lume, cu atat mai mult cu cat este asociat cu evenimente dintre cele mai ciudate.

Pentru a adanci si mai tare stranietatea, demersurile stiintifice au evaluat in masuratori, la 23 000 de grade Kelvin, sticlirile cerului de Bozioru, care se raporteaza la 16 000 de grade Kelvin, normalul cerului de deasupra oraselor.

Asemenea unui vortex, unei spirale care te absoarbe catre o alta dimensiune, cerul din Bozioru iti amoteste simturile hipnotic si te transporta in strafundurile fiintei cu vehicule nestiute. Cercetatorii extrasenzoriali il considera fara dubiu, una dintre portile energetice ale Universului, care spatiul si timpul se acorda cu axa infinitului.

Asa s-ar explica si interesul anumitor organizatii oficiale sau mai putin oficiale, pentru intreaga zona a Buzaului.

Pe langa cerul aparte, acestia au fost atrasi si de evenimentele devenite obisnuite, aici, care au depasit de mult eticheta coincidentei. Disparitii misterioase de persoane, care s-au facut nevazute sub ochii celor care le insoteau si care, fie nu au mai aparut niciodata, fie s-au trezit in cu totul alt loc, fara sa stie ce au patit; defectarea inexplicabila a aparaturii electronice; izvoarele radioactive, asa-zisele ape vii; anomaliile magnetice; aparitia unor Obiecte Zburatoare Neidentificate; activarea brusca a fenomenelor telepatice si a altor manifestari extrasenzoriale, la oameni obisnuiti care traverseaza locul, sunt numai cateva dintre ciudateniile Boziorului.

Localnicii vorbesc si despre un tunel care ar face legatura intre Bozioru si muntii Bucegi, dar cercetatorii infirma cu inversunare o astfel de ipoteza. Totodata, cu aproape 20 de ani in urma, in satul Scaieni din Bozioru, din intamplare, un satean a descoperit cranii si oase ale uriasilor, de peste 2,4 metri inaltime, ce au trait, se pare, in aceasta zona.

Articol scris de Larisa Bracea

Tezaurul Closca cu puii de aur, Buzau, Romania

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut si ca Tezaurul de la Pietroasa) este un tezaur arheologic descoperit in 1837 in localitatea Pietroasele, Buzau, format din 22 piese. Din tezaur s-au putut recupera doar 12, in greutate totala de aproape 19 kg. In prezent este expus la Muzeul National de Istorie.

Dintre cele 12 piese, cinci sunt lucrate doar din aur:

- un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt in patru bucati, la putin timp dupa descoperire;
- o cana (oenochoe), cu inaltimea de 37 cm; a fost reconstituita, fiind deteriorata dupa descoperire.
- o patera (platou mai mic) cu decor in relief si o statueta in centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezinta un personaj feminin cu un pahar in maini, asezat pe un tron impodobit cu un vrej de vita de vie.
- un colan cu o inscriptie gravata cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiata din intregul tezaur;
- un colan simplu;
iar sapte sunt impodobite si cu pietre pretioase:

- un colan cu balama;
- patru fibule, un fel de brose folosite la prinderea vesmintelor. Se numara printre cele mai somptuoase exemplare ale antichitatii tarzii;
- doua vase poligonale, unul octogonal si altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a tortilor, compuse din doua pantere, sprijinite cu labele din fata pe o placa decorata si cu cele din spate si coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse si restaurate de mai multe ori.

Istoria tezaurului

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumata. A fost cumparat de la taranii care il descoperisera de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat partial de banul Mihalache Ghica, frate al domnitorului Alexandru Ghica, care l-a si adus in atentia lumii stiintifice a vremii.

Popularitatea internationala a dobandit-o in urma Marii Expozitii Universale de la Paris, din 1876, cand a fost restaurat si expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologica Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900.

La sfarsitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichitati din Bucuresti. A fost recuperat in 1876, insa colanul cu inscriptia a fost deteriorat. in anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastra. In toamna aceluiasi an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, si a capatat aspectul pe care il cunoastem si astazi.
In 1917 a fost trimis in Rusia, impreuna cu tot tezaurul national, si s-a intors de acolo in 1956. Din 1971 este expus la Muzeul National de Istoire al Romaniei.

Incepand cu anul 1837 si pana astazi i-au fost consacrate Tezaurului de la Pietroasa studii atribuite atat cercetatorilor romani cat si straini, suscitand un viu interes din punct de vedere arheologic, lingvistic, religios, dar si istoric. In cei 164 de ani au fost intreprinse cercetari care nu au reusit sa lamureasca problema provenientei, apartenentei si destinatiei tezaurului. Dupa opinia d-lui prof.Gh.Carlan descifrarea inscriptiei de pe inelul colan arata ca acest tezaur a fost faurit de stramosii nostri, tracii antici, in urma cu cateva milenii, dovedindu-ne ca romanii erau romani inainte de romani, fiind scrisa in cea mai pura limba romaneasca.

Tezaurul ne ofera raspunsuri - sustine autorul - la cateva din tainele lui Zalmoxis, iar Cocosul care lipseste era "mesagerul" catre acesta. O alta observatie emisa de autor este aceea ca panterele de la tortile celor doua Cosulete - octogon si dodecagon - ne trimite la cele pictate pe peretii Mormantului Campana al Etruscilor din Italia, fapt ce demonstreaza legatura stransa dintre Tracia si Etruria antica oferindu-ne un raspuns asupra originii acestei populatii purtatoare a civilizatiei Villanoviene.



"Closca cu puii de aur" reprezinta o dovada incontestabila a inaltului grad de cultura atins de traco-romani in antichitate - opineaza Gh.Carlan - in ciuda zgarceniei cu care se lasa descifrata aceasta "enigmatica" si "miraculoasa" lume a tracilor al caror rol in civilizatia si cultura circummediteraneana este putin cunoscut. in continuare se citeaza din Dacia preistorica a lui Nicolae Densusianu: "Studiind timpurile preistorice ale tarilor de la Carpati si Dunarea de Jos, o lume veche, disparuta, leaganul civilizatiei anteelene, se infatiseaza in fata ochilor nostri".

Tablitele de lut de la Tartaria au dovedit deja - mentioneaza autorul in continuare - ca, cea mai veche scriere din lume a luat fiinta pe pamant romanesc si de aici a ajuns in Creta, in Sumer si Egipt. Daca pana acum s-a crezut ca literele de pe inelul colan al Tezaurului de la Pietroasa ar fi fost "rune gotice", traducerea facuta de invatatii germani si acceptata de Alexandru Odobescu, in lucrarea sus citata, s-a dovedit a fi gresita. O situatie asemanatoare o intalnim la inscriptia de pe Inelul de aur de la Ezerovo, inscriptiile etrusce din Italia si insula Lemnos.

Inscriptia de la Ezerovo si Manuscrisele de la Marea Moarta aduc o lumina noua privind originile crestinismului primitiv, care se pare are o vechime mai mare de cum se credea pana astazi.

Vechimea credintei - conchide dl. profesor Gheorghe Carlan - in numele "crucii" la stramosii nostri este de cel putin opt milenii. Urmele acestei credinte s-au pastrat pe Tablita rotunda de la Tartaria, pe vasul de lut cu cruce de la Cucuteni, pe bronzuri tracice sau alte obiecte textile, aluaturi, unelte si arme de cupru, aur si argint.

Picturile de pe peretii pesterilor de la Nucet-Buzau vin sa intareasca aceasta ipoteza si ne putem da seama ca legaturile traco-egiptene au fost mult mai stranse decat ne lasa sa credem, consemneaza autorul, cele cateva stiri pastrate de istoricii greco-romani.

"Closca cu puii de aur" impreuna cu alte tezaure de aur sau argint descoperite in spatiul carpato-balcanic reprezinta urme ale civilizatiei tracice demonstrand existenta bogatiilor subsolului de aici si marile calitatii ale mesterilor din aceasta parte a lumii. De mult timp disparuta, aceasta lume, si-a transmis zestrea de imaginatie si inteligenta in unelte, arme, obiecte, prin diferite semne care se regasesc si astazi. Modelele si experienta s-au transmis din generatie in generatie, aceste simboluri regasindu-se si in lucrurile de azi. Gustul pentru culoare, frumos, diversitate se poate reintalni in spatiul traco-roman din Carpatii nordici pana la Marea Egee.

Trasaturi de caracter, credinte, datini si obiceiuri se pot urmari in creatiile si traditiile populare, in legi. Firea romanilor si a celor cu care suntem rude din stirpea "gintei latine" se poate urmari in toata zona sudica a Europei.

Nu intamplatoare au fost afinitatile credintelor esenienilor de la Marea Moarta si ale polistailor traci din zona carpato-balcanica. Intre crucea traca si cea egipteana se pot stabili anumite relatii.

Herodot si Strabon ne informeaza ca Zalmoxis si Deceneu au umblat prin Egipt si "nu intamplator" sunt doi Sfincsi - cel de la Gizeh si cel din Bucegi. Exista mari asemanari intre felul de a gandi al etruscilor italici si al tracilor balcanici.




Tezaurul de la Pietroasa reprezinta modul de gandire al tracilor antici, legat de cele trei momente importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea.

"Closca cu puii de aur" ofera o veriga din multele traditii si obiceiuri practicate de tracii antici in memoria lui Terra Mater, Apollo Hyperboreul, al Pamantului Mama si Cerului Tata, a legaturilor dintre Cer si Pamant, a legaturilor dintre cele patru elemente esentiale: Soare (Foc) ce da caldura si lumina, Pamant ce asigura incoltirea semintelor, Apa si Aerul ce asigura Viata pe planeta noastra.

Inca din neolitic aceste patru element au simbolizat, crucea de pe tablita rotunda de la Tartaria, cea de pe vasul neolitic de la Cucuteni, crucea de pe ouale rosii si numai dupa aceea a venit credinta in crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos.

La baza tuturor credintelor popoarelor din lume sta oul cosmic. O traditie veche, la chinezi, este aceea ca foloseau ouale rosii cu doua mii de ani inainte de Hristos. Egiptenii, persii, indienii, fenicienii si israelienii considerau oul principiu al creatiei. In etno-astronomia mitica romana a existat constelatia Closca cu pui, din care "steaua Desteptatorul" corespunzatoare Aldebaranului apartinea "duhurilor rele" si rasarea la a 3-a cantare a cocosilor. O "closca" pazea "ouale de aur" din Muntii Apuseni.

Pe Patera Tezaurului de la Pietroasa se afla zeul Apollo ce are sub picioare un grifon asemanator cu cel figurat de o oglinda etrusca din secolul al III-lea i.Hr., intre numele zeilor traci si etrusci existand mari asemanari. Locuitorii orasului Tarquinii au fost, dupa cum ne spune Hierocle, originari din tinuturile hiberboreilor, unde grifonii le pazeau tezaurele cele mari de aur.

Tezaurul de la Pietroasa a apartinut vechilor traci, cunoscuti sub numele de "hiperborei" sau "pelasgi", inscriptia de pe inelul colan se aseamana ca litere si ca mod de scriere, fara despartire intre litere si cuvinte, cu modul de scriere etrusc.

Deosebirea intre cele doua feluri de scriere era aceea ca in timp ce tracii din Carpati "vorbeau si scriau romaneste", etruscii din Apenini sau cei din Lemnos aveau o limba mai greu de inteles. Daca analizam chipurile umane desenate, pictate, modelate in aur ale tracilor, dupa infatisare sunt mult mai vechi, mai stangaci facute, indeosebi cele de pe Patera cu figuri mitologice, din care remarcam statueta Terra Mater.

Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/civilizatia_daca/closca.htm

Tabara de Sculptura de la Magura, Buzau

Tabara de sculptura in aer liber "Magura" se afla la 30 km de munucipiul Buzau, nu departe de Manastirea Ciolanu. Aceasta a fost deschisa in 1970 si cuprinde 256 de lucrari, fiind cea mai importanta expozitie de gen din Romania.

Tabara de sculptura Magura reprezinta o veritabila intilnire cu o forma de arta mai putin cunoscuta la noi in tara, sculptura si expunerea lucrarilor in aer liber. Prin anii '70, in aceasta tabara numerosi artisti romani si straini veneau verile sa sculpteze, sa discute, sa se distreze. Urmarea muncii lor se vede azi: zeci de sculpturi de marimi si forme diferite, mai mult sau mai putin abstracte sunt dispuse pe citeva hectare de poiana, situata pe coasta unui munte.

Conservate foarte bine, piesele de piatra te invita negresit la meditatie sub cerul liber si senin al unei dupa-amiezi de vara. In apropiere se afla Manastirea Ciolanu, ctitorie din anii 1590 ai lui Mihnea Voda din neamul Basarabilor. Legenda spune ca insusi marele voievod Mihai Viteazul a trecut pe aici in drumurile sale prin tara. Lacas de cult si rugaciune, cu picturi splendide, excelent conservate, manastirea este unul dintre principalele puncte de atractie ale judetului Buzau.


Tabara este gestionata de Muzeul de Istorie Judetean Buzau, restaurarea ei a inceput undeva prin iulie 2007. Important este intregul peisaj, energia pe care o emana fiecare lucrare, intregul concept care a stat la baza acestei tabere de sculptura. Te fac sa te simti in alta lume, fiecare lucrare isi are propriul mesaj, propria istorie.


Ca o curiozitate a locului, daca gustati subiectele paranormale, veti fi satisfacuti pe deplin. In vecinatatea taberei de sculptura , la mai putin de 200 de metri este o panta unde gravitatia pare ca a luat-o razna . Un autoturism lasat pe liber, cu motorul oprit si frana de mana lasata urca dealul ca si cum ar cobori, ignorand orice lege a fizicii.

Nimic nu este intamplator! Mai ales cand este vorba despre natura!

Sarata-Monteoru, Buzau – Spa si arheologie

Sarata-Monteoru este o statiune balneara situata in zona central-vestica a judetului Buzau, Romania, la aproximativ 20 km nord-vest de orasul Buzau.

Zona este cunoscuta intre localnici pentru apele tamaduitoare ale izvoarelor sarate.

Localitatea este plasata intr-o depresiune intracolinara drenata de raul Sarata, la extremitatea sud-estica a Subcarpatilor Curburii. Climatul depresiunii este continental, cu veri calde si insorite, fara curenti de aer iar precipitatiile si nebulozitatea sunt reduse.

Un pic de istorie

Grecul Grigore Stavri (care ulterior si-a luat numele de Grigore Constantinescu-Monteoru) a achizitionat in perioada 1860–1880 toate terenurile petrolifere, precum si intregul sat denumit pe atunci Fundu Saratii si s-a imbogatit din afacerile cu petrol, comercializand atat titei brut, cat si ulei mineral fabricat in distileria deschisa in 1871.

Tot atunci, s-a infiintat la Monteoru singura mina de petrol de la acea vreme din Europa, ramasa inca unicat pe continent, de unde se extragea petrol prin galerii subterane la adancime de 240–320 m.

In aceasta zona, petrolul exista in subsol la adancime mica, iar apele din subteran au continut mare de petrol, brom, iod si sare, motiv pentru care aceste ape sunt folosite pentru tratamente medicinale; ele curg din 15 izvoare aflate in toata depresiunea.

Apele cu proprietati curative erau mentionate inca din 1837, localnicii folosindu-le pentru tratarea unor boli cu leacuri rudimentare.
Dr. Guyenot, medic consultant in Franta si medicul personal al omului de afaceri, l-a sfatuit pe acesta sa se trateze cu apele folosite de localnici, iar Constantinescu-Monteoru (stabilit deja acolo) a sesizat potentialul afacerilor din turism.

Astfel, el a solicitat serviciile arhitectului german Eduard Honzik, care in 1888 construise vila familiei Monteoru, sa elaboreze un proiect pentru construirea unei statiuni balneare.

Lucrarea a fost finalizata pana in vara lui 1895, intre timp fiind descoperit si captat izvorul numarul 2, izvor ale carui ape aveau sa fie studiate din punct de vedere chimic. Monteoru a construit acolo o capela, un cazinou, un parc in stilul gradinilor englezesti, hoteluri si o vila personala.

In anii urmatori, Grigore Monteoru a vandut terenurile petrolifere consortiului Offenheim Singer Co., pentru a-si dedica investitiile domeniului turismului. 1 iulie 1895 marcheaza inaugurarea oficiala a statiunii balneare cuprinzind nenumarate hoteluri, asezaminte de tratament, casino si strand, caruia proprietarul ii dorea un viitor de Karlovy Vary.

In cadrul unui studiu mai larg despre apele minerale din Romania a atras atentia izvorul nr. 2 din Monteoru. Dr. G. Niculescu a constatat ca apele izvorului contin NaCl si MgCl, fara a avea insa bicarbonat de sodiu si ca au o compozitie asemanatoare celor din statiunea franceza Chatel Guyon.

In prezent, strandul cu apa cloro-sodica alimentat de la izvoarele din zona este principala atractie turistica a zonei.

Localitatea este cunoscuta si pentru cultura Monteoru, o cultura arheologica datand din epoca bronzului, reprezentata printr-o asezare aflata in apropiere de marginea de est a satului de astazi, pe dealul Cetatuia.

Descoperiri arheologice

In Sarata-Monteoru, in mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire dateaza din eneolitic si au fost gasite in partea de sud-vest si in cea de est a localitatii, apartinand culturii Aldeni II-Stoicani.


Cele mai importante descoperiri arheologice le reprezinta cele de pe dealul Cetatuia si de pe platoul Poiana Scorusului. Acest sit dateaza din epoca bronzului, iar cultura arheologica de care apartine a fost botezata „Monteoru”, dupa acest sit. Asezarea descoperita prezinta mai multe straturi folosite de arheologi pentru identificarea perioadelor cronologice ale culturii Monteoru.

Arheologii au identificat in aceasta asezare o cetate intarita cu bolovani si cu un sant de aparare, precum si locuinte care prezinta o oarecare continuitate cu alte urme din eneolitic ce reprezinta extremitatea sud-vestica a culturii Cucuteni.

In complexul sit arheologic de la Monteoru, s-au gasit si urme ale altor culturi arheologice din Transilvania, sudul Munteniei, Basarabia si Ucraina. Pe colinele de langa dealul Cetatuia se gasesc mai multe cimitire si necropole apartinand si ele aceleiasi culturi Monteoru.

Muzeul Chihlimbarului – Colectia muzeala Colti

A trebuit sa ajung in Polonia pentru a descoperi chihlimbarul sau ambra....Daca as fi stiut ca Romania detine cea mai mare varietate de nuante ale acestei minuni naturale, reunita in "Muzeul Chihlimbarului", as fi fost extrem de mandra, de recunoscatoare si de fericita pentru acest "pamant" special.

Click http://vacantaesoterica.blogspot.com/p/video.html pentru video.

Colectia muzeala Colti (Muzeul Chihlimbarului) se afla in comuna Colti, judetul Buzau si functionează ca sectie a Muzeului Judetean Buzau.

Muzeul functioneaza intr-o casa in stil popular dar adaposteste un bogat material iconografic, unelte, instrumente, mostre de chihlimbar; documente, fotografii, bijuterii din epoca moderna si contemporana, obiecte de etnografie si arta populara.
Tot aici se mai afla documente privind exploatarea chihlimbarului, proprietatea asupra pamantului, atestarea documentara a localitatii Colti, invatamantul, cultura si istoria acestor meleaguri.

La Coltii Buzaului, natura a fost darnica in chihlimbar. Acest produs natural, cunoscut inca din antichitate, se gaseste in putine locuri din lume, iar in Europa chihlimbarul de Buzau este renumit. Astazi, la Colti exista singura colectie de chihlimbar din Romania si una dintre cele mai frumoase din lume.

Piesa principala a colectiei (una dintre cele mai valoroase din lume) o constituie o piatra de 1,857 kg. Desi rosturile de chihlimbar de la Colti sunt inguste si sarace, nicaieri nu se intalnesc atatea nuante de culori... de la negru opac la negru - verde, negru - galben, maron sidefat pana la galben stralucitor.

Chihlimbarul (sau ambra) este o rasina fosila divers colorata (mai ales in nuante de galben), provenita din mai multe specii de pini; varsta sa este estimata la 50-60 milioane de ani. In structura sa se gasesc adesea fosile animale sau vegetale. Prin traditie, este considerat a avea proprietati terpautice speciale, dar este si un material foarte apreciat pentru bijuterii.



Scurt istoric romanesc
1578 - Mihnea Voda si sotia sa Neaga inzestreaza biserica din Alunis cu o usita incrustata cu chihlimbar.
1927 - din minele din Colti se extrag 158 kg de chihlimbar.
1932, Paris, o expozitie romaneasca uimeste lumea. Inginerul Dumitru Grigorescu, omul de care se leaga epoca de varf a chihlimbarului romanesc (1927-1937), ofera personal reginei Angliei (Mary, sotia lui George al V-lea) un medalion de chihlimbar in care erau conservate insecte. Celebra pipa a lui Stalin a fost facuta din chihlimbarul aceluiasi Dumitru Grigorescu.
1937, minele de la Colti falimenteaza.
1937-1948, taranii din Colti si aventurieríi straini cauta "piatra soarelui" si in gaura de sarpe.
1948 - minele sunt inchise, interzicandu-se oficial si definitiv extragerea chihlimbarului in Romania.

Ambra de Colti, unica in lume

A fost dovedit stiintific, inca din 1902, prin lucrarea de doctorat a savantului Gheorghe Munteanu Murgoci, ca ambra sau rumanitul de la Colti, unic in lume prin culoarea sa neagra, este chihlimbar, nu tamaie, asa cum au crezut multa vreme taranii din partea asta de tara.

Dintre cele 162 de nuante de ambra cunoscute in lume, piatra de culoare negru-verde este cea mai valoroasa.

Un gram de chihlimbar romanesc neprelucrat ajunge azi sa coste enorm, in timp ce o bucata slefuita aproape ca isi dubleaza valoarea. Zacamantul de chihlimbar se gaseste chiar si la suprafata pamantului. Asa ca batranii din zona, cu pensii mici, de agricultori, incearca sa-si mai rotunjeasca veniturile. Dar nimeni de la Colti nu s-a imbogatit pana acum, de sute de ani incoace. O fi, cum ne-a zis o femeie, blestemul chihlimbarului.

Sa te nasti pe un pamant bogat, dar sa mori sarac.


CHIHLIMBAR/AMBRA

Numele: provine din araba (,,al anbar'') insemnand auriu.

Descriere: piatra foarte usoara si moale provenind - in Europa - din fosilizarea rasinilor unor specii de pin in urma cu 50-60 milioane de ani (memorie si inteligenta ancestrala). In Mexic, Nicaragua si Republica Dominicana provine dintr-o leguminoasa (Hymenae) din perioada tertiara. Este de natura organica, la fel ca perla, coralul sau jaisul.

Duritate: foarte mică (1 -2,5 din 10)

Formula chimică: C10H16O (formula magica, hidrogen, oxigen, carbon)

Culori: galben ca mierea, transparent sau opac, pur sau cu insertii rosiatice, pana la portocaliu. Uneori contine bule de aer, cetina de brad, spori de muschi, in nuante precum violet, negru, albastru, rosu, verde, sau chiar insecte.

Se gaseste in: zona Baltica, Polonia, Norvegia, Romania, Chile, China, Mexic, Spania.

Corespondente specifice:
Piatra specifica zodiilor: Taur, Rac, Leu, Sagetator, Varsator, Pesti

Talismanul norocos al: Leului si Sagetatorului (zodii de foc, element prezent in culoare)
Piatra specifica lunii: Noiembrie
Corespunde numarului: 3 (pentru cei nascuti pe 3, 12, 21 , 30)
Piatra specifica zilei de: Duminica
Se ofera cadou la aniversarea de 10 ani (nastere sau casatorie)
Chakre: 3

Secretele chihlimbarului, de la salbe protectoare la insule misterioase

Sanatate: are puternic rol curativ, benefic pentru sistemul endocrin, ficatul, rinichi, intestine, stomac, splina, purifica organismul, tiroida, gat, fortifica sistemul nervos, benefic in caz de durerile stomacale, febra, ulcer, astm, dureri de ureche, reumatism, hemoragie nazala, benefic la nastere, reduce durerile din organism, ajuta la nastere.

Calitati terapeutice

Inca din antichitate, cu chihlimbarul se tratau bolile stomacului si ale intestinului, lesinurile si frigurile. Chihlimbarul coaguleaza sangele, intrerupe starile de voma si nu permite patrunderea materiilor straine in stomac, contribuie la cicatrizarea ranilor de pe picioare, inlatura slabiciunea fizica.

Chihlimbarul, prin prisma calitatilor sale electrostatice si aromatice, creaza in jurul sau un microclimat deosebit, care umple tot spatiul interior al locuintei si inlatura bacteriile. In asemenea locuinte oamenii se pot elibera de stres si isi pot reface fortele.

In zona Baltica, in zilele de sarbatoare, chihlimbarul era aruncat in foc ca sa se umple locuinta cu aroma divins. In ritualuri, chihlimbarul era folosit in locul tamaiei.

La greci chihlimbarul era numit electron, subliniind astfel caracterul lui electrostatic; la lituanieni el era numit ghintaras, fiind vazut ca un protector in fata bolilor.

Obiecte de mare maiestrie artistica facute din chihlimbar au fost descoperite in mormintele imparatilor egipteni, etrusci, indieni, dar si in Mesopotamia, Scitia, zona Baltica, Danemarca, Anglia... El era folosit in ritualuri alaturi de tamaie, dar si pentru imbalsamare (mumificare). Din el se faceau amulete si talismane. Se credea ca gema este protectoare in fata ochilor rai si a blestemelor.

Odinioara, constructorii puneau adesea chihlimbar pisat la temelia unei case pentru a o feri astfel de spiritele rele.

In Grecia antica proprietatile electrostatice ale chihlimbarului se foloseau pentru recuperarea fortelor si a imponderabilitatii sportivului care participa la un concurs de sarituri.

In China si Japonia sunt foarte cautate salbele, amuletele din chihlimbar rosu (sangele dragonului). In zona Arhanghelsk, mamele sugarilor purtau o salba, destul de grea, din chihlimbar pentru protectia micutului in fata spiritelor rele. Cu cat este mai mare masa chihlimbarului, cu atat este mai mare campul lui energetic care ii ajuta pe oameni.

Istorie, legende

Coroana din chihlimbar a Pamantului este formata dintr-o panza care traverseaza Germania, Danemarca, regiunea Kaliningrad, Finlanda, chiar fundul Oceanului inghetat. La un moment dat aceasta retea se imparte in doua ramuri: una merge in directia nordica, iar cealalta catre sud. Oare noi nu distrugem un oarecare sistem functional al Pamantului atunci cand extragem chihlimbar?

Povestea despre argonauti (secolul al IV-lea i.e.n.) spune ca un cautator din Masalia (Franta) a inotat in Marea Nordului catre malurile Angliei si ale Scotiei, unde Steaua Polara se afla la Zenit. Acolo, pe una dintre insule a vazut o mare cantitate de chihlimbar care ardea la fel ca un combustibil.

Insula de chihlimbar a existat intr-adevar in Marea Nordului, la 35 de kilometri de gurile raului Elba (Eridon).

Arte

Cu chihlimbar erau ornate mobila, altarele, constructiile cu destinatie de cult. Din el se faceau mozaicuri si tablouri in relief, care astazi pot fi vazute in magazinele, in casele din zona baltica. Se finisau peretii camerelor de parada.

In secolele XVII-XVIII din chihlimbar se faceau sculpturile madonelor, ramele bogat impodobite ale tablourilor si oglinzilor. Obiectele de arta unicat facute din chihlimbar se pastreaza in colectii particulare si in multe biserici ale tuturor religiilor lumii. Capodopera artei chihlimbarului este legendara Camera din chihlimbar, care a disparut insa in anul 1945 in subteranele Kaliningradului (articolul urmator).

Comuna Colti, de pe valea Buzaului, cuprinde istoria chihlimbarului romanesc (,,rumanit'').
in Expozitia de la Slobozia puteti admira, pe langa pietre si pepite, coliere cu medalioane, cercei, inele, brelocuri, margele si metanii (din Orientul Apropiat). Cu voia doamnei Viorica Nica, adevarata stapana a comorilor de la Colti, au fost expuse si bijuteriile de chihlimbar "de Colti'' care au apartinut Elenei Ceausescu.