Sozopol, Bulgaria - Vecinii au un St Tropez

Orasul Sozopol se afla in sudul litoralului bulgaresc la o distanta de 34 de kilometri de Burgas. Este una din cele mai populare statiuni turistice de pe litoralul bulgaresc, apreciat atat pentru cadrul natural deosebit cat si pentru arhitectura orasului istoric.

Statiunea este cunoscuta pe plan international ca fiind gazda Festivalului International de Arta si Film Apollonia, festival ce are loc in fiecare an intre 1 si 10 septembrie. Intre lunile mai si septembrie turisti sositi din intreaga lume vin sa se bucure de clima calda, plajele nisipoase, istorie si cultura, o fuziune de meniuri intre bucatariile bulgaresti, grecesti si turcesti, precum si de atmosfera deosebit de pitoreasca a statiunii.

Popularitatea crescanda a orasului i-a adus acestuia denumirea neoficiala de Saint Tropez-ul Bulgariei, o multitudine de staruri cum ar fi Ralph Fiennes, Brad Pitt, Angelina Jolie si Goldfrapp fiind vazuti pe strazile acestuia sau detinand proprietati aici. Simbolul orasului este ancora, fiind un port turistic foarte dezvoltat unde acosteaza ambarcatiuni de toate tipurile. Orasul Sozopol este atestat documentar de mai bine de 2800 de ani, pe atunci Apollonia Pontica.


Statiunea este cea mai veche asezare de pe tot litoralul estic al Marii Negre. Primele asezaminte pe teritoriul de astazi al Sozopolului au apartinut triburilor tracice Nipsei si Skirimian. In secolul 7 inaintea erei noastre colonistii greci s-au asezat aici si au numit cetatea Apollonia Pontica, dupa numele zeului Apollo. In onoarea lui Apollo a fost ridicata aici o statuie din bronz de 13 metri inaltime care a fost executata de sculptorul Kalamis.

Datorita asezarii sale geografice avantajate, Apolonia s-a dezvoltat in principal ca un centru comercial cu miere, ceara, grane, vin, ulei de masline, masline, textile si olarit. In secolul 6 BC deja Apolonia Pontica isi batea propria moneda, Inaltul nivel de dezvoltare culturala a orasului este marturisita de artefactele gasite in necropolele sale, cum ar fi ceramica, vase din sticla egipteana, decoratii din aur si argint. Dezvoltarea orasului a fost atat de mare incat s-a reusit crearea propriilor colonii cum ar fi Anhialo (Pomorie din ziua de azi).

Dominatia romana a asigurat trei secole de pace inainte de inceperea invaziei triburilor barbare. Abia in secolul al 5-lea orasul a fost inclus in teritoriul Imperiului Bizantin de rasarit. In 1453 cetatea cade sub conducerea otomana dupa un lung asediu. Ciudat este ca de atunci si pana in era moderna s-au construit numai case din lemn, cele mai vechi dintre acestea putand fi vazute si azi pastrate foarte bine in Orasul Vechi (istoric).
La momentul obtinerii independentei Bulgariei de azi Sozopol era doar o comunitate mica pescareasca care s-a dezvoltat ulterior ca fiind cel mai important centru de pescuit de pe litoralul bulgaresc al Marii Negre.

Mai multe informatii pe http://www.sozopol.ro/index.htm

Ovidiu | Tomis

Publius Ovidius Naso s-a nascut la 20 martie, 43 i.Hr. la Sulmo, azi Sulmona/Aquila Italia si a murit in exil, in anii 17 sau 18 d. Hr. in Tomis, azi Constanta. A fost unul dintre cei mai mari poeti romani, cunoscut in limba romana sub numele de Ovidiu. Datorita perfectiunii formale a stilului, umorului fin si fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alaturi de Horatiu si Virgiliu.

Dupa un studiu scurt al retoricii, Ovidiu s-a dedicat creatiei artistice. Dupa ce si-a completat cultura la Atena, a intreprins impreuna cu prietenul sau, poetul Aemilius Macer, o calatorie in Sicilia si Asia Mica. Intors la Roma, a intrat in cercul literar condus de Messala Corvinus, ducand in paralel o viata extravaganta si lipsita de griji in mijlocul protipendadei romane. Inalta societate romana ii aprecia operele, iar printre protectorii poetului se afla insusi imparatul Octavianus Augustus. Dupa moartea lui Horatiu, in anul 8 i.Hr., Ovidiu a devenit cel mai cunoscut si apreciat poet din Roma.

In toamna anului 8 d.Hr., in timp ce poetul se afla pe insula Elba, in mod neasteptat, fara o hotarire prealabila a Senatului, Augustus hotaraste exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe tarmul indepartat al Marii Negre.

Acuza principala era ca poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, indemnat la orgii, una dintre victime fiind chiar fiica lui Augustus, Iulia. Nu ar fi fost fara importanta in decizia exilarii nici faptul ca Ovidiu ar fi adoptat filosofia pitagoreicilor, participand (am zice cu un limbaj actualizat) la activitatea unui grup de meditatie transcendentala, care submina autoritatea lui Jupiter si a celorlalti zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia izolat, pentru ca influenta lui, atat ca pitagoreic, cat si ca artist libertin al amorului, devenea periculoasa pentru linistea Romei si pentru puterea imparatului. Poetul latin Ovidiu, traind la Roma in dezabuzare erotica si intr-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fara limite a cuceririlor, descopera tocmai la marginea imperiului, la Tomis, in Estul barbar al Daciei, solutia crestina a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferintei si speranta in nemurire adusa de Mantuitor.
In Tristia, Ovidiu se refera si la faptul ca „ar fi vazut ceva ce n-ar fi fost permis sa vada”. Cercetatorii sunt de parere ca Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.
Ovidiu a facut numeroase incercari, prin scrisori trimise la Roma, sa obtina gratia lui Augustus. Toate au ramas lipsite de succes, chiar dupa moartea lui Augustus, urmasul sau, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.

Ovidiu sufera o radicala transformare morala, intelectuala si spirituala. Jurnalul sau apocrif e marturia credibila a unei veritabile metanoia. O criza individuala este pusa in contextul unei crize generale a lumii, surprinsa in momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul crestin. Surprinzator e sa descoperim ca lumea dacica, traind in cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregatita pentru aceasta transformare decat Roma politeista.

Smuls din lumea lui romana, un fals paradis, Ovidiu e obligat la Tomis, un infern convertit pozitiv prin experienta initiatica, sa faca un bilant al vietii si sa inteleaga altfel decat pana atunci lumea si valorile ei. Mai poate iubi Ovidiu la Tomis cum a iubit la Roma (adica la fel de libertin) si cum a infatisat dragostea in cartea care i-a adus pedeapsa exilului pentru invinuirea de a fi corupt tineretul, indemnandu-l la imoralitate?

Mai poate scrie Ovidiu la Tomis cum a scris la Roma? Ovidiu invata la Tomis limba daca (dupa cum ne incredinteaza fictiunea jurnalului sau) si scrie ode (zadarnice) pentru Tiberiu, noul imparat, ode pe care le recita in public, in speranta ca se va auzi la Roma si va obtine iertarea.

Ovidiu va incerca sa fuga de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, caci Tiberiu il consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost sa ajunga in Muntii Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunostea de la sursa (calatorise la Ierusalim) apropierea noi religii care va schimba lumea. Ovidiu l-a descoperit pe Dumnezeu in exilul sau de la Tomis si de aceea credinta lui, nascuta in cele mai vitrege conditii, va fi cu atat mai puternica. Patria pamanteasca, Roma, depravata si ingrata, nu mai merita ravna si nostalgia intoarcerii.

Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit in anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost si inmormantat, dar aceasta data nu este sigura. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezulta ca in primavara anului 18 d.Hr. poetul era inca in viata. Pentru piatra sa funerara, Ovidiu a compus urmatorul text, in forma unei scrisori trimise sotiei sale (Tristia, III, 73-76):
„Sub asta piatra zace Ovidiu, cantaretul
Iubirilor gingase, rapus de-al sau talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodata,
Te roaga pentru dansul: sa-i fie somnul lin”.

Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso si http://www.romlit.ro/dumnezeul_exilului

Marea in Septembrie

Incearca sa intelegi totul si nu vei cunoaste nimic. Incearca sa intelegi un fir de nisip si vei cunoaste totul.

Explorarea lumii imbogateste infinit viata. Fara o constanta insa, care sa te repuna in legatura cu centrul tau, cu esenta ta, nu vei reusi sa pricepi nimic. Deoarece calatoriile in exterior ar trebui sa aiba un scop fundamental: descoperirea propriei fiinte intr-o lume a infinitelor posibilitati. Orice alegere presupune responsabilitatea asumarii acelui drum.

Constanta din viata mea este marea, mereu aceeasi si totusi niciodata la fel. De ce orasul de la malul marii se numeste Constanta? De ce eu am ales tocmai acest loc? Nimic nu este intamplator.

Astazi am descoperit o mare:

Relativ linistita,

Transparenta,

Retrasa mult in larg,

nisip fin, cald, curat si lume putina,

de care ne-am bucurat impreuna :)

Merci Anne pentru fotografii.

Callatis - Orasul antic gasit sub ape

In lipsa banilor pentru a analiza ceea ce se afla in adancurile de langa Mangalia, un tezaur cultural si un potential punct de interes turistic fascinant ramane insa innecat si acoperit de nisipurile marii.

In aprilie 2007, cativa scafandri romani ajutati de colegi din Ungaria au inceput o expeditie pentru cercetarea subacvatica, dotati cu tehnologie de ultima ora, similara celei care a dus la descoperirea Titanicului. Sonarele au detectat o "anomalie" ciudata in adancurile apelor de langa Mangalia.

La aproximativ 6 metri adancime, sub nisipul de pe fundul marii, scafandrii au descoperit artefacte, pereti, coloane si strazi pavate. Au realizat ca au gasit ceea ce cautau, vechiul oras pierdut al Callatisului, intemeiat de greci la porunca oracolului din Delfi, pe locul unei asezari getice.

Documentele Antichitatii lasa loc de interpretari in ceea ce priveste data la care s-a pus temelia cetatii. Desi este mentionata in scrieri inca din sec. VI i.Hr, nu exista dovezi arheologice mai vechi de sec. IV i.Hr. Cert este ca orasul cunoaste o perioada de inflorire rapida, apoi decade o data cu inceputul erei noastre, insa prospera din nou in decurs de cateva secole.

Nici data distrugerii cetatii nu se stie cu exactitate. Unele ipoteze sustin ca o parte a orasului s-a scufundat in urma unui cutremur, altele aveanseaza ideea ca cetatea a fost inghitita incet de ape, din cauza procesului de eroziune. Desi toti specialistii in arheologie recunosc ca o astfel de descoperire este fabuloasa si afirma ca vestigiile scoase la lumina pana acum pe tarmul romanesc atesta miracolul si geniul arhitecturii grecesti, majoritatea se abtine sa se pronunte in lipsa vazutului cu propriii ochi.

Fara alocarea unor fonduri pentru o cercetare serioasa a perimetrului, Romania va ramane cu un tezaur arheologic necunoscut si cu un potential turistic fascinant in zona Marii Negre, scufundat ca si orasul pierdut al Callatisului.
Sursa: jurnalul.ro

Nessebar, Bulgaria – raiul golfuletelor romantice si al bisericilor

Cel mai fin nisip de pe litoralul Marii Negre, vecinatatea cu orasul istoric, casele albe cu acoperis rosu, presarate cu flori si numeroase biserici cu arhitectura diversa impresioneaza cu siguranta pe oricine.

Nessebar este un oras si statiune turistica in regiunea Burgas din Bulgaria, situat la circa 120 km sud de Balcic. Este amplasat pe o peninsula lunga de 850 m si lata de 350 m, in care se ajunge printr-un istm. In timpul existentei sale indelungate, si-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind acoperit de mare. Sub apa, la 80 de metri distanta de tarm, inca se pot vedea ramasitele zidurilor fortaretei. In prezent se afla conservat doar zidul de vest cu poarta, care apara orasul de continent.


Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, construit pe vechile ruine ale asezarii trace Mesambria. Legenda spune ca un trac, pe nume Melsas, ar fi pus bazele asezarii ce avea sa ii poarte numele peste milenii. Numita initial de catre traci Melsambria sau Messambria ("bria" fiind termenul trac pentru asezare iar Melsas/Messas - numele fondatorului), asezarea a fost ocupata de dorieni in secolul al VI-lea, perioada in care vechii greci incepusera sa se aventureze in tinuturile razboinicilor fara nume, cu steaguri impodobite cu cranii de lup, de la sud si nord de Dunare.

Este si perioada in care asezarea incepe sa se dezvolte vertiginos. Apar primele ziduri trainice de aparare, temple (cel mai mare fiind cel dedicat lui Apollo, patronul antic al Nessebarului), gimnaziile, teatrele si chiar cartiere rezidentiale pentru elenii de origine nobila. Trei secole mai tarziu, Messambria isi batea propriile drahme de aur si avea legaturi economice cu toate marile cetati-porturi din Marea Neagra, Marea Egee si Mediterana.


Un important moment in istoria asezarii l-a reprezentat scindarea Imperiului Roman si trecerea Messemvriei in administratia Constantinopolui bizantin. Crestinismul este introdus ca religie oficiala iar arhitectii de varf ai Bizantului sunt trimisi sa schimbe radical fata orasului. Atunci au aparut si primele biserici, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Sf. Sofia, dupa numele uriasei catedrale din Constantinopol.


Hanul Krum al bulgarilor cucereste Messemvria in anul 812 iar slavii si bulgarii se stabilesc in ceea ce ei aveau sa numeasca Nessebar. Urmeaza o perioada in care Bizantul si bulgarii trec, rand pe rand, sub autoritatea lor, cel mai bogat port al Marii Negre din aceasta parte a Imperiului Bizantin. Apoi, fratii Asan, in special Ionita Kaloyan, si tarii bulgari din aceeasi dinastie, sunt cei care dau Nessebarului multimea de biserici si bazilici existente si astazi (Nessebar este considerat orasul cu cele mai multe biserici din lume raportat la numarul de locuitori).

Astfel, au fost inaltate bisericile Sf. Paraschiva (sec. XIII), Sfantul Todor (sec. XIV), Sfintii Arhangheli Mihail si Gravril (sec. XIV), Sf. Ioan (sec.XIV), Sf. Vasile (sec.XIV), Sf. Ilie sau Biserica Sfintei Fecioare din aceeasi perioada, si asta ca sa numim numai cateva dintre monumentele grandioase care au dus la includerea Nessebarului in patrimoniul UNESCO.

Cucerit, in anul 1366 de contele Amedei al VI-lea de Savoia, Nessebarul intra pentru secole sub dominatia Imperiul Otoman incepand cu anul 1453, odata cu caderea Constantinopolului. Impresionati de splendida asezare, sultanii nu au interzis niciodata localnicilor sa se roage in bisericile crestine sau sa isi ridice altele noi. Importanta sa se reduce, insa, si, odata cu venirea unui val de pescari greci, orasul devine unul a carui economie se reduce substantial de la comertul infloritor de odinioara la pescuit, cresterea vitei de viei si a inului. Perioada Renasterii este cea din care s-au pastrat cele mai multe cladiri din Nessebar, de aici si aspectul medieval al orasului si al labirintului sau de stradute.


Odata cu includerea centrului istoric al Nessebarului in patrimoniul UNESCO, autoritatile locale au reamenajat vechile cladiri cu etaje de lemn, tipice pescarilor greci si bulgari din secolele trecute si, mai mult, au construit unele noi respectand strict modelele anterioare secolului XX.

Imaginati-va doar o Sighisoara medievala situata la malul marii! Aceasta este imaginea pe care o lasa Nessebar romanilor care vin aici pentru prima data.
Sursa: descopera.ro

Insula Serpilor – teritoriu strategic

Insula Serpilor este situata la 45 km est de gurile Dunarii in dreptul Bratului Sulina. Cu o lungime de 662 m si o latime de 440 m,cu o circumferinta de 4 km, are o suprafata de 17 ha. Aflata la circa 40 m deasupra nivelului marii insula nu are apa potabila, este stancoasa si cu vegetatie saraca.

In antichitate s-a numit Leuke (Alba) si este pomenita intaia oara in anul 777 i.H. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de Neptun sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. Pe insula a existat si un templu si o statuie a lui Achile. S-a mai numit o vreme si Insula Fericitilor pentru ca grecii credeau ca sufletele eroilor morti locuiau aici.

Cercetarile efectuate in zona in 1823 confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si neamtul Kohler au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile, dar si alte edificii, presupuse locuinte ale preotilor din antichitate.
Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m. In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.

Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa Hristos), afirma in lucrarea sa “Discutii” ca: “Achile locuieste intr-o insula drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile…”
Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa “Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana” (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Alba”, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului.

O alta legenda se refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.

Motiv de cearta intre mai multe natiuni

Pina in epoca moderna, Insula Serpilor a trecut pe rind prin mainile grecilor, romanilor, bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878. Intre 1941 si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in august 1944 de un detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa insula in posesia Romaniei, insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la Moscova un protocol ce reface granita dintre Uniunea Sovietica si statul roman. Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. Dupa disparitia Uniunii Sovietice (1991), insula, impreuna cu baza militara, trece in administrarea Ucrainei.

Importanta strategica a Insulei Serpilor

Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in administrarea Ucrainei.

Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta, intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.

Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei.

Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.

Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina, trasand o linie de “compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel, Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata circa 70 la suta din resursele de hidrocarburi.
Sursa: http://www.descopera.org

Misterele Marii Negre

Marea Neagra este plina de secrete, epavele si ruinele antice impanzind strafundurile sale. Accesul la ele este unul dificil. Doar in anumite perioade ale anului, scafandrii dotati cu un echipament corespunzator au acces la numeroasele obiective de pe fundul marii, pentru ca vechiul Pont Euxin isi pastreaza si sub apa reputatia de mare neprimitoare. "Anul acesta, din iunie si pana in septembrie, nu mi-am putut vedea degetele de la mana, atat de tulbure a fost apa", a spus instructorul de scufundari Evghenii Marasescu.

PORTUL CETATII TOMIS

Multi dintre constanteni nu stiu faptul ca pe o distanta de 300 de metri in largul falezei Cazinoului din Constanta se afla ruinele subacvatice ale portului vechii cetati tomitane. Ele au fost cartografiate de cel considerat a fi parintele scafandreriei romanesti, Constantin Scarlat. Docuri, depozite de marfuri si alte structuri antice stau cuminti, ingropate in uitare, asteptand zile mai bune pentru arheologia romaneasca.

De asemenea, actuala Mangalie, vechea Callatis, are o buna portiune sub apa. Cetatea subacvatica se intinde pe multe hectare, sustine Evghenii Marasescu. "De la Mangalia pana la 2 Mai, mergand in larg pana la 900 de metri sau chiar mai mult, se afla un oras antic subacvatic. Portiuni de pavaj si urme de ziduri sunt vizibile si acum. Ar mai fi o varianta sustinuta de specialisti. Conform acesteia, o parte din ruine sunt ale vechii cetati Callatis, iar o parte sunt urmele asezarilor aflate pe niste insule care formau un fel de port natural", a spus Marasescu.

EPAVE MEDIEVALE

Epavele antice si medievale se odihnesc in malul Marii Negre, dar scafandrii sustin ca nu le pot determina vechimea, acesta fiind apanajul arheologilor. Cel putin patru epave considerate medievale se afla in sudul litoralului. "Doua sunt la Mangalia, una la Costinesti si una la Eforie. Din ele se mai zaresc doar coastele si chila. Pot fi zarite si ancore sau amfore, dar alte obiecte mai mici sau comori nu exista, pentru ca in Marea Neagra s-au tranzactionat doar bunuri de consum, nu ca-n Marea Caraibilor, pe unde erau transportate comorile Americii de Sud", a precizat Evghenii Marasescu.

AGATELE DE LA 2 MAI

Instructorul de scufundari a povestit ca, daca ar exista o legenda a comorilor, aceasta ar fi legata de golful de la 2 Mai. Potrivit legendei, o nava romana care a venit in Marea Neagra incarcata doar cu balast l-a aruncat cand a luat marfa pentru pietele imperiului. Insa balastul era sol vulcanic din zona Neapolelui, iar acesta continea agate scoase de vulcanul Vezuviu. Cu timpul, apa marii a spalat solul vulcanic, ramanand doar pietrele semipretioase, despre care unii spun ca le-au gasit pe plaja golfului de la 2 Mai.

POTOPUL A FOST AICI

Cea mai fascinanta realitate a Marii Negre este scaderea constanta a nivelului salinitatii, ceea ce indica, impreuna cu urmele de locuire descoperite pe platforma continentala, la aproximativ 200 de metri adancime, faptul ca la origini ea a fost un lac cu apa dulce. Marea Mediterana s-a revarsat in lacul cu apa dulce si a luat nastere Portul Euxin. Pentru locuitorii din antichitate, evenimentul a reprezentat un veritabil potop, acesta putand fi sursa povestilor numeroase din vechime, inclusiv a celei biblice.

"Cand eram eu mic, apa avea o salinitate de 17 la mie, iar acum salinitatea e de 11,12 la mie. Daca in 30, 40 de ani a scazut cu atat, e clar ca are tendinta de a reveni la starea initiala, insa legatura directa cu Mediterana o va impiedica. Deci eu cred ca expertii, cum ar fi celebrul Robert Ballard, au avut dreptate cand au spus ca aici a fost un lac ale carui maluri au fost locuite", a incheiat Marasescu.

Octavian-Eugeniu MANU
Sursa: http://cybershamans.blogspot.com

Capela Stella Maris din Balcic

Capela Stella Maris - "Steaua Marii", din Balcic, este o capela ortodoxa, zidita in stil bizantin, de catre Regina Maria a Romaniei.
Balcic-ul este o statiune situata pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la aproximativ 60 de kilometri de Vama Veche. Pentru mult timp, orasul Balcic a fost supranumit "Orasul Alb", datorita dealurilor albicioase din jur. De altfel, intregului tarm i s-a spus, din aceleasi motive, Coasta de Argint.

Datorita climei calde, turistii se adunau in Balcic inca de prin luna martie. Locul era de vis, migdalii inflorind timpuriu, iar dealurile fiind de un sol mai alb decat la noi. Balcic era locul de suflet al pictorului Nicolae Tonitza, dar si al unor scriitori precum Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Pillat si Jean Bart.

"Balcicul pentru mine a devenit un colt de liniste si odihna unde ma duc sa-mi improspatez sufletul si trupul. Coasta de Argint are un farmec rar si daca s-ar dezvolta cu ingrijire, ar putea deveni una din cele mai incantatoare parti din scumpa noastra tara. (...) Si mai cu seama voi, toti cei ce iubiti Coasta de Argint, nu distrugeti atmosfera orientala care ii este marele farmec. Imbunatatirile rau intelese sunt mult mai rele decat daca nu le faci de loc. Ele ar ruina frumusetea rustica si simpla a locului. Dragostea mea pentru aceasta parte a lumei este atat de mare incat simt ca as fi o buna sfatuitoare. De aceea lasati-ma sa iau parte la lucrul vostru." (Regina Maria a Romaniei)

Capela Stella Maria si Regina Maria a Romaniei

De la templu, trecand printr-o gradina care adaposteste o colectie de trandafiri superbi si urcand cateva trepte de piatra ajungem la Capela “Stella Maris”.

Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de constructie au fost aduse chiar din Insula Creta.


O alta zona a parcului foarte frumoasa este Gradina lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc.

Parcul a fost transformat in timp intr-o adevarat gradina botanica. Acum contine peste trei mii de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o colectie de aproximativ 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din Europa.

In gradina Palatului Regal, Regina Maria a Romaniei a ridicat o micuta capela, in intregime din piatra, iar in interior zugravita in fresca. Regina a luat drept model o alta bisericuta, zidita undeva pe malul Marii Mediterane, locas vizitat in copilarie.

Undeva, pe peretele de piatra care sustine treptele catre Capela Stella Maris, se afla unica inscriptie in limba romana de pe intreg domeniul regal din Balcic. Aceasta este o placa de marmura alba, pe care sta scris, cu litere aproape sterse, faptul ca domeniul a fost construit de Regina Maria.

Modelul folosit de regina pentru Capela din Balcic este Capela Sfantul Iacob, construita in secolul al XV-lea, in localitatea Trikomo, un satuc din zona de nord a insulei Cipru, la 20 de kilometri de Famagusta.

Mai inainte chiar de a se fi terminat de zidit capela, Regina Maria si-a marturisit dorinta ca inima ei sa fie adusa in aceasta capela. Regina numea aceasta capela "Tenka Juvah", adica "Loc singuratic". In cele din urma, capela va fi numita, tot de regina, "Stella Maris", adica "Steaua Marii", multumita asezarii acesteia aproape de tarmul lin al Marii Negre.

Despre aceasta capela, Regina Maria, scria: "Stella Maris, cea mai mica biserica din tara; un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, l-am cladit, pentru ca Stella Maris imi sta inainte ca un simbol al vietii mele; un altar ridicat unei marturisiri de credinta care nu e a mea, intr-o tara unde am fost odata straina si pe care mi-am insusit-o prin bucuria, suferinta, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult."

Regina Maria nu se afla insa inmormantata aici, ci in biserica Manastirii Curtea de Arges. Cat despre inima Reginei Maria, aceasta a stat in Capela Stella Maris pana in ziua de 8 septembrie 1940, cand Cadrilaterul va fi redobandit de Bulgaria. La aceasta data, caseta cu inima Reginei va fi luata de Eugen Zwidinek, pentru a fi adusa in Romania, la Castelul Bran.

Impresii:
Daca Paradisul a fost pe Pamant, el nu a fost in Mesopotamia. Cel putin eu nu cred. N-o sa ma convinga nimeni. A fost, cu siguranta, la Balcic. N-am vazut, la inceput de toamna, un loc mai frumos pe lumea aceasta mare – si am vazut halci bune din vreo trei continente. Tot cautand, in biotop, locul unde a adastat inima Reginei Maria, ma gandeam ca e singurul loc romanesc unde muntele (de fapt, este vorba de un deal inalt) se ingemaneaza cu marea. Si naste coline curbate, in pante absolut minunate.
Poate si de aici lumina aia, ciudata, spectrala, despre care se vorbeste la Balcic. Lumina pictorilor din scoala de la Balcic, atat de indragiti de Regina. Si daca n-a fost macar Raiul terestru, a fost cel putin, pentru o vreme, Paradisul pictorilor. Mihai Galatanu

Sursa: Crestin Ortodox.ro