Locurile sfinte ale Iordaniei

Locurile sfinte ale Iordaniei înseamnă azi urmele paşilor profeţilor, ai lui Isus sau ai primilor creştini ziditori de biserici în această vale istorică şi împrejurul Mării Moarte. În anul jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea vizita aceste tărâmuri cu semnificaţie religioasă, confirmând că Bethany Beyond Jordan (Betania de Transiordania), Muntele Nebo, Mukawir, Anjara şi Tall Mar Elias sunt centre oficiale de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.

Chiar pe malul stâng al Iordanului, înainte de vărsarea lui în Marea Moartă, arheologii au descoperit zidurile unei biserici din primele secole ale erei noastre, iar legătura cu descrierile biblice a dat certitudinea că aici, în zona sitului Betania, Ioan l-a botezat pe Isus în apa din albia pe atunci largă. înainte de a-şi încredinţa sufletul Dumnezeului său. La Mukawir, zidurile vechii fortăreţe au auzit cum stăpânul lor Irod Antipa a ordonat ca Ioan Botezătorul să fie decapitat, după dansul Salomeei. De pe Muntele Nebo, Moise a privit spre Ţara Făgăduinţei,Peştera de la Anjara i-a adăpostit pe Isus, pe mama sa Maria şi pe discipoli, pe parcursul călătoriei lor, iar Tell al-Kharrar (Tall Mar Elias) este anticul oraş al profetului Ilie. Se crede că acesta a fost ridicat în ceruri cu un car de foc de undeva din spaţiul Betaniei de Transiordania.

Şi nu doar atât. Cartea Genezei se referă la Valea Iordanului ca fiind "Grădina Domnului", adică Edenul biblic. La Pella, s-a dus încrâncenata luptă dintre Iacob şi Dumnezeu apărut sub forma unui înger. As Salt este oraşul lui Iov, iar pe malul Mării Moarte se află peştera unde s-au refugiat Lot şi cele două fiice ale sale, după ce Sodoma şi Gomora din apropiere au fost distruse prin foc. Umm Qays este unul dintre cele zece oraşe unde Isus a predicat şi a înfăptuit miracole. La Mádaba se producea, în secolele IV-VII, excepţionale mozaicuri bizantine, o parte dintre ele păstrată în biserici şi în case, o parte în Parcul Arheologic din oraş.

Toate aceste locuri sfinte se răsfiră pe harta Iordaniei, din nordul ţării şi până în sudul Mării Moarte şi de-a lungul Drumului Regilor, cea mai veche rută de comunicaţie folosită neîntrerupt în istoria cunoscută a omenirii.

Cu greu ai reuşi să parcurgi în întregime centrele religioase iordaniene, într-o singură zi. Deşi distanţele dintre Umm Qays şi Mukawir s-ar acoperi lesne cu o maşină, nu ai avea cu adevărat timp pentru a le vedea şi pentru a fi părtaş la atmosfera specială care le încarcă semnificaţiile. Alegând un traseu strâns, am pornit din Amman spre Mádaba, apoi spre Muntele Nebo, de aici la situl Betania şi, în final, scurta călătorie s-a oprit pe malul Mării Moarte. Drumurile din afara capitalei, libere, netede, curg sinuos pe dealuri uscate.

În "oraşul mozaicurilor", Mádaba, la 30 km de Amman, primul popas a însemnat curtea Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, unde printre pini înalţi am aşteptat terminarea slujbei de dimineaţă. Numărul turiştilor l-a depăşit pe cel al copiilor ce se îngrămădeau la şcoala din apropiere. Curând, uşile din lemn au lăsat liberă intrarea în răcoroasa bisericuţă, având pereţii decoraţi cu multe mozaicuri înfăţisând scene religioase şi sfinţi. În mijlocul lăcaşului, de sub un covor imens, a apărut însă o hartă uimitoare. Peste 2 milioane de piese de mozaic colorat s-au îmbinat pe această podea, în secolul al VI-lea, pentru a da cea mai veche imagine a Ţării Sfinte şi a cetăţii Ierusalimului. O mărturie arheologică unică, dar şi o dovadă a măiestriei artizanilor locali. Pentru a descifra amalgamul de oraşe şi ape al hărţii, oricare dintre cărţile din magazinul muzeului de alături îţi poate fi de folos, atunci când îţi lipseşte ghidul local.

Din micul oraş, după doar zece minute pe şosea se ajunge la Muntele Nebo, ridicat la 817 m deasupra Văii Iordanului şi stând cu faţa spre Ierihon (Israel), precum spune şi Vechiul Testament. Odată intrat pe pavajul cald al potecii în urcuş lin, tulburi parcă pacea tăcută dintre măslini şi pini. O piatră sculptată vorbeşte despre anul 2000 şi despre includerea muntelui în circuitul pelerinilor creştini. Pe o alta, aparent brută, cu margini dantelate, stă scris "Memorialul lui Moise", căci undeva aici mormântul profetului se ascunde încă de arheologii insistenţi. Săpând pe cel mai înalt vârf al muntelui, ei au dat de ruinele unei biserici din a doua jumătate a secolului al IV-lea, de un mozaic frumos acoperindu-i podeaua şi de şase morminte în subsol. Mai târziu, bazilica a fost lărgită şi reconstruită, iar acum o capelă bizantină stă în umbra măslinilor plantaţi de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

De pe o terasă largă de lângă mica biserică, Valea Iordanului a Ţării Făgăduinţei se pierde în faţa ta, precum în faţa lui Moise, demult. Când clarul depărtărilor face concesii privitorilor, Ierusalimul (40 km), Bethleemul (50 km), Ierihonul (27 km) şi Marea Moartă îşi împart linia orizontului.
Lângă tine, o cruce înaltă, cuprinsă de trupul din bronz al unui şarpe, a fost aşezată pentru a aminti de simbolurile religioase creştine.

Coborând pe serpentine spre Iordan, durează o vreme până ajungi la situl Betania de Transiordania, cuprins într-o buclă alungită a râului. După ce plăteşti intrarea, o maşină specială te transportă în turul bine organizat şi păzit, căci graniţa cu Israel are lăţimea mică a firului apei. O biserică ortodoxă (Biserica Ioan Botezătorul a Patriarhiei Ortodoxe Greceşti) apare dintre tufişuri şi mici palmieri, cu un turn de strajă sclipind în soare.

Deşertul îţi pune sub picioare un pământ galben, ca o pulbere de aur. Prin el, Iordanul tulbure te ademeneşte subtil să-i atingi apele, ca pentru un botez neştiut. Puntea de lemn de pe mal te fereşte de soare cât timp stai să priveşti cum oamenii îşi spală mâinile şi feţele cu apa considerată sfântă, luată dintr-un vas mare de piatră de sub acoperişul cu stuf. Peste mal în Israel, o construcţie ca o fortăreaţă şade încremenită sub palmieri.

Ghidul ne conduce, puţin mai târziu, într-o plimbare de-a lungul râului, spre locul unde a fost botezat Isus, amintind că, acum 2000 de ani, albia Iordanului, mult mai largă, urma alte rute prin solul nisipos. În secolele V-VI, trei capele succesive au fost construite pe malul apei, cu podele din marmură şi cu mozaicuri bizantine. Nişte scări din marmură leagă bisericile de Izvorul lui Ioan Botezătorul, acolo unde apa acestuia se vărsa pe atunci în Iordan. Inainte ca Isus să intre în râu pentru a primi botezul, el şi-a lăsat haina pe mal, iar acel loc este azi marcat de o capelă mică şi inscripţii.
Când se pleacă din Betania, se lasă tăcerea printre turişti. De vină poate fi căldura, melancolia sau pioşenia...

În după-amiaza târzie şi caldă, o ultimă oprire potrivită ar fi pe ţărmul aspru al Mării Moarte, la 400 m sub nivelul mării (cel mai coborât punct al uscatului), într-un peisaj ce pare desprins dintr-un decor selenar. Apele sărate şi lipsite de viaţă acoperă un fund adânc de nămol negru, ale cărui calităţi terapeutice sunt vestite. Coastele şi malurile adună straturi albicioase de sare, căci salinitatea acestui mare lac este de nouă ori mai mare decât cea a apei oceanice.

Pe partea de est a Mării Moarte, câteva plaje publice şi câteva hoteluri de lux deranjează doar în parte sălbăticia întinderii de apă. Un complex turistic cu facilităţi dintre cele mai atractive (piscină, palmieri, cabine şi duşuri, un restaurant pretenţios, o cafenea cu terasă şi un magazin cu produse cosmetice originale) te poate primi ospitalier după ce te-ai săturat de plutit în mare. Căci pluteşti, nu înoţi. Nici să te îneci nu se poate, adâncurile sunt impenetrabile.

În vremurile de demult, zona Mării Moarte a fost locul de refugiu al regelui David, iar de numele ei se leagă şi povestea Sodomei şi a Gomorei. Esenienii şi-au scris aici istoria, pe manuscrisele îngropate în peşterile din apropiere. Pe timpul lui Irod cel Mare, una dintre primele staţiuni ale lumii apărea pe malurile mării.

Sfârşind ziua şi turul, îţi dai seama că istoria şi religia au povestea lor deosebită în Iordania, o ţară surprinzătoare. Platourile aride şi văile deşertice, cu locurile lor sfinte, ţi-au acaparat definitiv memoria, iar imaginilor cu castele medievale, rezervaţii naturale, oraşe săpate în stâncă şi ape limpezi în Golful Aqaba li se adaugă încă una: o mică biserică, undeva, în Valea Iordanului.

Autor articol: Claudia Moşoarcă
Sursa:

Crucea miraculoasa de la Manastirea Dervent

In Dobrogea, pe urmele sfantului Andrei

Candva, demult, pe dealul Ostrovului, nu departe de Silistra bulgareasca, oamenii au descoperit cu uimire ca din pamant incepusera sa creasca patru cruci masive de piatra. Nu era vreo scornire sau o impresie parelnica a cuiva; crucile se ridicau aievea din pamant, cu de la sine putere, amintindu-le celor batrani o legenda straveche, care spunea ca pe acele locuri dobrogene fusesera martirizati patru ucenici ai Apostolului Andrei: un calugar si trei fecioare neprihanite. Asa incepe povestea Manastirii Dervent, cu un mare miracol dumnezeiesc, intregit de-a lungul anilor cu numeroase si incredibile vindecari - de cancer, de paralizie, de neputinte sufletesti.

La Dervent, urmele pasilor Sfantului Andrei si ale primilor crestini se mai pastreaza inca. Undeva, nu departe, se afla vestita Pestera a Apostolului. La Basarabi, vegheaza primele biserici de creta, sapate in carnea moale a muntelui de calcar, iar la Halmyris, Isaccea sau Niculitel, isi dorm somnul cel de veci sirul parca fara de sfarsit al marilor nostri martiri si intemeietori de credinta: Zotic, Atal, Camas, Filip, Epictet, Astion, Chiril, Darius sau Evagrie.
Pe drept cuvant, se spune ca dealul Ostrovului, ca si intreaga Dobroge, e Bethleemul nostru romanesc. Crucile vii si tamaduitoare de la Dervent au crescut, cum minunat scria Vasile Voiculescu, ca niste pomi roditori, stropiti din belsug cu picurii de sange ai primilor martiri romani.

De pe culmea dealului Ostrov, privirea cuprinde intreaga lunca a Dunarii, gandind ca nu intamplator Dervent inseamna in limba turca "trecere peste ape". Impresurata fara scapare de bratele vanjoase ale Dunarii, ce se prind si se desfac in smarcuri namoloase, de netrecut, manastirea pare ca imprumuta ceva din asprimea si insingurarea locului, cercetandu-te atent ca nu cumva sa-i tulburi launtrul mistic si tihnit sau, (Doamne fereste!), sa-i rapesti comoara cea mai de pret - crucea tamaduitoare, o piatra miraculoasa, innegrita de fumul lumanarilor si de mangaierile disperate ale credinciosilor.

Oricat te-ai plimba prin curtea manastirii, admirand incinta, muzeul sau chiliile invesmantate in calcar si caramida aparenta, nu vezi mare lucru. Ai nevoie de explicatii, de insotirea rabdatoare si priceputa a parintelui Atal (ghidul manastirii), care incepe a-ti vorbi despre geografia spirituala a locului, despre cei dintai sfinti romani (Casian, Gherman, Efrem), care au ridicat primele schituri dobrogene de la Axiopolis, Histria, Chilia sau Sf. Gheorghe. Derventul nu a aparut din neant. Dumnezeu a vrut ca manastirea sa fie construita chiar in mijlocul triunghiului de foc al sihastriilor apostolice: Casian, Duristorum, Pestera Sfantului Andrei.

Daca ne-am inchipui Dobrogea ca pe o uriasa biserica, Histria ar fi pridvorul, iar Derventul ar intruchipa altarul. Pentru parintele Atal, Crucea facatoare de minuni nu are egal. E temelia si liantul obstii monahale. Fara aceasta Cruce, Derventul ar fi ramas, cu siguranta, si astazi un loc trist si pustiu, batut de vanturile aspre, neinduratoare, ale Dobrogei.

Sursa:

Bisericile in stanca din Lalibela, Etiopia

Micul oras Lalibela din Etiopia este gazda unora dintre cele mai uluitoare vestigii sacre din lume: un ansamblu de 11 biserici cioplite in piatra, fiecare sculptata in intregime, dintr-un singur bloc de granit, cu acoperisul aflat la nivelul solului.

Dintre cei 8 000 -10 000 de locuitori ai orasului, peste 1.000 sunt preoti. Ritualul religios este esential pentru Lalibela, cu procesiuni regulate, posturi extinse, multimi de preoti cantand si dansand. Acest lucru, combinat cu arhitectura religioasa extraordinara si simplitatea vietii dau acestui oras un aer atemporal, facand atmosfera aproape biblica.

Orasul este situat in statul federal Amhara, la o atitudine de 2.500 metri. Daca nu ar fi existat aceste biserici extraordinare, Lalibela aproape sigur nu ar fi aparut pe radarul turistic din Africa.

In timpul dinastiei Zague (1137-1270) orasul era capitala dinastiei. Regele Gebra Maskal Lalibela, care a si schimbat numele orasului in cel actual, a incercat sa reconstruiasca aici Noul Ierusalim; pe de oparte pentru a castiga sustinerea preotilor prin ridicarea de lacase de cult, pe de alta parte pentru locuitorii care nu isi puteau permite un pelerinaj. Multe din cladirile Lalibeliei din acea perioada purtau numele cladirilor din Ierusalim. Insa nu copiau deloc stilul arhitectonic al acestora, fiind intr-adevar unice.

Interesant este faptul ca bisericile nu au fost construite ci excavate. O legenda populara aminteste de ajutorul ingerilor care au participat la constructie. Una dintre biserici, Bet Maryam, contine un stalp de piatra pe care regele Lalibela a scris secretele cladirii bisericilor, inscriptii la care doar preotii au acces.

Proiectul regelui Lalibela de a obtine ajutorul bisericii a avut doua rezultate neasteptate: crearea unui loc sfant de o frumusete de neegalat si convertirea regelui la o viata religioasa. Dupa 20 de ani de conducere, a abdicat tronul pentru a deveni pustnic, traind intr-o pestera si mancand numai radacini si legume. Si in prezent regele Lalibela este considerat a fi unul dintre cei mai mari sfinti crestini etiopieni.

Bisericile sunt folosite inca de la constructie, din secolul al 12-lea si in prezent. Primii europeni care au vazut aceste situri sfinte extraordinare au fost exploratorii portughezi in 1520,unul a notat in jurnalul sau ca obiectivele turistice au fost atat de fermecatoare, incat se asteapta ca cititorii descrierilor sale sa-l acuze de faptul ca ar minti.

Unicitatea este data de:

Acoperisurile situate la acelasi nivel cu solul; se coboara prin scari inguste. Bisericile sunt interconectate prin tuneluri si trecatori.

Din cele11 biserici ortodoxe, 4 sunt separate de roca din care au fost create iar celelalte 7 au un perete sau chiar acoperisul unit cu aceasta. Bisericile sunt grupate in doua diviziuni separate de canalul Iordan care reprezinta raul Iordan in incercarea de a construi noul Ierusalim.

Simbolurile reigioase sunt omniprezente in sculpturile in piatra bazaltica rosiatica.

Bet Giorgis (Biserica Sf. Gheorghe), una dintre cele mai spectaculoase biserici din ansamblul celor 11, are acoperisul sculptat in forma de cruce, dimensiuni perfecte si precizie geometrica. Este numita "a opta minune a lumii". Conform istoriei etiopiene, biserica a fost construita in urma unei viziuni pe care a avut-o regele Lalibela, in care Dumnezeu si Sfantul Gheorghe i-au explicat exact cum poate fi construita biserica.

In "Grupul de Nord", vizavi de biserica Sf. Gheorghe, se afla o alta constructie notabila. Biserica Beta Medhane Alem, gazduieste Crucea Lalibela si este considerata a fi cea mai mare biserica monolit din lume, o copie dupa biserica Sf. Maria din Zion, Axum.

Beta Maryam (Biserica Sf. Maria) – probabil cea mai veche dintre biserici. In peretele de est al bisericii exista o serie de ferestre geometrice sculptate pe verticala: o cruce malteza intr-un patrat, un semi-cerc de genul celui de pe Axum Stelae, o cruce latina si o fereastra simpla, patrata.

Alte simboluri precum: Steaua lui David in combinate cu o cruce malteza, un Soare cu fata umana zambitoare flancat de 8 roti cu spite, scene din Bunavestire.

Bisericile sculptate din piatra au fost inregistrate ca patrimoniu al UNESCO in 1978.

Rezervatia botanica Poiana cu narcise din Muntele Saca

Muntele Saca este cel mai inalt varf din muntii Gurghiului, Romania, parte a masivului cristalin al Rodnei. Pe versantul sau estic se afla rezervatia botanica Poiana cu narcise care se intide pe o suprafata de 5 hectare si se afla la altitudinea de 1600 de metri.

Se poate ajunge plecand din localitatea Valea Vinului ce este situata la 8 kilometri de comuna Rodna Veche, care este o localitate pitoreasca celebra pentru tamplaritul ce este practicat de sateni cat si pentru cazanele de tuica facute.
Din Valea Vinului pleaca spre Muntele Saca doua poteci mai bune, iar drumul dureaza cam 3 ore. Prima poteca urca spre vest catre Dealul Popii, iar a doua poteca urmareste Valea Secii si la un moment dat urca pe versantul sudic al Dealului Popii. Acest "deal" are inaltimea de 1230 de metri si este situat la vest de Valea Vinului. Aici gasim sapte cavitati numite Pestera Baia lui Schneider, Pestera Sperantei, Pestera lui Mihai, Pestera Rece, Pestera Stramta, Pestera cu Put si Grota Baia lui Schneider, acestea au aspecte diferite si ceea ce frapeaza este caracterul lor descendent.

Sunt cavitati cu spatii largi rezultate din modelarea polifazica a unor diaclaze in cazul Pesterilor Baia lui Schneider si Pestera lui Mihai cat si cavitati stramte si joase dezvoltate pe diaclaze de tractiune gravitationala in cazul Pesterilor Rece, Stramta si cu Put. O morfologie deosebita are Pestera Sperantei, ce prezinta galerii de dimensiuni reduse dar cu aspect labirintic.

In pestera Baia lui Schneider s-au efectuat lucrari de exploatare a unui minereu auro-argentifer oxidat denumit "brauna". Pestera este bogata in argonit si fauna cavernicola. Dupa o intensa exploatare a pesterii pentru argonitul continut, aceasta inca mai are zone ce n-au fost atinse de dalta omului. Importanta stiintifica este data de mineralogia ei, speleoteme de calcit si aragonit, gradul lor de cristalizare si recristalizare fiind exceptionale.

Obiectul orcrotirii acestei rezervatii este marea poiana cu narcise, situata la cea mai mare altitudine din tara (1600 de metri). Printre narcise mai gasim si Opaita multicolora, Crucea Pamantului, Barba Ursului cat si alte specii. Aceasta este declarata rezervatie prin legea 5/2000.
Sursa: http://www.2rism.ro/index.php/obiective-turistice

Muntii Carpati – centrul iubirii planetare?

Carpatii. Impunatori si uneori inaccesibili. Vazuti din Cosmos, seamna cu o mama care-si tine in brate copilul. In inima lantului de stanca, varfurile invelite in nori arata straniu si de neinteles.

Formele ciudate sapate in calcarurile Ciucasului si adancimile Apusenilor carora nu li s-a aflat niciodata capatul sau in stanca de pe Varful Omu, altarul ciclopic ridicat la 2.000 de metri pe Varful cu Dor si misterioasa alcatuire a Sfinxului de pe platoul Babelor au nascut multe intrebari.

Ce-i cu luminile care apar pe culmile Bucegilor? Exista vreo legatura intre Sfinxul romanesc si cel din desertul egiptean? De ce apar curcubeele fara ploaie sau cutremurele la ore fixe? De unde vin bubuiturile subterane sau hologarmele din jurul Crucii de pe Caraiman? Intrebari care n-au deocamdata raspunsuri.

Terra, un imens cristal. Poate ca, intr-adevar, acolo, sub megalitii Carpatilor, exista o alta lume. Poate ca energia extraordinara care a fost masurata in aceste locuri este un semn al unei intalniri ce dureaza de milioane de ani intre razele terestre si cele coborate din imensitatea Universului cosmic.

Totul se inscrie in interioriul unui triunghi gigantic legat prin interiorul muntilor.

El incepe in Cheile Parangului, chiar la intrarea in Polovragi, pestera fara capat a marelui zeu dac Zamolxis, cea care strabate muntii cale de 10 kilometri pana in celalalt varf al triunghiului magic, la Orastie, la marginea Sarmisegetusei, si se sfarseste sub ochiul Sfinxului, pe enigmaticul platou al Bucegilor.

Printre altii, marii bionergeticieni Valeriu Popa si Dan Seracu au crezut ca misterul triunghiului straniu din Romania poate fi elucidat de teoria „punctelor iubirii”.

Bionergetic, se considera ca Pamantul este o formatiune specifica avand structura unui cristal, cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii energetice, numite „linii de putere”, formeaza o retea care imbraca Terra ca o carcasa, un fel de „haina”, un camp energetic prelungit catre spatiul astral.

Conform masuratorilor radiestezice, radiatiile geoenergetice sunt amplificate, dupa legi necunoscute si neelucidate inca si ating forta maxima in anumite locuri de pe suprafata Pamantului.

Daca ar putea fi vazute, ar arata ca un fel de torente ascendente de energie, care iau nastere in magma din adancurile planetei. Aceste radiatii au o directie verticala, sunt comparabile cu razele laser, strabat orice material cunoscut, cu aceeasi intensitate, fara sa se imprastie, si sunt cunoscute sub numele de „curenti de inteligenta”.

Locurile in care „bio-curentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate.

Si exact in acele locuri se produc fenomene inexplicabile. Zonele au fost botezate de cercetatorii „punctele iubirii” pentru ca numai aici se afla megaliti antropomorfi, stanci ciudate cu forme de neinteles, carora nimeni nu le cunoaste originea, toate destinate parca sa ramana un vesnic mister.

Sa trecem in revista cateva dintre intrebarile care plutesc deasupra acestor locuri. Intrebari la care s-ar putea ca acum sa existe un raspuns. Poate singurul.

Sfinxul, omul de piatra

Cea mai misterioasa alcatuire din Carpati ramane Sfinxul din Bucegi, megalitul aflat la 2.000 de metri inaltime si care seamana tulburator cu Sfinxul egiptean. Dintotdeauna oamenii s-au intrebat daca uriasa forma de piatra este efectul eroziunii sau o lucrare realizata de mana omului. Nu exista niciun indiciu care sa conduca la un raspuns, nicio inscriptie, niciun document, nimic. Nicio indicatie despre provenienta acestui monument megalitic. E destul de dificil sa crezi ca vantul si ploile au putut sapa o stanca astfel incat sa reprezinte un cap omenesc. Cu atat mai mult cu cat in jurul lui se afla un spatiu liber care te face sa te gandesti la un amplasament ales anume. Si apoi, daca el a fost inaltat de oameni, cine erau acestia si cand au cioplit capul de stanca?

S-a spus ca Sfinxul ar fi o reprezentare a unui zeu primordial, poate Saturn. Dar ce civilizatie sa fi fost aceea care sa ridice la o asemenea inaltime imaginea unei zeitati cu figura umana?

Muntele sacru, Kogaion

Mai exista apoi „muntele cu doua vafuri”, Omu. In „Geografia” sa, Strabon numeste muntele considerat sacru de daci Kogaion, fiindca se zice ca aici era locuinta zeului lor, Zamolxis. Dar nimic nu arata ca acest munte ar fi Varful Omu, iar disputa in jurul Kogaionului nu a fost nicicand transata si nimeni nu a putut spune cu precizie daca aici era intr-adevar locuinta marelui zeu adormit. Si totusi, pe Varful Omu exista o stanca izolata complet, ce poate fi considerata „capul” muntelui, adica „varful aflat in varf” si care a fost socotita „tronul lui Zamolxis”.

Dar asta face misterul mai greu de patruns... Sa fie Omu adevaratul Kogaion? In jurul varfului apar, la anumite intervale de timp, conuri de lumina alb-laptoasa care se rotesc, inele compacte de nori... Aici s-au inregistrat semnale radio, dar venite nu din aer, ci dinspre interorul muntelui. Masuratorile arata un nivel energetic nemaiintalnit nicaieri, un camp care amplifica dincolo de intelegere orice perceptie extrasenzoriala.

Mormantul zeului ascuns

Dincolo de munti, de cealalta parte a tarii, se afla Polovragi, misterioasa „pestera fara capat”, cu semne de locuire datand din paleolitic. Aici, in galeriile al caror capat nu s-a aflat niciodata, se spune ca s-ar afla mormantul „zeului acuns” al dacilor, Zamolxis cel disparut, sau doar adormit, ascuns undeva in bezna subterana.

Departe de intunericul fara sfarsit al pesterii, „triunghiul de energie” se inchide intre altarele megalitice ale uimitoarei alcatuiri de la Sarmisegetusa. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit din trei parti de prapastii adanci, langa cel mai izolat dintre altarele dacice se afla patru inscriptii intr-o limba pe care n-a descifrat-o nimeni.

Se zice ca ar fi limba de la inceputul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie...

Umbrela protectoare a Romaniei

De multi ani, cercetatorii afirma ca prima treapta a evolutiei vietii, mineralul, lumea de piatra nascuta la inceputurile omeniriri, este un depozit de informatii imemoriale. Multe dintre alcatuirile de stanca par imprastiate intamplator pe suprafata planetei de mainile unor giganti, doar ca un mod de a masura timpul sau poate de a urmari cerurile.

Dar s-au dovedit a fi uriase depozite de energie si li s-a masurat un camp cu puteri uluitoare asupra celor care pot interfera cu el.

Asa s-a intamplat cu marile menhire de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare. Poate ca la fel este si in cazul megalitilor romanesti. Poate ca locurile misterioase din „triunghiul energetic” sunt chiar acele „puncte ale iubirii” dintre Terra si cer.

Este posibil ca acesta sa fie explicatia cautata vreme de sute de ani, care sa duca la descifrarea semnelor inchise in monumentele megalitice din Romania. Poate pietrele sunt niste copii telurici zamisliti din iubirea energiilor cosmice.

Si poate ca, asa cum credea marele om Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice umbrele protectoare de pe intreaga planeta.
Dar, deocamdata, raspunsurile par sa ramana dincolo de noi...

Fenomene inexplicabile in Triunghiul misterios

Desupra cetatii de la Orastie si pe Varful Omu au aparut deseori curcubee neobisnuit de stralucitoare, in plin soare, fara sa fi plouat cu saptamani inainte.

Intr-o anumita perioada a anului, locuitorii de la poalele Caraimanului sufera de cate doua saptamani de insomnie.

Cei care au trecut noaptea pe langa Polovragi au suferit dupa aceea cate trei-patru nopti de o euforie fara explicatie.

In noaptea Anului Nou, in jurul Babelor s-au vazut scantei lungi de peste un metru.

Intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane, zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Institutul de Fizica a Pamantului a confirmat manifestari determinate de fracturi locale ale scoartei, dar n-a putut spune nimic despre regularitatea lor.
Masuratorile radiestezice au confirmat niveluri uriase de energie care, teoretic, ar putea ucide orice fiinta vie.

Atingerea Sfinxului la anumite ore si in anumite zile a produs o incarcare electrica a corpului, iar oamenii care au atins apoi obiecte sau fiinte s-au electrocutat dureros.

In jurul Crucii de pe Caraiman au aparut aureole ciudate si chiar un fel de holograme cu forme de neinteles.

Alte puncte energetice ale lumii

Pietrele de la Carnac
Megalitii de la Stonehenge
Dealul Golgota
Muntele Arrarat
Nodulii din crevasa Atlantica
Piatra neagra de la Kabba
Stanca Caucazului
Nevasta lui Lot de la Marea Moarta

Zone malefice

Exista insa si zone malefice, cu radiatii telurice care au influente dezastruoase asupra vegetatiei, animalelor si a oamenilor. Zonele geopatogene sau "moarte”, cum li se mai spune, au dimensiuni de la 10-20 centimetri la cativa metri si, asa cum arata si numele, nu intretin viata. Radiesezistii au constatat ca focarele geopatogene apar in special pe locul fostelor mlastini, gropi de gunoi, la intretaierea izvoarelor subterane, in puntele de ruptura a faliilor, dar si deasupra conductelor de eliminare a dejectiilor etc. Ele se proiecteaza si pe inaltime, nu pot fi ecranate si inflenteaza negativ respiratia, circulatia sangelui, fiind adesea cauza starilor de insomnie, depresie, tahicardie, greturi, stationarea un timp indelungat in aceste zone determinand moartea organismului viu.

Sursa: Revista Paranormal

Destinatii ascunse din Romania

Manastirea Corbii de Piatra din judetul Arges este construita in piatra si poarta hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Plina de picturi, dar si insemne grecesti, care dateaza din anul 1512, cand a avut loc prima data atestarea documentara, manastirea este un adevarat loc de reculegere.

Pe drumul Curtea de Arges - Campulung Muscel, spre Est pana la Domnesti (22 km), apoi la stanga spre Nucsoara (Domnesti - Stanesti - Corbsori - Corbi, 11km) dai de un piesaj unic, rupestru. Deasupra bisericii inca se mai pastreaza, incastrata in stanca, crucea de piatra scluptata in anul 1700, iar in curtea bisericii se afla clopotnita din lemn veche de peste 100 de ani. Linistea specifica lacaselor de cult, dar si bogatia naturii te relaxeaza si te face sa uiti de grijile cotidiene.

Daca tot ai ajuns in judetul Arges, viziteaza si Manastirea Cetatuia Negru Voda, un alt cadru rupestru, pierdut printre paduri si stanci la o altitudine de peste 800 m. Asemanarea manastirii cu Schitul Meteora din Grecia i-a oferit acesteia numele de “Meteora Romaniei”. Manastirea Cetatuia Negru Voda se afla intre Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apa Dambovitei, la 25 km de Campulung pe soseaua care vine de la Targoviste.

Judetul Covasna acunde multe destinatii linistite de vacanta. Baile Balvanyos din Muntii Ciomatu, Dealul Zanelor cu ruinele cetatii dacice si ciudata rezervatie geologica "Balta dracului", ruinele Cetatii Paganilor, Pestera Puciosului, Valea Iadului -Turia si Cheile Varghisului - (in estul Persanilor pe o lungime de 3 km), cu pesteri si o rezervatie de narcise, dar si peste 20 de alte importante obiective turistice - castele, biserici, cetati si pesteri.

Destinatii ascunse pentru vacanta In judetul Bacau, ne putem odihni la barajul si lacul Poiana Uzului. Acest loc salbatic, plin de vegetatie iti garanteaza vacanta perfecta.

Barajul este inalt de 84 de m, lung de 507 m, iar lacul are ungimea de 3,75 km si suprafata de 334 hectare. Zona este perfecta pentru a sta la plaja sau pentru a-ti petrece timpul admirand natura.

Daca iubesti peisajele montante, dar te-ai saturat de statiuniile arhicunoscute de pe Valea Prahovei, iti propunem un tur de forta in judetul Brasov pe traseul Canionul 7 Scari - Cascada Tamina - Coloanele de Bazalt si vulcanul stins de la Racos. Mai treci prin Canionul 7 Scari trecand printr-un munte, calcand pe trepte inguste si alunecoase pana la cascada. Drumul nu este foarte accesibil si necesita multa atentie.

Coloanele de Bazalt de la Rocos, judetul Brasov, se afla in vestul Muntilor Persani, langa Rupea. Rezervatia geologica de la Rocos cuprinde specatculoase formatiuni eruptive inalte de 10-15 metri formate prin racirea rapida a lavei.

Cetatea de la Petresti se afla la 4 kilometri de Sebes. Ramasitele cetatii si ale bisericii sunt mai cunoscute in afara tarii decat in Romania. Ruinele turnului-clopotnita se afla astazi in mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetatii medievale in stil romanic. De jur imprejur s-a pastrat si curtina (zidul) de piatra care inconjura odinioara biserica.

Cetatea din ultima asezare saseasca, satul Petresti nu este inclusa in niciun circuit turistic, iar mult localnici nici nu stiu de existenta acestor ruine cu dimensiuni considerabile.

Autor: Alexandru Todoran
http://www.yuppy.ro

Tainele Muntilor Bucegi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi. In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.

Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.

O structura similara in Irak

Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:

"Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.
Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii."
"In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera."
"Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. " Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga - Busteni - Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale", povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice."
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede Traian A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.

"Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. "Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri", conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta."

"Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi."

Adio secrete!

In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.

Marea Galerie

Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.

Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.
La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

In subsolul Irakului

In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor

Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor.

Sedinta de urgenta a CSAT

Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei

Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare , proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.
Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

"In nici-un caz!"

Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii. Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)

Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.

Mese gigantice pentru uriasi

Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia. Similar, exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta. Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.

Combinatii genetice

Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati

Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. "Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca "povestile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la "culmea" unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: "Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu".
Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg "capitol" despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii "normali" ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak. Lucrurile incep sa se lege...

Sursa http://romaniaesoterica.blogspot.com/2009/01/pentagonul-spioneaza-cu-sateliti.html

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu

Slobozia - descopera sacrul unde te astepti mai putin

Slobozia este din anul 1994 sediul unei episcopii ce functioneaza din anul 2004, in cea mai mare catedrala ridicata in tara noastra dupa Revolutie, Catedrala cu hram Inaltarea Domnului, sfintita intr-un cadru grandios la 25.III.2004, are o suprafata totala de 850 m2, o lungime de 45 m si o inaltime de 37 m. Catedrala detine relicve sfinte respectiv parti din moastele Sf. Epictet si Sf. Astion de la Halmyris. Episcopia pastoreste 9 manastiri si 3 schituri (Tariceni, Amara, si Tudor Vladimirescu – Lahovari).

Pana in anul 2004 sediul episcopiei a fost in Manastirea Sfintii Voievozi, monument istoric ctitorit de Matei Basarab si postelnicul Ianache Caragea pe amplasamentul unei biserici mai vechi, daramata de cutremurul din anul 1627 si care fusese inchinata Mr. Dochiaru de la muntele Athos. Noua biserica a fost si ea afectata de cutremurul din 1830, dar refacuta peste patru ani. Pe vremea domnitorului Al. Cuza, manastirea detinuta de calugari greci a fost desfiintata, ea devenind biserica de mir.

Dupa lucrari de completare si refacere a picturii, desfasurate in anii 1996-1997 Manastirea Sfintii Voievozi a fost reinfiintata cu viata de obste. Biserica, slujita de maicute, detine printre alte obiecte de arta sacra, un chivot cu particele din moastele a 8 sfinti si un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. In manastire se gaseste un muzeu de icoane si carte veche si un atelier de tricotaje. De mentionat ca in anul 1836 manastirea poseda una din cele mai importante biblioteci, dintre cele specifice, din tara noastra.

La Slobozia functioneaza singurul muzeu al agriculturii din Romania si unul din putinele de acest gen din lume, care se intinde pe o suprafata de 3870 m2, pe care sunt expuse 9000 de piese din specific. in muzeu sunt evocate si unele personalitati care au activat cu rasunet in agricultura, ca fostul ministru Aurelian P. Pana decedat in inchisoarea politica Gherla la 4 mai 1951, cel care a promovat introducerea plantei Soia printre culturile noastre. in cadrul muzeului se afla o biserica de lemn atestata din anul 1737 la Poiana, de unde a fost adusa si tarnosita la 17.12.2000 avand hramurile “Sf. Ierarh Nicolae” si “Buna Vestire”. Biserica se deosebeste prin impartirea veche a interiorului separat pentru femei si barbati si prin icoana Sfintilor Mihail si Gavril.

Combinatia complementara Muzeu-Biserica este minunata si inobileaza orasul Slobozia, care se poate compara cu Bucurestiul din acest punct de vedere, gandindu-ne la Muzeul Satului de acolo cu biserica lui Maramuresana.

Slobozia straluceste si prin alte realizari cu caracter de unicat. Este vorba de Cimitirul International Militar al Eroilor, militari cazuti in cele doua razboaie mondiale. Acolo sunt inhumati 1918 luptatori din cel putin 7 natii diferite printre care 214 algerieni si 142 indieni. La Slobozia evident ca au avut loc si evenimente istorice. Astfel, acolo, la 24 august 1807 s-a incheiat un armistitiu ruso-turc care prevedea in principal ca trupele ruse sa se retraga din cele doua principate romanesti. Din pacate, clauza n-a fost respectata si razboiul a reinceput in martie 1809.

Mai in aval de Slobozia, la Hagieni, este in curs de amenajare o manastire de calugari purtand numele localitatii si avand hramul Sfantul Nicolae, asezamant monahal atestat de pe vremea lui Mircea cel Batran, dar abandonat pana de curand.

In sfarsit, la varsarea Ialomitei in Dunare, se afla Cetatea de Floci (unde s-a nascut Mihai Viteazul), o localitate prospera in Evul Mediu, in care convergeau mai multe drumuri din Baragan, si in consecinta, traficul de marfuri, in special lana, era foarte intens. Locul, daca ar fi cercetat arheologic, ar putea oferi multe surprize. Prosperitatea materiala a orasului era pecetluita si de o componenta spirituala concretizata prin existenta a circa douazeci de biserici, dintre care una fortificata. Cetatea de Floci amplasata intr-o zona mirifica de tip deltaic, punct de control pe la anul 1500 al navigatiei comerciale pe Ialomita cu bogate corabii, i se dusese vestea in Europa in asa masura incat fusese pictata pe Loggia lui Rafael de la Vatican.

Dan Corneliu Braneanu