Sibiu de Crăciun - Catedrala Ortodoxă

Dacă tot ajungeți la cel mai promovat Târg de Crăciun din țară, cel de la Sibiu, vă recomand să vizitați și Catedrala Ortodoxă, (sau Catedrala mitropolitană din Sibiu) cu hramul „Sfânta Treime”, cel mai mare lăcaş de cult din Sibiu, fiind şi catedrală a Mitropoliei Ardealului. A fost construită între anii 1902-1906, fiind un simbol al municipiului Sibiu. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Sibiu, din anul 2004. 

Ceea ce ne-a uimit a fost asemănarea incredibilă cu catedrala Sfânta Sofia din Istanbul din punct de vedere arhitectonic. Chiar acesta a fost planul arhitecţilor Iosif Kammer şi Virgil Nagy, profesori la Politehnica din Budapesta, cei care au câștigat proiectul. Diferenţele sunt date în ceea ce priveşte dimensiunile construcţiei şi de turnurile masive de la intrare cu forme specifice arhitecturii eclesiale ardelene, cu anumite elemente din stilul baroc. 

Vedeți filmarea din exterior și interior de la final sau click aici

Biserica are dimensiuni impunătoare: 53,10 m lungime și 25,40 m lățime în centru. Cupola are 24,70 m înălțime (34,70 m de la sol) și 15 m diametru, în timp ce turnurile au 43 m înălțime (45 m cu tot cu crucile din vârf). 

Pictura originală a cupolei, executată de Octavian Smilgelschi, îl înfăţişează pe Iisus înconjurat de îngeri. Tot Octavian Smilgelschi i-a zugrăvit şi cei patru Evanghelişti din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din păcate nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri de atunci. Octavian Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, de tip „neobizantin”, o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din cea populară românească, fiind cel care a inaugurat „arta bisericească modernă în Ardeal”. 

Sub cupolă, prins în lanţuri masive se găseşte candelabrul mare, aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena. 

Mobilierul din interiorul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc şi a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, cele 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Toate piesele sculptate sunt apreciate pentru execuţia lor, dar şi datorită faptului că s-au introdus şi motive populare româneşti. Iconostasul (suflat cu aur), tronul arhieresc, stranele pentru cântăreţi, amvonul şi tetrapodul din mijlocul bisericii au fost lucrate din lemn de tei, celelalte fiind lucrate în lemn de stejar. 

Un pic de istorie 

În secolul al XVIII-lea, la cererea întregului cler ortodox al românilor din Ardeal, Curtea imperială de la Viena i-a îngăduit episcopului ortodox Sofronie Chirilovici să-și mute scaunul episcopal la Sibiu. Episcopii succesori ai lui Sofronie Chirilovici au continuat să-şi aibă reședința la Sibiu. 

La jumătatea secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii influenței clerului, a oamenilor de afaceri și a intelectualilor români ortodocşi din Sibiu, s-a simțit necesitatea construirii unui sfânt lăcaş care să îndeplinească rolul de catedrală a Bisericii Ortodoxe din Transilvania. 

Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i se datorează Sf. Ierarh Andrei Șaguna al Ardealului. Într-un memoriu din 12 ianuarie 1850 adresat comisarului imperial Bach, Andrei Șaguna trecea construirea unei catedrale pe primul loc în lista de necesități a eparhiei sale. El a fost şi cel care a instituit colecta pentru edificarea catedralei, în urma aprobării dată în anul 1857, de împăratul Franz Josef I (care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel printre primii ctitori). Până la moartea Sf. Andrei Șaguna (1873) se strânsese o sumă de peste 51.000 de florini, dar lucrările de construcţie tot nu începuseră, datorită refuzului (şi tărăgănărilor) Sfatului orăşenesc (Consiliul municipal de atunci) de a acorda locul numit „Zoldiș” pentru amplasarea catedralei. 

În ceea ce priveşte terenul pentru construirea catedralei, Mitropolitul Ioan Mețianu s-a opus construirii catedralei în amplasamentul de pe strada Morii, care fusese propus și acceptat inclusiv de administrația locală condusă de primarul de atunci al Sibiului, Josef Drotleff. La iniţiativa sa, a fost ales locul din cetatea Sibiului de pe strada Măcelarilor nr. 39, unde se afla o mică biserică grecească cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Autoritățile locale au acceptat, în cele din urmă, demolarea vechii biserici grecești și construirea catedralei pe locul acesteia. 

Piatra de temelie a catedralei a fost aşezată la 5 august 1902 (18 august pe stil nou), ziua de naștere a împăratului Franz Josef I. 

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Catedrala_Ortodox%C4%83_din_Sibiu

Filmare exterior și interior

Noto, Sicilia - Baroc sicilian fabulos in Italia

Noto, Sicilia este un supermodel architectural baroc, extraordinar la superlativ in Italia, incat ai crede ca este decorul unui film. Situat la mai putin de 40 km sud-vest de Siracusa, orasul este gazda celui mai frumos centru istoric baroc sicilian si al unui festival al florilor unic. 

Orasul de astazi a fost fondat in secolul al 18-lea, cand a fost aproape in intregime reconstruit in urma cutremurului devastator din 1693. Acest eveniment a dat arhitectilor libertatea maxima in privinta designului si orasul a primit un aspect urbanistic aproape scenografic. Creator al multora dinte cele mai frumoase cladiri ale sale a fost Rosario Gagliardi, un arhitect local al carui stil extrovertit il regasim si in cateva biserici din Modica si Ragusa. 

Orasul este inima si in acelasi timp punctul de plecare intr-o vizita pe valea barocului Sicilian. Catedrala, reconstruita dupa 10 ani de lucrari dificile, a fost inclusa in patrimonial mondial UNESCO. 

Intrarea in oras se face trecand pe sub Arcul de Triumf care conduce spre Corso Vittorio Emanuele, centrul orasului Noto. Cele trei sculpturi simbolice de pe varful arcului sunt: un turn crenelat care reprezinta puterea, un caine, simbol al loialitatii si in centru un pelican reprezentand sacrificiul. 

Poarta regala a fost construita din acelasi calcar galben auriu folosit pentru bisericile si palatele orasului. Este un calcar special datorita ductilitatii sale si a fost ales pentru a permite taieturile elaborate in construirea monumentelor dar si pentru ca, in acelasi timp, emite o lumina puternica. Cand soarele coboara, veti observa cum culoarea calda a cladirilor se evidentiaza in lumina soarelui, creand o atmosfera care hipnotizeaza. 

Cele trei strazi principale sunt toate orientate de la est la vest, pentru a fi intotdeauna luminate de soare; planul urbanistic a prevazut initial ca acestea sa fie destinate celor trei clase sociale principale: Il Corso - clerului, Superiore - nobilimii si Inferior - poporului. Iata de ce in prezent piesa de rezistenta, Corso Vittorio Emanuele, este o strada pietonala elegant flancata de cele mai multe dintre palatele si bisericile baroce din oras. 

Piazza Municipio 

Cam la jumatatea strazii principale Corso Vittorio Emanuele se afla mareata Piazza Municipio, flancata de cele mai dramatice constructii din Noto. Spre nord, deasupra scarilor monumentale ale lui Paolo Labisi sta impunatoarea Cattedrala di San Nicolò, inconjurata de o serie de palate elegante. Spre stanga se afla Palazzo Landolina, vechea resedinta a puternicei familii Sant'Alfano. 

Palazzo Ducezio 

Vizavi gasim Palatul Ducezio cu o fatada partial convexa, arcurile sale gratioase fiind sustinute de coloane Ionice. Proiectata de Vincenzo Sinatra la mijlocul secolului al 18-lea, partea inferioara a palatului a fost finalizata abia in 1830, in timp ce ultimul etaj a fost construit in prima jumatate a secolului al 20-lea. In interior, salonul principal este bogat in decoratiuni din aur si stucaturi. Este in prezent sediul primariei din Noto. 

Cattedrale di San Nicolò 

Cea mai reprezentativa cladire din Noto, Catedrala San Nicolò este o frumusete baroca ce a suferit o renovare majora dupa ce domul s-a prabusit in timpul furtunii din 1996. Astazi cupola, cu stralucirea ei de culoarea piersicii, este din nou punctul central a liniei orizontului orasului Noto. 

Chiesa di San Domenico 

In Piazza XVI Maggio, deasupra Centrului de informare turistica, se inalta Chiesa di San Domenico, constructie din secolul al 18-lea. Considerata una dintre cele mai frumoase cladiri baroce ale orasului Noto, biserica a fost proiectata in forma de cruce greceasca de Rosario Gagliardi. In interior se pot vedea frumoase stucaturi inspirate de devotiunea Sfantului Dominic fata de Madona Rozariului. 

Via Nicolaci si Infiorata di Noto 

Strada este celebra pentru festivalul florilor din Noto si pentru Palazzo Nicolaci. Palatul cu cele 90 de camere cu fresce si picturi din secolul al 18-lea a fost mult timp resedinta printilor Villadoratei. In luna mai strada Via Nicolaci este protagonista celebrei Infiorata – Festivitate a florilor. 

Echipe de artisti alcatuiesc un mozaic de petale colorate, pentru a forma un covor care acopera trotuarul strazii. Acest eveniment floral este dedicat lumii: in fiecare an tematica este dedicata unei tari diferite. Anul 2019 a gazduit editia cu numarul 40 dedicata „Sicilienilor in America”. 

Surse: http://www.visitsicily.info/noto-il-barocco-siciliano/ 

https://www.lonelyplanet.com/italy/sicily/noto

Cazanele Dunarii – monument al naturii unic in Europa

Cel mai bun articol! Era mesajul transmis in fiecare dimineata de administratorul blogului la care am colaborat. Un mesaj repetat 6 luni de-a randul. Succesul acestuia nu mai reprezinta un mister in prezent. Descoperiti de ce!

Cazanele Dunarii reprezinta un sector din defileul Dunarii, la trecerea prin Muntii Carpati. Au o lungime de circa 9 km, iar, in unele locuri, Dunarea se ingusteaza pana la 230 de m, ingreunand navigatia. Curentii de adancime sunt foarte puternici, iar la suprafata apa pare ca fierbe.

Acest teritoriu marginit de munti este un adevarat spectacol in aer liber, reprezentand o simbioza intre munti si fluviu.
Zona este declarata monument unic al naturii in Europa, clima aici fiind blanda, iar vegetatia de tip mediteranean.
Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre gurile de varsare ale raurilor Plavisevita si Ogradena. Acestea includ doua portiuni distincte, Cazanele Mari si Cazanele Mici, care sunt despartite de un golf semicircular, bazinetul Dubova. Zona a fost declarata rezervatie naturala in anul 1980, desi importanta acestui spatiu a fost recunoscuta cu mult timp in urma.

Cel mai cunoscut obiectiv turistic din zona Cazanelor este chipul sculptat in stanca al regelui dac Decebal, situat in Cazanele Mici, pe Valea Mracunei, la confluenta cu Dunarea, intre localitatile Eselnita si Dubova, la circa 18 km de Orsova. Aceasta sculptura in piatra este cea mai mare din Europa, avand o inaltime de 55 m si o latime de 25 m.

Aceasta adevarata opera de arta a fost realizata dupa modelul celei din muntele Rushmore, aflat in statul american Dakota de Sud. Sculptura de la Cazanele Mici are cu 6 m mai putin decat Statuia Libertatii si cu aproximativ 10 m mai mult decat legendarul Colos din Rhodos. Realizarea sa a durat 10 ani (1994-2004), ideea apartinandu-i omului de afaceri Constantin Dragan, care a investit in aceasta sculptura peste 1 milion de dolari. De altfel, sub chipul lui Decebal se gaseste o inscriptie in latina: “Decebal Rex – Dragan Fecit”(“Regele Decebal – facuta de Dragan”).

Tot in aceasta zona se afla si Tabula Traiana, un monument cu o vechime de aproape 2.000 de ani, amplasat la iesirea din Cazanele Mici, pe malul sarbesc, nu departe de statuia lui Decebal. Monumentul a fost ridicat de adversarul regelui Decebal, imparatul roman Traian, pentru a marca marsul triumfal al trupelor romane spre Dacia si pentru a celebra victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac, din anul 105.

Printre alte obiective turistice din aceasta zona se numara: Cetatea TriCule (“Trei Turnuri”), Pestera Ponicova (rezervatie speologica), Pestera Veterani (sapata in malul stang al Dunarii, in Cazanele Mari, in masivul muntos Ciucaru Mare) si Manastirea Mraconia.

La Cazanele Dunarii poti ajunge cu autoturismul, de la Orsova, pe drumul spre Moldova Noua, trecand prin Ieselnita, Dubova (aproape 25 km) sau cu vaporul din Orsova.
Articol scris de Anne Marie pentru TravelSplendid

Karnak, Egipt – complex monumental

Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stalpi, grupuri statuare si alte constructii, situate in zona Tebei (pe malul Nilului), fosta capitala a Egiptului antic.

Templul lui Amon-Ra din Karnak este cea mai importanta cladire a complexului monumental si cel mai mare edificiu cu destinatie religioasa construit vreodata. Numele antic al cetatii era Ipetisut ("cel mai ales dintre locuri"), aceasta reflectand superioritatea templului asupra altor cladiri de cult egiptene. Intr-adevar, dimensiunile templului sunt impresionante: Catedrala Sf.Paul din Londra sau celebrul Notre Dame din Paris ar fi pierdute intre peretii lui.

Impreuna cu toate vestigiile arheologice din Teba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, in 1979, pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Complexul de temple este situat pe Valea Nilului, pe cursul sau mijlociu. In apropiere se afla vechiul oras, Theba, precum si celebrele monumente din Valea Regilor si Valea Reginelor.

In timpul dinastiei a XVIII-a, Teba devine capitala si dobandeste o deosebita importanta religioasa. Cele doua zeitati Ammon (zeul-taur al vantului) si Ra (zeul-soare) se contopesc intr-o singura divinitate, Amon-Ra al carui cult incepe sa ia amploare, astfel ca Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasa este ilustrata prin inlocuirea constructiei piramidelor cu constructia de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor zeificati.

Maretia ansamblului monumental de la Karnak are ca scop principal impresionarea afectiva si spirituala a celor ce participa la ceremoniile inchinate lui Amon-Ra. Compozitia uriasa trebuia sa-i faca pe simplii muritori sa se simta insignifianti in prezenta divinitatii.

Dupa o lunga alee, incadrata de sfincsi sculptati in piatra, urmeaza intrarea in templu, formata din piloni uriasi si obeliscuri impodobite cu steaguri si statuile faraonilor. Sala festiva are trei nave centrale mai mari si doua laterale mai mici. Este o sala hipostila, de dimensiuni impresionante: 103×52 m. Unele coloane au peste 19 m inaltime.

Peretii erau decorati cu imagini infatisand faptele de arme ale faraonilor insotite de comentarii in hieroglife.
Sursa: wikipedia.ro

Manastirea Cozia – monument egal cu Romania

Cunoscuta ca una din cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta din Romania, Manastirea Cozia este situata pe malul drept al Oltului la 22 km de Ramnicu Valcea. Zidita intre anii 1386-1388 si 1393 aceasta manastire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran.

Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, Manastirea Cozia traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei.

In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura.

Monumentul pastreaza amprenta a mari domnitori ai Tarii Romanesti: pictura interioara realizata initial intre anii 1390-1391 a fost refacuta dupa 1512 de Neagoe Basarab care a construit si fantana ce astazi ii poarta numele. Dupa 1706, Constantin Brancoveanu a construit pridvorul in stilul cunoscut astazi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, inca de la inceput, in stil bizantin cu influente locale.

Picturile murale de la Manastirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural national.

Prin comorile de arta din cuprinderea ei, Manastirea Cozia a pus la indemana cercetatorilor un bogat, interesant si variat material arhitectonic, de sculptura in piatra sau lemn si pictura murala. Poetilor si scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. In decursul framantatei noastre istorii, manastirea a fost si un insemnat punct strategic.

In dreptul manastirii, pe malul stang, e locul numit Bivolari, unde s-au descoperit ruinele unor bai romane, un izvor cald si urmele unui drum vechi, ce se pierde printre stanci. Sus, pe braul muntelui, ascuns in codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; in apropiere, pe-o stanca inalta se vad paraginile unei zidiri indraznete, careia i se spune "Turnu lui Traian".

Pe la manastirea Cozia trecea in drumul sau spre Bucuresti dinspre Ardeal poetul nostru national Mihai Eminescu. Revoltat de faptul ca autoritatile transformasera ctitoria marelui voievod in inchisoare scrie in ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: "Cozia,unde e inmormantat Mircea I , cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia , unde e imormantata familia lui Mihai Voda Viteazul , un monument istoric aproape egal in vechime cu tara, ce-a devenit? Puscarie?"

Targu Jiu, Gorj in relatie cu Brancusi

Cel mai mare potential speologic din Romania, 298 de monumente si de ansambluri arhitecturale, reprezentarea timpului dispus in clepsidrele-scaune care-l masoara, axis mundi, doua trasee turistice europene de lung parcurs – stiai ca exista toate aceste obiective turistice intr-un singur judet din Romania?

Resedinta a judetului Gorj, orasul Targu-Jiu se afla pe aceeasi paralela cu orasele Torino, din Italia, Bordeaux, din Franta si Mineapolis, din Statele Unite ale Americii. Este asezat in zona geografica a Subcarpatilor Getici, in Depresiunea Targu-Jiu – Campu Mare, una din cele mai intinse depresiuni subcarpatice intracolinare. Este despartit de capitala Romaniei, Bucuresti, de 306 km, iar cele mai indicate trasee pentru a ajunge aici sunt Bucuresti-Pitesti-Craiova-Targu Jiu si Bucuresti-Pitesti-Ramnicu Valcea-Targu Jiu.

Orasul poarta numele raului Jiu, care il strabate si care, de-a lungul timpului, a format trei terase ce constituie suprafata administrativa a localitatii. Vatra a unui sat dacic, inainte de cucerirea Daciei de catre romani, teritoriul sau era acoperit odinioara de mari suprafete de paduri salbatice, oferind, astfel, un bun adapost locuitorilor, aparandu-i impotriva atacurilor vrajmasilor. Se intersectau aici importante artere de circulatie care faceau legatura intre Dunare, Transilvania si Banat.

Zona Gorjului este presarata cu locuri pitoresti, munti impaduriti, pante stancoase, pesteri si minunate monumente ale naturii, cum ar fi: rezervatia speologica de la Closani, pasul Jiului, cheile Oltetului, cheile Sohodolului, Pestera Muierilor, Pestera Polovragi.
In judetul Gorj se afla peste 25 de trasee turistice montane pedestre, intre care si doua trasee turistice europene de lung parcurs (E3 si E7), trei zone de alpinism (Cheile Sohodolului – Runcu, Cheile Galbenului – Baia de Fier, Cheile Oltetului – Polovragi), cinci zone speologice ce alcatuiesc cel mai mare potential speologic din Romania, o statiune de schi (Ranca), precum si zone destinate vanatorii si pescuitului, ce atrag anual un numar mare de turisti.

De asemenea, nu putem sa nu amintim monumentele istorice si arhitecturale, presarate in intreaga regiune, motiv pentru care aceasta zona a tarii s-a transformat intr-un veritabil muzeu.

Inventarul acestora se rezuma la: 34 de monumente si situri arheologice; 298 monumente si ansambluri de arhitectura; 5 cladiri memoriale; 39 de monumente si ansambluri de arta plastica si cu valoare memoriala; 7 zone istorice urbane si rurale.
Cheile Sohodolului – Runcu

Arhitectura lemnului tezaurizeaza marturii de o exceptionala valoare artistica a culturii materiale si spirituale a poporului roman.

Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu-Jiu sau Calea Eroilor este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, monument proiectat si construit de Constantin Brancusi. Cele trei componente sculpturale – Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana Infinita – sunt dispuse pe aceeasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime de 1.275 m.
Masa Tacerii, lucrata in calcar, reprezinta masa dinaintea confruntarii cu batalia la care urmeaza sa participe combatantii. In jurul Mesei Tacerii, Brancusi a dispus 12 scaune simbolice la distanta egala unul de altul. Numele de “scaune” ascunde, de fapt, o realitate sacra: clepsidrele, una pentru fiecare simbol solar, masoara trecerea timpului. Totul decurge in tacere.

Poarta Sarutului, construita din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o alta viata. Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior.

Coloana Infinita, cunoscuta, in mod eronat, si sub denumirea de „Coloana Infinitului”, considerata de catre specialisti punctul de varf al artei moderne, reprezinta un adevarat “testament spiritual” al artistului, un adevarat axis mundi, menit parca sa sprijine in vesnicie bolta cerului. Acest monument arhitectural, inalt de 29,33 m, este constituit din 17 module romboidale din fonta.

Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Targu-Jiu sunt reprezentari cosmice ale vietii umane, incepand cu nasterea, simbolizata de Masa Tacerii si incheind cu trecerea in nefiinta, simbolizata de Coloana Infinita (o stilizare a stalpilor funerali din sud-estul Romaniei). Distanta dintre ele, care reprezinta timpul vietii umane este intrerupt de Poarta Sarutului, simbolul casatoriei si inceperii unui nou ciclu al vietii.

De la masa destinului, plasata de Brancusi pe malul raului, timpul dat vietii umane, care nu se intoarce niciodata (folclor), curge de la est la vest, marcat de diferite praguri, si apoi, de la Pamant la Cer, iar timpul etern este ilustrat de romburile ciclice ale Coloanei fara Sfarsit, aceasta analiza etnologica fiind propusa de Ion Ghinoiu.

Constantin Brancusi este sculptorul roman ce a adus contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in sculptura contemporana.
El a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat, in opera sa, unitatea dintre sensibil si spiritual. Brancusi a reflectat felul de a gandi lumea a taranului roman.

Prin obarsia sa taraneasca, Brancusi si-a aflat radacinile adanci ale operei in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti. Brancusi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.
Figura centrala in miscarea artistica moderna, Constantin Brancusi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen.

“Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor.” (Brancusi)Sursa: travelsplendid.ro

Kyoto – orasul templelor si al gheiselor

Kyoto este un oras japonez aflat in sudul insulei Honshu, langa Osaka.

Capitala a Japoniei pentru mai bine de 1000 de ani, Kyoto - ca si nume - este format din aceleasi doua silabe ca si actuala capitala, Tokyo. Anagrama nu este intamplatoare: Kyoto inseamna “capitala”, iar Tokyo inseamna “capitala din est” (la est de Kyoto, fireste).

Kyoto se afla intr-o vale, apartinand Bazinului Yamashiro (sau Kyoto), in partea de est a muntilor, regiune cunoscuta si ca tinutul muntos Tamba.

Orasul Kyoto are un dialect aparte, sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyoto-ului de azi au o muzicalitate aparte fata de japoneza standard, unele expresii neputand fi fi intelese doar prin simpla citire a caracterelor.

In Kyoto se afla peste 200 de temple si 17 monumente declarate patrimoniu Unesco.

Kiyomizu-dera este un templu buddhist din partea de est a orasului ce face parte din complexul de monumente istorice ale vechiului Kyoto (orasele Kyoto, Uji si Otsu), inclus in Partimoniul Mondial UNESCO.

Nanzen-ji este un templu buddhist fondat in 1291 de catre imparatul Kameyama pe locul unui din palaturile sale. Este sediul diviziunii Nanzen-ji al sectei zen-buddiste Rinzai. Desi Nanzen-ji nu face parte din „cinci mari temple Zen ale Kyoto”, el joaca un rol important in Go-Zan, sau „Sistemul celor Cinci Munti”, preluat din China.

Templul Ryoanji cu celebra sa gradina Zen merita de asemenea mentionat.

Zona veche a orasului este bine pastrata in ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei din ultimii 500 de ani. Intesat de magazine de suveniruri, ceainarii (ochaya) si mici restaurante, cartierul este principala atractie turistica a Kyotoului.

In zilele noastre gheisele pot fi intalnite in Tokyo si cu precadere la Kyoto, in cele doua districte traditionale numite Gion si Pontocho. Se spune ca gheisele de aici sunt cele mai talentate si mai renumite din intreaga Japonie.
Filmul “Memoriile unei gheise” a avut un succes rasunator iar cateva dintre scenele exterioare au fost filmate in Kyoto, in celebrul cartier al gheiselor, Gion.

Pe inserat, spectacolul devine fascinant – incet incet apar gheisele mergand grabite catre ceainarii. Sau maiko, ucenice insotite de gheisele-mentore. Se aud de departe: au prinsi de haine clopotei ca sa nu se rataceasca.