Adio Olanda, bun venit Țările de Jos (Netherlands)

Știrea despre turism cea mai bulversantă de la acest început de an avea ca titlu “Olanda şi-a schimbat numele de la 1 ianuarie 2020” și a fost publicată de digi24.ro. 

Articolul începe cu afirmația: Olanda nu va mai exista. Dacă te oprești aici, mintea creează scenarii apocaliptice (dar să nu o judecăm, face parte din mecanismul de supraviețuire pentru care ne-a fost dată). 

De fapt, esența articolului este deosebit de importantă: Începând cu 2020, țara și-a schimbat numele și va purta de acum titulatura oficială de „Țările de Jos” (Netherlands). Potrivit agenției de presă BGNES, schimbarea îi va costa pe olandezi 200.000 de euro din bugetul de stat. De la instituții publice și locale, la instituții de presă și companii private, toate trebuie să treacă și să folosească noua denumire. 

Conform sursei citate, guvernul speră ca prin această modificare țara să scape de eticheta de „țară a drogurilor și a prostituției”. Practic este vorba de rebranding – a schimba numele unei țări în ideea de a schimba percepția oamenilor despre aceasta sau managementul reputației. 

Prin rebranding, un produs sau o companie (dar si o tara) capătă o nouă înfățișare și un nou suflu. Schimbările pot fi de orice fel, de la regândirea numelui, logo-ului, prezentărilor, reclamelor, strategiei de marketing și a celei de promovare, până la schimbarea culturii organizaționale și asocierea cu diverse cauze sociale. Scopul rebranding-ului este de a schimba percepția consumatorului asupra produsului sau serviciului respectiv prin reîmprospătarea imaginii brand-ului și adaptarea lui la nevoile consumatorilor ( 360advertising)

În acest sens, autoritățile din Amsterdam vor să înlocuiască și denumirea celebrului „Cartier Roşu” pe care vor să o schimbe cu De Wallen, numele istoric al zonei. Un motiv în plus sa înțelegem ce stă la baza acestei decizii.

Sibiu de Crăciun - Catedrala Ortodoxă

Dacă tot ajungeți la cel mai promovat Târg de Crăciun din țară, cel de la Sibiu, vă recomand să vizitați și Catedrala Ortodoxă, (sau Catedrala mitropolitană din Sibiu) cu hramul „Sfânta Treime”, cel mai mare lăcaş de cult din Sibiu, fiind şi catedrală a Mitropoliei Ardealului. A fost construită între anii 1902-1906, fiind un simbol al municipiului Sibiu. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Sibiu, din anul 2004. 

Ceea ce ne-a uimit a fost asemănarea incredibilă cu catedrala Sfânta Sofia din Istanbul din punct de vedere arhitectonic. Chiar acesta a fost planul arhitecţilor Iosif Kammer şi Virgil Nagy, profesori la Politehnica din Budapesta, cei care au câștigat proiectul. Diferenţele sunt date în ceea ce priveşte dimensiunile construcţiei şi de turnurile masive de la intrare cu forme specifice arhitecturii eclesiale ardelene, cu anumite elemente din stilul baroc. 

Vedeți filmarea din exterior și interior de la final sau click aici

Biserica are dimensiuni impunătoare: 53,10 m lungime și 25,40 m lățime în centru. Cupola are 24,70 m înălțime (34,70 m de la sol) și 15 m diametru, în timp ce turnurile au 43 m înălțime (45 m cu tot cu crucile din vârf). 

Pictura originală a cupolei, executată de Octavian Smilgelschi, îl înfăţişează pe Iisus înconjurat de îngeri. Tot Octavian Smilgelschi i-a zugrăvit şi cei patru Evanghelişti din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din păcate nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri de atunci. Octavian Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, de tip „neobizantin”, o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din cea populară românească, fiind cel care a inaugurat „arta bisericească modernă în Ardeal”. 

Sub cupolă, prins în lanţuri masive se găseşte candelabrul mare, aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena. 

Mobilierul din interiorul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc şi a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, cele 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Toate piesele sculptate sunt apreciate pentru execuţia lor, dar şi datorită faptului că s-au introdus şi motive populare româneşti. Iconostasul (suflat cu aur), tronul arhieresc, stranele pentru cântăreţi, amvonul şi tetrapodul din mijlocul bisericii au fost lucrate din lemn de tei, celelalte fiind lucrate în lemn de stejar. 

Un pic de istorie 

În secolul al XVIII-lea, la cererea întregului cler ortodox al românilor din Ardeal, Curtea imperială de la Viena i-a îngăduit episcopului ortodox Sofronie Chirilovici să-și mute scaunul episcopal la Sibiu. Episcopii succesori ai lui Sofronie Chirilovici au continuat să-şi aibă reședința la Sibiu. 

La jumătatea secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii influenței clerului, a oamenilor de afaceri și a intelectualilor români ortodocşi din Sibiu, s-a simțit necesitatea construirii unui sfânt lăcaş care să îndeplinească rolul de catedrală a Bisericii Ortodoxe din Transilvania. 

Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i se datorează Sf. Ierarh Andrei Șaguna al Ardealului. Într-un memoriu din 12 ianuarie 1850 adresat comisarului imperial Bach, Andrei Șaguna trecea construirea unei catedrale pe primul loc în lista de necesități a eparhiei sale. El a fost şi cel care a instituit colecta pentru edificarea catedralei, în urma aprobării dată în anul 1857, de împăratul Franz Josef I (care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel printre primii ctitori). Până la moartea Sf. Andrei Șaguna (1873) se strânsese o sumă de peste 51.000 de florini, dar lucrările de construcţie tot nu începuseră, datorită refuzului (şi tărăgănărilor) Sfatului orăşenesc (Consiliul municipal de atunci) de a acorda locul numit „Zoldiș” pentru amplasarea catedralei. 

În ceea ce priveşte terenul pentru construirea catedralei, Mitropolitul Ioan Mețianu s-a opus construirii catedralei în amplasamentul de pe strada Morii, care fusese propus și acceptat inclusiv de administrația locală condusă de primarul de atunci al Sibiului, Josef Drotleff. La iniţiativa sa, a fost ales locul din cetatea Sibiului de pe strada Măcelarilor nr. 39, unde se afla o mică biserică grecească cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Autoritățile locale au acceptat, în cele din urmă, demolarea vechii biserici grecești și construirea catedralei pe locul acesteia. 

Piatra de temelie a catedralei a fost aşezată la 5 august 1902 (18 august pe stil nou), ziua de naștere a împăratului Franz Josef I. 

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Catedrala_Ortodox%C4%83_din_Sibiu

Filmare exterior și interior