Giardini di Zoe - Hunedoara, România - Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta

Acest articol descoperit pe adevarul.ro (Giardini di Zoe, colţul de Rai creat într-un sat din România de un italian pasionat de grădinărit. Cum arată locul inspirat de farmecul Toscanei ) a fost o revelație. Există colțuri de paradis în România care pot fi găsite și explorate, aducând bucurie ochilor și inimii și trăiri ale frumosului deosebit de intense.

Un italian pasionat de grădinărit şi-a transformat moşia din România într-un adevărat colţ de rai, căruia i s-a dus vestea în lume pentru frumuseţea sa. Una dintre cele mai spectaculoase grădini din România se numeşte „I giardini di Zoe” şi a fost realizată de un om de afaceri italian în satul Banpotoc de pe Valea Mureşului, aflat în apropiere de Simeria.

În mai mult de un deceniu de muncă, Giovanni Salvatelli a transformat moşia întinsă pe şapte hectare într-o atracţie turistică vizitată de oaspeţi din toate colţurile ţării. A împodobit-o cu alei cu trepte de travertin, cu fântâni şi vase articanale de piatră, cu sculpturi şi ornamente din marmură, iar pe lângă grija pe care a purtat-o nenumăratelor specii de plante, italianul a adus aici specii de plante specifice regiuni pitoreşti a Toscanei.

„Dacă îţi doreşti să vezi un colţ de Italie în mijlocul Transilvaniei, atunci vizitează I Giardini di Zoe – o replică fermecătoare a celebrelor grădini renascentiste din însorita peninsulă. În apropiere de Banpotoc, în judeţul Hunedoara, proprietarii Villei Vinci au ridicat la nivel de artă pasiunea pentru grădinărit şi grija faţă de natură, creând o adevărată capodoperă peisagistică. Imaginile vă vor convinge să le faceţi o vizită!”, informează pagina de Facebook „Enjoy Hunedoara”, unde au fost publicate imaginile cu splendoarea grădinii.

Pentru detalii despre vizitare, fotografii și povești accesați siteul igiardinidizoe.ro

Descrierea frumoasă de mai jos este preluată de pe siteul proprietății. 

„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei.

Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.”

Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.

Coroanele  purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.

Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.

Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzle înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.

Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.

Coniferul cu forma de lumănare este ienupărul scopulorum skyrocket care aduce cu seamănul lui, cipresso, din Italia care la noi, în această regiune nu rezistă”, adaugă Ramona.

Munca de 15 ani şi truda zilnică uriaşă poate fi ghicită doar de cunoscătorii care ştiu cât efort se ascunde în această perfecţiune.

Ideile îi aparţin omului de afaceri italian care proiectează totul, fir cu fir, piatră după piatră: „Studiază mult, foarte mult! De pe alee „proiectează” pe deal; de pe deal îşi imaginează elemente noi pe terenul drept. Este un loc realizat după sufletul lui  – fiecare plantă, fiecare arbore este pus acolo unde a simţit şi l-a inspirat Dumnezeu.

Grădina în plan drept este inspirată din perioada Renaşterii. Aici a gândit „I giardini delle tre fontane”. În rest, a contat cum a simţit el locul”, explică tânăra care, împreună cu soţul ei, are fericirea să locuiască aici şi menirea să îngrijească acest loc.

Piese masive împodobesc grădina. Fântâni artizanale şi vase impunătoare străjuiesc covoarele de iarbă : „Este un soi de rocă vulcanică „peperino” adusă din Italia. Este singurul material importat, celelalte sunt româneşti. E travertinul care dă foarte bine la scări şi pentru ziduri.”

De-o parte a grădinii, se întinde „Alea lui Giovanni” acolo unde gazonul moale şi des este mărginit de pâraie de flori, tufişuri înflorite şi copaci cu texturi diferite. „Am ales ca aranjamentul de aici să fie cât mai colorat şi ca frunză, şi ca flori şi ca timp de înflorire: avem berberis cu frunza galbenă, hydrangea care va face o floare roz foarte mare în iulie, abelia care va înflori în august-septembrie, hypericum care este acum în perioada maximă de înflorire şi fructificaţie, cu florile galbene şi fructele roşii.

E munca grea e adevărat, dar satisfacţiile sunt minunate: „Nu vă închipuiţi cum e să îţi bei cafeaua aici, dimineaţa. Mereu simţim că merită, dar atunci când vine cineva şi ne spune că aici e raiul pe pământ, ne creşte şi nouă sufletul. Mi-au rămas în suflet cuvintele unui bătrânel care a venit la noi, s-a aşezat la umbră apoi ne-a zis: „Acum pot să mor: am văzut raiul!”

Puţinii oameni care au auzit de acest loc îl descoperă cu uimire. Pur şi simplu, nu îţi vine să crezi că judeţul are asemenea locuri unde peisajul de la ţară prinde un aer cu adevărat regal. „Eu sunt de la Simeria şi habar nu aveam că aici, în apropiere avem ceva atât de frumos! Am venit la pepinieră să cumpărăm câţiva arbori şi am descoperit locul ăsta, este incredibil!”, se extaziază o tânără.

Un vizitator măsoară totul îndelung cu privirea şi concluzionează: „Seamănă cu ce am văzut în filme, fotografii. Parcă e o grădină din Anglia. L-am descoperit din pură întâmplare şi am rămas uimit de felul în care e poziţionat şi aranjat. Acum m-aş muta aici!”

Pe aproape trei hectare, cât vezi cu ochii, grădina poate face cinste oricărui conac sau castel european.

În capăt, italianul a preferat o casă elegantă, cu un singur etaj care devine parte din jocul lui şi nu striveşte locul, ci i se potriveşte.

Este o adevărată lecţie de bun simţ şi corectă măsură dată de un om de afaceri care are bani, dar impresionează fără să epateze. Locul este elegant, firesc, deloc arogant sau opulent. Camerele aranajate cu gust în culori potolite, cu umbre şi lumini calde te fac să îţi doreşti să poposeşti pe timp nelimitat aici, la „I giardini di Zoe”.

Poţi uşor să îţi închipui că eşti o prinţesă, iar aranjamentele perfecte din faţa conacului, devin, cu un pic de imaginaţie, ba gărzi în armuri oţelite, domnişoare înflorate, ba cavaleri veritabili sau curteni aliniaţi, iar fântânile nu sunt altceva decât cupe din care izbucneşte şampania sărbătorii. Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta…

Manastirea Prislop - Dincolo de cuvinte

De aproape sapte secole, Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata romanilor transilvaneni.

Manastirea Prislop este situata la aproximativ 30 de kilometri mai spre sud de orasul Hunedoara si aproximativ 10 kilometri sud de orasul Hateg.
Drumul spre manastire ofera privelisti minunate, in mare parte pe culmea dealurilor cu orizont larg deschis spre Valea Streiului si spre Tara Padurenilor, iar din Hateg pana la Silvasu avem superba depresiune a Hategului, care se intinde pana la poalele muntilor Retezat.

Manastirea a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu.

Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de "Silvas", dupa satul Silvasu de Sus, gasit pentru prima data in documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla locul numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei manastiri mai vechi, din lemn.

Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara Romaneasca. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Arta.

La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile. Arsenie Boca a ramas in manastire pana in 1989, an in care a si trecut la Domnul. El a sculptat personal catapeteasma si executat mai multe lucrari de renovare a bisericii si a celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel de-al treilea ctitor al manastirii. Mormantul sau se afla in cimitirul Manastirii Prislop.

De numele manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la 500 de metri pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Sursa:

Trovantii sau pietrele vii – inspiratie pentru Brancusi

"Pietrele stiu totul, de cand s-a format Pamantul si cerurile", scria Paracelsus. "Nu exista secret care sa le fi ramas necunoscut. In ele se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului, iar memoria lor e nesfarsita".

In Romania, trovantii pot fi vazuti in judetul Valcea, pe Dealul Feleacului, langa Cluj, in Muntii Buzaului, langa Sibiu si in Hunedoara. Lista nu se incheie aici, dar in lipsa unor cercetari in domeniu, numai accidental pot fi semnalati. In Valcea, exista totusi un Muzeu al Trovantilor in aer liber, in comuna Costesti, de unde cei interesati se pot aproviziona in voie.

Cu trovantii din Costesti insa pare a se intampla o minune. In urma ploilor, s-ar fi observat in timp ca formatiunile „cresc” si se „inmultesc”, continand in structura lor ceva asemanator semintelor. Fenomenul nu este explicabil, daca trovantii continua sa fie considerati "simple" pietre. O noua ipoteza nu a intarziat: trovantii ar putea fi o misterioasa forma de trecere de la regnul mineral la cel vegetal. Iar ipoteza ca s-ar fi format in Miocenul Superior nu explica deloc de ce pe trupul batranelor pietroaie apar "prunci". Daca acestia sunt desprinsi si sectionati, se observa inele colorate specifice trunchiurilor de copaci.

Asemanatoare unor tuberculi, pietrele raspandite pe dealurile si vaile din satul Costesti sunt cele mai neobisnuite formatiuni de piatra existente in lume. Au aproape aceeasi forma repetata (de la dimensiunea catorva milimetri pana la formatiuni care ating 6-10 metri).

Trovantii au doua forme de baza: sferica si elipsoidala. Ele se pot complica atunci cand se unesc intr-un singur punct, obtinandu-se aspectul cifrei opt. Cele mai frumoase pietre gasite in zona sunt formate din mai multe elemente sferice.

Marele artist Constantin Brancusi, nascut la mica distanta de Costesti, s-a inspirat din formele stilizate ale trovantilor in cateva din creatiile sale (Muza Dormind, Pasarea Maiastra, Coloana Infinita, Sarutul).

Poetul Ion Gheorghe a luptat cu morile de vant ca aceste minuni de pietre vii sa fie incluse in patrimoniul national. Asociatia valceana Kogayon a semnat o conventie de custodie pentru rezervatia intinsa pe 1,1 hectare. Muzeul a fost infiintat pe baza avizului Academiei Romane – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturale.

1000 de bombe ecologice in Romania

Atentie Romania!
In imbecila "lupta a omului cu natura", natura invinge intotdeauna!

Vei ragasi in acest articol nume de statiuni balneare menite a asigura refacerea sanatatii, statiuni renumite in Europa secolelor trecute - care acum se numara printre cele mai poluate zone din tara. Intamplator? Desigur, nu!

Sanatatea si agoniseala a mii de romani sunt amenintate de adevarate “bombe ecologice”. Este vorba de aproape 1.000 de depozite cu deseuri periculoase ale combinatelor chimice sau ale companiilor de exploatare miniera, ramase in paragina. Romania are 250 de halde de steril, 270 de iazuri de decantare sau bataluri si peste 400 de depozite industriale in aer liber. Ministrul mediului, Laszlo Borbely, a declarat recent ca aceste locatii contaminate necesita ecologizare rapida pentru a evita pericolul. Daca acest lucru nu se realizeaza, exista riscul poluarii radioactive, iar impactul asupra mediului si a oamenilor e imens.

Tulcea - depozitul de «otrava rosie»

Halda de namol rosu care dateaza din 1973 si care a apartinut Combinatului Alum se intinde pe 50 de hectare. Acest depozit urmeaza sa fie inchis si ecologizat partial. Un document emis de Asociatia Salvati Dunarea si Delta Dunarii avertizeaza insa ca, dupa aceasta actiune si dupa mutarea depozitului intr-un alt loc, acumularile de deseuri de alumina din ultimii 37 de ani vor ramane in acelasi loc, la doi pasi de lacul Somova, care comunica direct cu Dunarea. Astfel, pericolul de contaminare a fluviului si a Marii Negre ramane extrem de ridicat.

Caras-Severin
Sterilul din Moldova Noua imbolnaveste tot Banatul

Locuitorii din Moldova Noua trec printr-un adevarat cosmar cand bate vantul. Furtunile de praf de steril, de cupru, de zinc si de plumb aduse de pe iazul de decantare din apropiere polueaza fantanile, omoara pasarile si ataca plamanii oamenilor. Compania de exploatare Moldomin a functionat aproape 40 de ani in zona, prelucrand minereu de cupru. In 2009, s-a inchis, iar iazurile au ramas ale nimanui. Acum, la Moldova Noua, 70 ha de teren sunt puternic radioactive. (Mircea Popovici)

Cea mai mare radioactivitate din tara
La mina de la Ciudanovita, aflata la cativa kilometri de Anina si de Oravita, apele care inunda galeriile si filoanele radioactive au o incarcare de uraniu de peste 40 de ori mai mare decat limita admisa. Atunci cand precipitatiile sunt abundente, concentratiile de uraniu din apele raului Lisava si Jitin ating valori si mai mari. Inspectorii de mediu avertizeaza ca radiatiile sunt un pericol pentru populatie. (Mircea Popovici)

Alba - deseurile de cupru «au inghitit» o localitate

Firma Cuprumin are 271 de hectare de spatii de depozitare a deseurilor periculoase. Printre acestea, cele mai cunoscute si mai periculoase sunt in Tara Motilor si la Rosia Poieni. De exemplu, exploatarea de cupru de la Rosia Poieni are un lac unde sunt depozitate deseurile, iar din cauza inundatiilor repetate din zona, substanta a ajuns in satele din apropiere si a “inghitit” localitatea Geamana. De asemenea, pe malul raurilor Aries si Ampoi, ca si pe vaile din Tara Motilor sunt plasate mai multe halde de steril, neecologizate.

Valcea
La Govora, uzinele chimice au in administrare peste 160 de hectare de teren, pe care sunt depozitate substante periculoase.

Galati
Combinatul Arcelor Mittal din oras are in administrare peste 30 de hectare, pe care sunt plasate resturile metalelor folosite in procesul tehnic. Depozitarea lor se face in aer liber, ceea ce inseamna ca poluarea in zona e foarte greu de controlat.
Raurile sunt poluate
Peste 75 la suta din haldele de steril din judetul Maramures sunt neecologizate. Pericolul vine prin galeriile de mina din judet, care inunda periodic haldele si care transporta astfel metalele grele in raurile si in fantanile din zona.

Baia Mare
Remin (la Bloaja-Baiut, Tautii de Sus si Valea Glodului) si Transgold (la Tautii de Sus, Rachitele- Plopis) detin, la randul lor, peste 230 de hectare de iazuri de decantare a deseurilor toxice.

Suceava
Fosta mina Crucea-Botusana, plasata la 35 km de Vatra Dornei, producea uraniu pentru Cernavoda. Acum, deseurile acumulate in anii de exploatare ameninta populatia din zona.
Hunedoara

Compania de exploatare Minvest din judetul Hunedoara detine 290 de hectare de teren in judet, dintre care unele la Abrud, unde sunt amenajate iazuri de decantare cu deseuri periculoase.

Articol semnat de Alexandra Ariciu
Sursa: Libertatea

Legende despre Castelul Huniazilor

Legenda corbului

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine in cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune ca Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele ii da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodata si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci cand va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului il fura incercand sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteaza corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceasta patanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sa fie corbul cu inel de aur in cioc.

De altfel, si numele familiei provine din latinescul "Corvus", care inseamna "Corb", o pasare care simboliza cu totul altceva in evul mediu, si anume intelepciunea si longevitatea.

Legenda fantanii

Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara in tinea in castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.
Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul sau si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: "Apa ai, inima nu", ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.

De fapt, inscriptia descifrata de Mihail Guboglu glasuieste astfel: "Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica". Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contrafortii capelei.

Legenda construirii cetatii din Hunedoara

Din istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, dr. I. Radu, p. 9-10.

Spun ca zane trei deodat
Trei cetati au ridicat
Una-n Hunead, cealalta
La Gradiste-n deal inalt
Alta Orlea p-un deal mare,
Pe sub care Streiul trece
Cu suvaitura tare,
Cu pastravi si apa rece.
Cand odata se-ntalnira,
De cetati s-au intrebat,
Ceste doua sus sarira
Si superb au cuvantat:
Nostrele cetati pe mane
Ori ajute ori n-ajute
Domnul, gata le vom pune,
Hunedoara spune iute:
Si eu pest-o saptamana
De-mi ajuta Dumnezeu,
Si-mi va fi cu indemana
Voi fini tot lucrul meu.
Iaca dar c-a ei cetate
Buna fu si azi se vede
Dar cazut-au celelalte
Stand zidiri cu iarba verde.
Doua zane intr-acea ora
Fier cumplit aridicara
Iute dupa Hunedoara
Invartind il aruncara
Care catre munti fugise
De mania celor doua
Si la tara mai sosise.
Fierul muntele in doua
L-au lovit si l-au taiat,
D-ice muntele si noua
Se numeste Retezat.

Sursa: http://www.castelulcorvinilor.ro/

Castelul Corvinilor, Hunedoara

Mai mult decat Bran sau Peles, Castelul Corvinilor trezeste curiozitati si legende, purtandu-te inapoi in timp si facandu-te sa te simti parte a vietii tumultoase de curte care l-a animat timp de peste 400 de ani.

Ridicat in secolul al XIV-lea, Castelul Corvinilor reprezinta una din cele mai frumoase si bine conservate constructii de acest gen din epoca medievala, fiind cea mai vestita proprietate a lui Iancu de Hunedoara, impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara.

Unicitatea monumentului de la Hunedoara consta in gradul inalt de reprezentativitate pentru arhitectura militara din sud-estul Europei secolului XV, el intrununind cele mai dezvoltate elemente de arhitectura civila, Palatul Mare fiind o constructie de inspiratie franceza, unica in spatiul dominat de regatul maghiar in acea perioada, ilustrand maretia unei mari familii, cea a Hunedorestilor, capabila sa imprumute modele arhitecturale dintr-un spatiu care gazduieste una dintre cele mai stralucite civilizatii medievale: Franta.

Alte elemente care transforma castelul de la Hunedoara intr-un caz singular, sunt interventiile ulterioare secolului al XV-lea (constructiile din secolul al XVII-lea, restaurarea din finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea), care ofera vizitatorului o mixtura unica de elemente arhitecturale apartinand Renasterii, stilurilor baroc si neogotic.

Ghid virtual

Castelul are 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.

Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut de patru piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husarilor si nisa ce adaposteste statuia Sf. Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecererilor peste apa.

Primul obiectiv major este Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, turn care impresioneza prin masivitate, in zona parterului avand aspectul unui spatiu boltit, fiind de notat prezenta locului de garda, unde este si o vatra de foc, aici aflandu-se la acest moment casa de bilete. De aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa masiva de lemn.

Loggia Matia se afla la iesirea din Turnul nou de poarta, in partea stanga, fiind considerata cea mai timpurie manifestare, in domeniul arhitecturii, a Renasterii. La etajul loggiei se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din Transilvania acelei perioade, precum si Camera de Aur, spatiu de adaposteste expozitia "Obiecte din colectiile Muzeului Castelul Corvinilor Hunedoara”.

Capela este plasata pe latura estica a castelului, accesul aici fiind posibil prin scara interioara a Loggiei Matia, ajungandu-se in tribuna capelei.

Camera domnitelor, se afla plasata la primul nivel al Turnului nou de poarta, deasupra coridorului de intrare in castel. Initial, a fost doar un nivel de aparare in acest turn, iar in secolul al XVII-lea este tranformat in camera de zi pentru doamnele din castel. Aici se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX-lea, stilului eclectic, compus dintr-o masa, servanta, dulap.

De aici, traversand Scara spirala, se intra in Sala Dietei, sala plasata la etajul Palatului Mare. Este construita in stil gotic tarziu, interiorul ei fiind modificat radical in secolul XVII in vremea lui Gabriel Bethlen, prin demontarea intregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultand incaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat in urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi in fresca, ce prezinta nobili si imagini de fortificatii ale vremii.

La iesirea din Sala Dietei, in partea dreapta se afla o scara de piatra, ce conduce la etajul Turnului Capistrano, spatiu ce avea ca destinatie in secolul al XV-lea gazduirea calugarului Ioan de Capistrano.

Iesirea din Turnul Capistrano se face pe aceeasi scara, in partea dreapta fiind o scara ce conduce la al doilea etaj al Palatului sudic, in camerele folosite in secolul al XVIII-lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca. In prezent aici se afla expozitia de etnografie .

De aici, se trece in camera cunoscuta sub numele de platforma Turnului nou de poarta, construita in secolul al XVII-lea ca si spatiu de depozitare a munitiilor. Aici este amenajata expozitia de arheologie.

Din aceasta expozitie se iese prin expozitia de etnografie, se coboara pe o scara de lemn spre primul nivel al Palatului sudic, in atelierele mestesugaresti care deserveau administratia miniera.

De aici se iese din nou in curtea interioara a castelului, iar in partea dreapta se intra pe coridorul de la parterul Turnului vechi de poarta, un turn de forma rectangulara, prevazut cu doua niveluri de aparare. Turnul vechi de poarta a fost pictat in fresca in vremea regelui Matia, urme din aceasta inca fiind vizibile pe latura nordica. Si aceasta parte castelului a fost modificata in vremea principelui Gabriel Bethlen, acesta desfiintand intrarea de secol XV si construind in fata turnului un bastion defensiv, numit Turnul alb.

Folosind galeria neo-gotica se pot vedea cateva camere de locuit, plasate la primul nivel al Palatului mare dinspre oras, incaperi ce pastreaza o serie de elemente de factura renascentista tarzie. De aici, se poate vizita sufrageria acestui palat.

Revenind in curtea interioara, circuitul continua cu vizitarea fantanii, care este insotita de prezentarea unei inscriptii, plasate pe unul dintre contrafortii capelei.

De aici se viziteaza terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea, de unde se deschide o frumoasa perspectiva spre Groapa Ursilor, palatul nordic, capela si curtea fantanii, dar si spre orasul contemporan.

Ultimul obiectiv este Sala Cavalerilor, una dinte cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea. Aici functioneaza expozitia de tehnica militara, cu piese care ocupa o perioada cronologica extinsa (secolele XIV-XIX). Aici se poate vedea o inscriptie legata de momentul constructiei acestei sali.

Sursa: http://www.castelulcorvinilor.ro/