Craciun in Scandinavia

Scandinavii numesc Craciunul "Jul", adaptand numele sarbatorii pagane a solstitiului de iarna "roata". Este vorba de roata anului care se invarte inca putin catre primavara. Aceasta sarbatoare reprezenta debutul unei perioade de 12 nopti, din 24 decembrie pana pe 8 ianuarie, si simboliza noaptea hibernala, cele mai lungi nopti ale anului, in timpul carora se pregateste reinnoirea luminii si a vegetatiei (bradul verde).

Craciunul in Danemarca este o perioada de sarbatoare care se impartaseste cu familia si prietenii. Festivitatile de Advent incep cu patru saptamani inainte de Craciun. Coroana de ramuri verzi este facuta in familie sau cu prietenii si fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, in compania celor dragi.
La inceputul lunii decembrie, toate casele si apartamentele sunt luminate in rosu, fie cu ajutorul unei lumanari, fie cu cel al unor felinare confectionate din diverse materiale. Fie ca sunt brazi, fie ca sunt altfel de copaci, arborii din fata caselor sunt si ei luminati, iar balcoanele apartamentelor, decorate.

Pentru finlandezi, Craciunul este poate cea mai importanta perioada de festivitati. In fiecare an, Mos Craciun isi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctata de date importante, in special pe 6 decembrie, ziua independentei Finlandei, si pe 13, sarbatorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci).

Aceasta sarbatoare vine dintr-o traditie populara suedeza, introdusa in Finlanda in 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi "Lucia nationala". Imbracata cu o rochie lunga, alba si purtand o coroana cu beculete aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima data pe 13 decembrie. Pana la sfarsitul lunii decembrie, ea viziteaza spitalele, scolile si asista la diverse sarbatori, purtand un mesaj de lumina, speranta si caritate.

In Suedia se mananca sunca, peste si fasole, iar in Finlanda masa este bogata in preparate de baza pe peste: somon sau hering in diverse sosuri. Pestele inghetat si icrele de somon sau de cod sunt si ele printre preferintele finlandezilor. Merluciul are reteta aparte. El este pus la macerat in apa minerala si se serveste cu sos bechamel si cartofi. Alte traditii culinare sunt sunca si carnatii. Desertul de Craciun este o placinta cu gem numita Joulutorttu.

In ajunul Craciunului, la ora pranzului, secretarul general al primariei orasului Turku, situat in sud-vestul Finlandei, proclama public inceputul Pacii de Craciun, declaratia fiind transmisa in toata tara, la radio si televiziune. De Craciun, oamenii isi petrec timpul in familie, pentru ca pe 26, de Sfantul Stefan, finlandezii sa mearga in vizita la colegi si prieteni.

Preluare de pe mediafax.ro (laura.mitran@mediafax.ro)

Craciun in Ungaria

Noaptea de Ajun este numita de maghiari "Szent-este" sau "Noapte Sfanta".

Inainte sa mearga la biserica, pentru slujba de la miezul noptii, familiile se aduna in jurul bradului de Craciun, canta colinde si deschid cadourile.

In Ungaria, scena nasterii lui Iisus are o mare importanta in celebrarea Craciunului si este prezentata, cu cateva zile inaintea sarbatorii, de grupuri de copii, dar si de adulti, care merg din casa in casa. Spectacolul include papusi, costume, muzica si dansuri.

Preluare de pe mediafax.ro (laura.mitran@mediafax.ro)

Craciun in Bulgaria

In Bulgaria, Craciunul ("Koleda") incepe la 12 noaptea, cand fetele tinere pregatesc o paine speciala ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindator) favorit.

"Koledarii" sunt tineri necasatoriti sau casatoriti recent, care, costumati cu haine traditionale, tin in maini un "Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat.

Ei fac inconjurul satului si se opresc in fiecare casa pentru a face urari si pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sarbatoarea Craciunului dureaza pana in zorii zilei.

Preluare de pe mediafax.ro (laura.mitran@mediafax.ro)

Craciun in Germania

Germanii numesc Craciunul "Weihnachten", care inseamna "noapte solemna", sau "Heiligenachten" - "Noapte Sfanta". Este evocata, atunci, nu nasterea lui Hristos, ca in tarile latine, ci slujba de la miezul noptii de Craciun.

Inca din prima duminica de Advent - cele 4 saptamani care preced Craciunul, targurile de Craciun invadeaza pietele oraselor, dandu-se astfel startul sarbatorilor de sfarsit de an. Coroana de Advent, confectionata in familie, cu ramuri verzi care celebreaza natura, este asezata, in aceste zile, in case. Pe aceasta se gasesc fie patru lumanari, care vor fi aprinse succesiv in fiecare duminica de Advent, fie 24 de saculete cu dulciuri si bunatati care vor fi degustate zilnic in familie.

De Craciun, germanii sunt foarte preocupati de decorarea locuintei. Coroane de brad sunt agatate la usa de la intrare, in timp ce la ferestre sunt puse lumanari electrice.

Pana in ziua de Craciun, germanii viziteaza, in familie, nenumaratele scene biblice ale Nasterii lui Iisus, in miniatura sau in marime naturala, figurative sau animate, construite peste tot. In aer liber, oamenii se incalzesc cu vin fiert condimentat, usor indulcit.

In Germania, sarbatoarea Craciunului dureaza doua zile. 26 decembrie este zi libera, intrucat e cea de-a doua zi de Craciun, dedicata vizitelor in familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite in dupa-amiaza zilei de 25 sau in seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Mos Craciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus).

Laura Mitran, laura.mitran@mediafax.ro

Campul Pastorilor din Betleem

Campul Pastorilor de langa Betleem, in Tara Sfanta, a fost cinstit de crestini inca din primele secole crestine. Campul Pastorilor, numit in partile locului dupa satul Beit Sahour, se afla la o distanta de numai cativa kilometri inspre rasarit de Betleem.

Beit Sahour este, in mare parte, locuit de crestini: greco-ortodocsi, greco-catolici, catolici latini si o minoritate de protestanti si musulmani, veniti dupa anul 1948. Numele satului, anume "Beit Sahour", inseamna "casele celor care fac de straja".

Campul Pastorilor din Betleem este unul dintre locurile biblice puse in legatura cu Nasterea Domnului. Locul unde innoptau pastorii, in noaptea in care s-a nascut Pruncul Iisus Hristos, se afla la o distanta de numai 600 de metri de satul mai sus amintit.

Campul Pastorilor din Betleem in Sfanta Scriptura

"Si iata ingerul Domnului a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, Impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!
Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil.
Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese." (Luca 2, 8-20)

Campul Pastorilor din Betleem

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (265-340) aminteste de acest "camp al pastorilor", pe care il localizeaza aproape de Turnul Ader, aflat la aproape un kilometru de Betleem. Fericitul Ieronim (331-420) noteaza si el acelasi lucru.
In anul 384, pelerina Egeria a vazut intr-o vale din apropierea Betleemului "o biserica ce se numeste La Pastori, cu o gradina mare, inconjurata de un zid drept si, de asemenea, cu o foarte frumoasa grota, adapostind un altar".

Calendarul Bisericii din Ierusalim (secolele VII-VIII) amintea de existenta unei manastiri inspre est de Betleem, numita sugestiv "Poememium", adica "Manastirea Turmelor". Un staret al acestei manastiri, anume Daniel (1106), numeste locul de langa manastire drept "Pasunea Sfintita", in vreme ce un diacon numit Petru (1137) numeste biserica de aici drept "Biserica Pastorilor".
Dupa perioada de ocupatie a cavalerilor cruciati, Biserica Pastorilor a cazut in ruina, pelerinii ce se indreptau spre Locurile Sfinte incepand a merge spre un alt loc, din apropiere, numit "Deir el-Raawat", adica "Manastirea Pastorilor". Incepand cu anul 1859, locul numit "Siyar el-Ganam", adica "Stana Oilor", a fost ales drept loc al aratarii ingerului catre pastori.

In urma sapaturilor arheologice intreprinse intre anii 1951-1952, calugarii franciscani au descoperit un vechi complex monahal. Potrivit estimarilor arheologice, locul a fost ocupat de oameni inca din vremea regelui Irod cel Mare. Cu toate acestea, abia in secolele VI-VII locul se afla pe o culme a prosperitatii.
Printre ruinele scoase la lumina s-a descoperit si o veche biserica crestina, datand inca din secolele IV-V, biserica largita in secolul al VI-lea. La zidirea acestei biserici, constructorii au folosit pietre de la Biserica Nasterii din Betleem, zidita in forma octogonala, de Sfantul Constantin cel Mare, inaintea celei actuale. Biserica are doua altare semicirculare, in acestea pastrandu-se si cateva fragmente de mozaic si inscriptiile.

In anul 1953, in partea nordica a campului, langa aceste ruine, calugarii franciscani au construit o mica biserica in forma de cort pastoresc, numita sugestiv "Slava intru cei de sus". Biserica franciscana a fost construita de arhitectul Antonio Barluzzi. In interior, bisericuta este pictata cu fresce ce stau in legatura cu Nasterea Domnului: aratarea ingerului, pastorii si oile, drumul spre pestera din Betleem si Nasterea Pruncului Iisus Hristos.

Manastirea ortodoxa a Pastorilor se afla in partea estica a aceluiasi camp, pe locul unde a fost descoperita o pestera foarte veche. Podeaua pesterii pastreaza fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datand inca din secolul al IV-lea. Locul pe care se afla biserica crestinilor-ortodocsi corespunde mai bine marturiilor aduse de pelerina Egeria si de Arculf.
Potrivit traditiei locului, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea. Folosita initial drept loc de adapost, in cele din urma pestera a ajuns sa fie folosita drept mormant pentru trei pastori din zona.

In pelerinajul ei prin Tara Sfanta (325-326), Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, oprindu-se si in acest loc, a randuit sa se construiasca aici un Sfant Altar. Potrivit cercetarilor arheologice efectuate in acest loc, Altarul din pestera dateaza cu adevarat inca din perioada bizantina (secolul IV).
In secolele urmatoare, deasupra pesterii s-a zidit o biserica, undeva prin secolul al V-lea, apoi o mareata basilica crestina, in secolul al VI-lea. Biserica si pestera au fost restaurate si intarite in secolul al VII-lea. Pelerinii secolului al X-lea au aflat biserica si manastirea ce s-a dezvoltat in jurul acesteia in stare de ruina.
In anul 1972, calugarii ortodocsi greci vor construi pe acest loc o noua biserica. Noua biserica, numita "Keniset er-Raawat", adica "Biserica Pastorilor" a fost zidita imediat langa pestera subterana. Peretii pesterii sunt imbracati cu multe icoane ortodoxe vechi.

Teodor Danalache
Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Ljubljana, mica Venetie din Balcani

Ljubljana, capitala Sloveniei este una dintre cele mai frumoase si atragatoare din spatiul ex-iugoslav si rivalizeaza cu alte orase de top din Europa.

Desi este una dintre cele mai mici tari din Europa, Slovenia este un taram incantator. Calatorul descopera aici, laolalta, franturi din Bavaria, Riviera Mediteraneana, Dunare, Venetia si Balcani. Slovenia reprezinta un loc aparte, pe care ajungi sa-l indragesti doar daca ai ocazia sa-l vizitezi.

Slovenia reprezinta inca, pentru multi romani, un taram prea putin cunoscut, dar odata ajunsi aici cu siguranta nu veti regreta o vacanta. Slovenia a facut parte din fosta mare Republica Iugoslavia, dar si-a cucerit independenta in 1991. Datorita faptului ca se invecineaza cu Italia, Austria, Ungaria si Croatia, a inceput relativ usor sa se dezvolte fara a fi influentata de ostilitatea evenimentelor politice din jur. In 2004 a aderat la Uniunea Europeana, iar din ianuarie acest an euro a devenit moneda nationala.

Asezat strategic la doua ore de mers cu masina de Venetia si trei de Viena, Ljubljana, capitala Sloveniei, este un oras foarte frumos si in aceeasi masura linistit, care imbina cu distinctie stilul baroc cu cel modern.

Situat de-a lungul raului Ljubljanca, orasul este renumit prin centrul vechi, sau prin varfurile gemene ale Catedralei, care la randu-i gazduieste impresionante fresce. Orasul se bucura mai mereu de foarte multi turisti veniti din toate colturile pamantului. Centrul vechi este bine sa fie strabatut la pas, pentru a nu pierde un drum de-a dreptul incantator. In ciuda faptului ca este un oras european de marime medie, isi pastreaza caracterul prietenos al unui oras mic, avand in acelasi timp toate caracteristicile unei metropole. Aici, in punctul de intalnire al culturilor estice, vechiul se intrepatrunde armonios cu noul. Ljubljana este un oras cultural, care gazduieste multe teatre, muzee si galerii si se poate mandri cu una dintre cele mai vechi filarmonici din lume. Este un oras in care au loc numeroase concerte si diferite evenimente.

O plimbare pe marginea raului Ljubljanca te relaxeaza total. Tavernele situate pe ambele parti ale raului te imbie sa le calci pragul. Daca te lasi dus de stradutele inguste te trezesti in fata Catedralei, unul dintre simbolurile zonei. Panorama vazuta din varful Catedralei iti ofera imagini de neuitat. Pentru ca stiu sa-si vanda marfa, cum se spune, gazdele nu te lasa sa pleci pana nu vizionezi un filmulet cu istoria Sloveniei.

Pentru ca are o suprafata mica (20.273 km2), Slovenia se poate strabate foarte usor cu masina in orice directie, autostrazile fiind impecabile, fiind montate indicatoare pentru toate rutele posibile. Nu ratati Postojna, o localitate aflata la vreo 80 de km de capitala Ljubljana. Ai zice ca esti la Breaza, peisajul din zona fiind mirific. Gazdele, primitoare si bine pregatite pentru orice turist: nu mica ne-a fost mirarea cand, in galerii, o casierita ne ofera, pe langa tichetul de intrare, si un pliant in limba romana cu prezentarea pesterii.


Ne-au incantat:
- Pestera Postojna (situata la o ora de mers cu masina de Ljubljana)
- Castelul Predjama (situat la o ora de mers cu masina)
- Muzeul lacului Cerknica, la doua ore

- Statiunile de schi. Cea mai mare parte a Alpilor Iulieni se afla in Parcul National Triglav. Renumita statiune Bled este situata la marginea parcului. Bled este considerata un adevarat paradis turistic cu numeroase posibilitati de recreere. Bohinj este punctul de plecare pentru numeroase drumetii montane; lacul Bohinj si Bohinjska Bistrica sunt un paradis pentru iubitorii de activitati acvatice. In imprejurimi exista partii de schi si trasee pentru schiorii cross-country, de asemenea facilitati pentru ciclism montan, parapanta, alpinism sportiv etc. In localitatea Planica din apropiere, la adapostul muntilor inalti de doua mii de metri, cei mai buni sportivi la saritura cu schiurile intra in competitie in fiecare an. Orasele din valea Sota, valea raului de smarald, Kobarid, Tolmin ii atrag pe cei care cauta liniste, dar si pe iubitorii de adrenalina. Aici sunt posibilitati de a practica numeroase sporturi acvatice. Puteti de asemenea cunoaste aceasta vale prin sporturi ca parapanta, planorismul sau ciclismul montan.

- Mediterana. Coasta slovena are o lungime de 46,6 kilometri. Centrul istoric al orasului Koper este considerat unul din cele mai pitoresti locuri din zona de nord a peninsulei Istria. Orasele Piran, Izola si Koper, situate de-a lungul litoralului, atrag turistii prin aerul lor medieval.Intregul oras Piran, un vechi port la mare, este protejat ca monument cultural si istoric si si-a pastrat aspectul medieval cu strazi inguste si case compacte, care se ridica in trepte dinspre campie spre dealuri, dand intregii zone o atmosfera tipic mediteraneana.

- Pohorje se intinde pe o suprafata de aproximativ 1.000 de kilometri patrati si este acoperit de paduri de conifere, in anumite zone s-au dezvoltat centre de schi (Areh, Rogla, Kope) si alte zone din Pohorje ofera trasee montane intinse pentru excursionisti si iubitorii de ciclism si calarie.

- Maribor, cu aproape 115.000 de locuitori, este considerat al doilea oras din Slovenia. Aici sunt viile cele mai vechi din lume, care cresc pe langa raul Drava de mai mult de patru secole. De-a lungul raului Drava se afla Lent, un oras pitoresc si plin de viata, faimos pentru Festivalul multicultural din Lent. Viile intinse, care incep de la marginea orasului pana peste dealurile Maribor, se intrepatrund cu peste 50 kilometri de drumuri ale vinului. Pe aceste drumuri se afla magazine de vinuri si ferme turistice.


Sursa: www.adevarul.ro/

Cu trenuletul prin galeriile de la Postojna

Situata la doar 53 km de capitala Lublijana, Slovenia, pestera Postojna se afla intr-o imensa regiune carstica, fiind, de fapt, albia subterana a raului Pivka.

Deschisa publicului inca din 1819 si electrificata in 1884, aceasta grota este fascinanta inca de la intrare.

Cei aproximativ sase km de galerii sunt cuprinsi intr-un traseu care se viziteaza pe durata a doua ore si jumatate. De fapt, in Postojna au fost descoperite aproximativ 20 de km de galerii, unele uscate, altele strabatute de parauri, restul fiind permanent inundate. Fenomenul carstic este uimitor, fiind o imbinare de carene, doline, pesteri si prapastii, parauri care dispar in munte si lacuri intermitente. Unele din aceste fenomene, care au luat nastere in urma actiunii apei asupra calcarului solubil, au fost identificate si descrise pentru prima data in Slovenia.

Interiorul pesterii Postojna este bine conservat din vechime la o temperatura constanta de 8-10 grade C, iar modificarile din ratiuni de exploatare turistica nu au afectat, in datele esentiale, bogatia lumii subterane, o lume in care mai traieste inca faimosul olm sau proteus (Proteus anguinus) - o specie de salamandra de 25 cm lungime, avand caracteristicile unui peste, care este oarba si respira prin branhii externe, putand trai pana la 100 de ani, vietate care a devenit emblema locului, fiind reprodusa pe tricouri, cani, agende si alte suveniruri.

Pestera se viziteaza intr-un trenulet, gen mocanita. Cam 15 minute se merge cu "mocanita pesterii", prin niste tunele foarte inguste, ce fac parte din galeriile vechii Pesteri, pana cand aceasta ajunge la un peron. De acolo, drumul se continua pe jos. Peisajul este senzational. Postojna este renumita pentru extraordinara varietate de speleoteme (formatiuni de pestera cum ar fi stalactitele, stalagmitele, perlele de caverna etc.) intr-o gama de culori si forme impresionanta. Speleotemele variaza din punct de vedere al dimensiunilor. Pe pereti se pot vedea perdele de calcit. Stalactitele si stalagmitele se unesc si formeaza coloane.
Muntele Mare reprezinta punctul cel mai inalt de pe traseul prin pestera (cu 40 de m mai inalt fata de intrarea in pestera). Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Aici, tavanul are o grosime de 50 de metri si datorita boltii naturale este extrem de solid.

Dupa ce se traverseaza Podul Rusesc, numit asa deoarece a fost construit de prizonierii rusi in timpul Primului Razboi Mondial – se ajunge in partea numita Pesterile Frumoase, unde privelistea oferita taie brusc respiratia. Descoperiti aici cateva bijuterii ale lumii subterane. Sala Alba, Sala Rosie si Sala Tuburilor sunt decorate cu stalagmite albe, respectiv rosii. Din Pesterile Frumoase, trecand printr-un tunel lung de 100 m, se merge catre Galeria Rusa. De aici, un al doilea tunel realizat de om, lung de aproximativ 500 m, conduce catre Pestera Neagra si Pestera Pivka. De la Galeria Rusa se ajunge la cel mai jos punct din calatoria prin pestera (la 20 m sub nivelul intrarii si la peste 100 m adancime de suprafata).

Drumul continua pe langa cea mai frumoasa stalagmita din pestera (Diamantul, simbolul Pesterii Postojna). Statia trenuletului se afla langa Sala de Concerte. Cu 40 de metri inaltime, sala, cea mai mare din toata pestera, poate gazdui pana la 10.000 de persoane. Aici, ecoul dureaza aproape sase secunde, acustica fiind impecabila.

In ciuda tarifului piperat al biletului de intrare, turisti din toate colturile lumii vin aici, atrasi de incredibila varietate a speleotemelor, cand sub forma unor mici ace, atarnand din tavan, cand sub forma unor draperii cu falduri, confectionate de natura de-a lungul timpului, care nu le-a stirbit deloc frumusetea. La tot pasul vezi draperii din calcar, alcatuind o lume fabuloasa, pe care cu greu o poti uita.

Sursa: www.turistik.ro