Seychelles - Exotic nu este doar Paradisul

Azi am inceput sa explorez destinatiile exotice. Prima este Seychelles. Iar cei de la Descopera o vad asa...

Ati visat  vreodata --OHHH DAAA -- sa calatoriti intr-un loc exotic, in care, practic, sa nu faceti altceva decat sa va bronzati pe plaja, sa savurati cocktailuri din fructe proaspete, sa pescuiti dupa pofta inimii in apele nepoluate ale oceanului, sa admirati o natura ramasa intacta dupa zeci de mii de ani de existenta, sa vizitati cladiri in stil colonial si sa surprindeti rasaritul, la umbra palmierilor, pe un nisip de un alb imaculat, alaturi de jumatatea voastra? Ei bine, Seychelles este locul care se potriveste perfect tuturor acestor dorinte si chiar mai mult... Este locul in care mai bine de jumatate din teritoriul tarii este o rezervatie naturala, in care luxul pe care il credeati accesibil doar celor extrem de bogati se afla la indemana tuturor, in care traditiile culinare ale Africii, Europei, Arabiei si Asiei se intalnesc intr-un melanj unic si in care istoria piratilor, a corsarilor si a stravechilor navigatori se regaseste intr-un complex de insule ca un vis...

115 insule, dintre care multe sunt inca nelocuite, aflate la mai bine de 1500 de kilometri de coasta estica a Continentului Negru, in largul Oceanului Indian; 84.000 de locuitori - cea mai mica populatie a unui stat african; unele dintre cele mai spectaculoase rezervatii naturale ale lumii; plaje paradisiace intr-un decor exotic si o o istorie impanzita de povesti cu navigatori temerari... acesta este Seychelles - locul in care Raiul a coborat pe Pamant.

Seychelles, un stat insular, este unul dintre ultimele refugii ale Terrei cucerite de oameni. Austronezienii, populatie din Oceania si sud-estul Arabiei, precum si arabii, au fost primii care au vizitat insulele din estul Africii fara a stabili insa colonii in aceasta parte a lumii. Au urmat europenii, mai precis portughezii condusi de amiralul Vasco da Gama, cel care, in anul 1502, si-a atribuit numele insulelor. Astfel, apareau pentru prima data pe harta lumii insulele Amirantes - insulele amiralului. Ele au devenit ulterior un punct de tranzit intre Africa si Asia, dar multitudinea lor le-a transformat si intr-un refugiu ideal pentru piratii din Oceanul Indian.

Au urmat navigatorii francezi, cei care, condusi de capitanul Nicholas Morphey, le-au revendicat in numele coroanei franceze in anul 1756 si le-au denumit Seychelles in cinstea ministrului finantelor din acea vreme, Jean Moreau de Sechelles. Dominatiei franceze i-a urmat colonialismul britanic, Anglia preluand insulele prin Tratatul de la Paris din anul 1814. Abia in anul 1976, Seychelles si-a dobandit independenta, devenind republica in cadrul Commonwealth... Astazi, Seychelles reprezinta una dintre cele mai vanate destinatii de vacanta, zeci de VIP-uri din toata lumea platind sume exorbitante pentru dreptul de a avea o vila proprie pe una dintre insulele deja celebre. Iar daca va intrebati care sunt motivele pentru care Seychelles au devenit atat de cunoscute, va invitam sa urmariti cateva dintre ele in cele ce urmeaza...

Aldabra - insula virgina a testoaselor uriase

Aldabra, cel de al doilea mare atol din Oceanul Indian, este, practic, o insula neatinsa de oameni. Izolarea sa si-a spus cuvantul, flora si fauna acestor locuri nefiind regasite in nicio alta parte a globului. In plus, Aldabra, un loc de o frumusete salbatica deosebita, a fost transformat in Rezervatie naturala si a intrat in patrimoniul mondial UNESCO inca din anul 1982.

Aici, in Aldabra veti gasi cea mai mare populatie de broaste testoase de Aldabra (Dipsochelys dussumieri), cu peste 150.000 de exemplare salbatice. Alaturi de ele se regasesc si crabul de cocos (Birgus latro), cel mai mare crab de uscat din lume, rechini ciocan, barracude precum si lisitele de Aldabra (Dryolimnas), ultimele supravietuitoare ale clasei pasarilor nezburatoare din Oceanul Indian. Alaturi de ele, un simbol al acestei tari este si Ibisul sacru Malagasy, o veritabila fosila vie care se regaseste numai in aceasta parte a lumii.

Parcul National Valee de Mai - paradisul cocotierilor

Valle de Mai este unul dintre acele locuri in care salbaticia nu a apucat sa fie alterata de prezenta oamenilor. Practic, in orice parte a acestei minunate rezervatii naturale situata pe insula Praslin, ai impresia ca timpul s-a oprit in loc, undeva in preistorie. Paduri de palmieri, de cocotieri si arbori care exista numai pe aceasta insula impanzesc rezervatia care a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in anul 1983.

Dintre acestia se remarca nativul Coco de Mer, arborele cu cele mai mari seminte din lume si cu frunze ce cresc pana la 14 metri lungime si 6 metri latime. Viata salbatica a parcului este dublata de prezenta unei alte specii endemice, papagalul negru de Seychelles, alaturi de numeroase specii de mamifere, crustacee si reptile. Poate ca, odata ajunsi aici, veti intelege de ce primii navigatori europeni care au intalnit insula Praslin au fost convinsi ca au ajuns in Gradina Raiului.

Mahe - o capitala in stil colonial

Mahe este cea mai mare insula din tot arhipelagul Seychelles. Totodata, aici se afla si orasul Victoria, capitala statului Seychelles, cu o populatie de 25.000 de locuitori din totalul de 84.000 al acestei tari. Cu o industrie bazata aproape exclusiv pe exportul de vanilie, ton, nuci de cocos, ulei de cocos, carapace de broasca testoasa, sapun si guano, Victoria si-a pastrat aerul colonial, arhitectura cladirilor amintind, mai degraba, de secolele marilor explorari marine anglo-franceze decat de avansatul secol XXI.

Desi are numai 28 de kilometri lungime si doar 8 kilometri latime, insula Mahe adaposeste unul dintre cele mai frumoase parcuri nationale in jurul varfului muntos Morne Saeychellois, cel care, cu 905 metri altitudine, reprezinta cel mai inalt punct al insulei. O excursie de o zi prin padurile luxuriante ce strajuiesc varful va va dezvalui, la final, o panorama incredibila a intregului arhipelag. Fiti siguri ca imaginea este una care sa va faca vacanta de neuitat...

La Digue - insula cu cele mai frumoase plaje din lume

Cu o suprafata de doar 10 kilometri patrati, insula La Digue, numita astfel dupa nava exploratorului francez Marc-Joseph Marion du Fresne, cel care a atins insula in anul 1768, reprezinta un model pentru regiunile care traiesc exclusiv din turism. Plajele din La Digue sunt, poate, cele mai frumoase din lume, si atrag anual mii de turisti din toate colturile lumii. Nisipul alb, dublat de turcoazul aproape ireal al oceanului, totul strajuit de palmieri si cocotieri, este poate decorul ideal pentru cei care vor sa isi petreaca vacanta pe o plaja de vis.

In plus, la lasatul serii va puteti bucura de specialitatile bucatariei locale, in satul La Passe, singura localitate a insulei, cu o populatie de maxim 2000 de locuitori. Doar aici veti gasi farmecul dat de o asezare pescareasca idilica si de tainele culinare ce imbina varfurile gastronomie ale delicateselor marine si ale culturii culinare afro-arabo-asiatice. Iar pentru cei ce indragesc natura, trebuie spus ca aici, in La Digue, alaturi de cateva paduri din Japonia, Coreea si Taiwan, traieste pasarea sanocho (luna-soare-stele in traducere din limba japoneza), specie din care astazi mai supravietuiesc circa 100 de exemplare salbatice.

Denis Island - bungalouri, cocotieri si pescuit oceanic

Se spune despre insula Denis ca este locul cel mai potrivit, dintre toate insulele arhipelagului Seychelles, pentru pescuitul oceanic, scuba-diving si snorkelling. Insula nu are mai mult de 1,31 kilometri patrati, si are o capacitate de cazare de doar 25 de bungalouri, ceea ce o face, oarecum, o destinatie greu de atins. Este o insula coraligena, numita in memoria exploratorului francez Denis de Tobriand, cel care i-a atins tarmul in anul 1773.

Chiar si astazi, farul construit in anul 1910, in timpul dominatiei britanice, este functional si strajuieste mica insula din nordul arhipelagului. Sa nu va mirati daca pe insula Denis veti gasi o concentratie uriasa de palmieri si cocotieri... Localnicii ii ingrijesc in mod deosebit, asta si ca urmare a faptul ca insula a fost transformata in parc national in anii de dupa dobandirea independentei. In fond, natura este bunul cel mai de pret al intregului arhipelag...

Preluare de pe Descopera Travel

Biblioteca Laurenziana, Florenta, Italia

Una dintre cele mai mari biblioteci din Florenta, Biblioteca Laurenziana, este parte a bazilicii San Lorenzo. Cei interesati de arhitectura, biblioteci, carti sau frumusete nu ar trebui sa o treaca cu vederea atunci cand se afla in Florenta. Nu este doar una dintre cele mai deosebite biblioteci din acest oras ci si din intreaga lume. 

"Biblioteca Laurenziana e mai mult decat o biblioteca. E un monument-biblioteca, proiectat de Michelangelo pentru a adaposti manuscrisele achizitionate de familia Medici din Atena, Constantinopole si Alexandria, incredintate un timp dominicanilor de la San Marco." Octavian Paler in Drumuri prin memorie " 

Vizitatorul isi reprima cu greu placerea tactila si in vreme ce, in lumina subtire filtrata de vitralii, se aud clopotele florentine, o "teama" ca aceea exprimata intr-o butada a lui Anatole France ("va veni o zi cand vom fi cu totii bibliotecari, atunci va fi sfarsitul") ti se pare ca numeste, dimpotriva, un vis, din pacate, irealizabil. Caci lumea merge intr-o alta directie." Octavian Paler in Drumuri prin memorie

Sulmona, Italia - Originile lui Ovidiu

"De loc sunt din Sulmona, cea cu fantani de gheata, 
Departe de Cetate la mile nouazeci." 

In latina veche Sulmona inseamna onis (apa bogata). Orasul este asezat in Peligna Valle, un platou situat pe un fost lac disparut in timpurile preistorice, este inconjurat de muntii Monte Morroni si face parte din Parcul national d'Abruzzo. 

Poetul exilat la Pontul Euxin, Publius Ovidius Nasos, vorbeste in termeni laudativi despre orasul lui natal , prezentandu-l ca unul dintre cele trei orase municipii care au alcatuit teritoriul Paeligni. 

Ovidiu a sperat necontenit ca se va intoarce acasa si din exil a trimis 5 carti (care de fapt erau scrisori catre sotia sa, adunate sub numele de "Tristele") si asa numitele "Scrisori de la Pontul Euxin" : 4 carti - culegeri de elegii personale. 

Berlin, Germania – O capitala verde

Orasul parcurilor, al lacurilor imprejmuite de paduri, Berlinul se poate mandri cu peste 400.000 de arbori de-a lungul bulevardelor si peste 80 000 de parcele de pamant alocate celor pasionati de gradinarit. Din suprafata totala a acestei metropole mai mult de 10% sunt locuri inverzite si in jur de 16% sunt impadurite, acest lucru facand ca mai mult de un sfert din oras sa reprezinte "Berlinul verde".

Schimbarea continua este de neoprit, mai mult decat in majoritatea oraselor din Germania, fapt ce atrage numerosi scriitori, artisti si muzicieni.

Lacul Brandenburg, care inconjoara Berlinul, este locul unde se pot admira multe peisaje frumoase, iar oportunitatile de a le explora sunt mai mari decat cred majoritatea germanilor.

Spreewald – labirintul amfibiu 

In 1990 Spreewald a fost recunoscuta de UNESCO drept rezervatie ecologica. Oamenii care s-au stabilit in peisajul acestei insule pitoresti, cu pajisti si anini, si-au construit casele pe niste movile artificiale denumite kaupes. 

Rothenburg, Germania - Craciun non stop in spirit medieval

In preajma Craciunului aflu si eu ca exista un oras in lumea asta care celebreaza sarbatoarea magica 365 de zile pe an. Oras medieval, nemtesc, care imi aminteste de Sighisoara.

Rothenburg reprezinta un simbol al romantismului german la nivel mondial. Artistii s-au lasat inspirati in numeroase creatii de pozitia unică a acestui orasel medieval, perfect conservat, cu a sa panorma dominata de cele 42 de porti si turnuri de aparare imposibil de confundat. Situat intr-un cadru rural superb, nealterat, cu centrul istoric inca inconjurat de fortificatii medievale, Rothenburg este locul ideal pentru relaxare si visare.

Atractia speciala a orasului este data de atmosfera Craciunului, permananta, in fiecare zi a anului, deoarece aici se gaseste Muzeul Craciunului, o expozitie cu decoratiuni de Craciun, podoabe de brad traditionale si moderne, figurine din perioada 1880-1950 care amintesc de spiritul Craciunului de altadata si din prezent. Aici Craciunul este etern, existand magazine care vand produse specifice sfintei sarbatori tot timpul anului, decoratiuni pe care locuitorii le pregatesc 365 de zile pe an.

Greu poti gasi un orasel de asemenea dimensiuni care sa fie un loc de intalnire pentru oameni din intreaga lume. Pe langa aerul medieval magic al acestei bijuterii de oras adaugam un calendar anual de evenimente artisitce impresionante. Intre 6 si 8 septembrie are loc Festivalul Medieval in care istoria orasului este readusa la viata de 1000 de personaje istorice. Serile de vineri devin cadrul de desfasurare a unor procesiuni cu torte aprinse in piata centrala, organizata de societatea istorica, avand drept fundal primaria si arcadele orasului si cerul pentru un foc de artificii spectaculos imbinat cu acorduri muzicale vibrante.

Pe masura ce anul se apropie de sfarsit, orasul se prezintă cu cel mai romantic joc de lumini imaginat. Cu centrul pitoresc pe de o parte si biserica Sf. Iacob de cealalta, "Reiterlesmarkt" (29 noiembrie - 23 decembrie) este considerata a fi una dintre cele mai atractive piete de Craciun din Germania.

Topul atractiilor orasului Rothenburg:

Centrul medieval al orasului cu panorama celor 42 de arcade si turnuri medievale

Pasarela de 1.5 mile pe partea de sus a zidului orasului

Käthe Wohlfahrt Christmas Village – deschis tot timpul anului

Biserica Sf Iacob cu Altarul Sfantului Sange

Muzee: Muzeul Istoric, Muzeul Craciunului, Muzeul Papusilor si Jucariilor

Dulce Romanie | Ce-mi doresc eu mie

 Un pic de rasfat dulce 

Astazi, de 1 Decembrie, sa vorbim "romaneste" despre arta culinara romaneasca, in ceea ce priveste dulciurile, care nu are o traditie foarte indelungata. Cofetarii romani au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa. 

In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptandu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi baclavale si sarailiile zacute in "ghiulsui" (apa de trandafiri). Pentru mestesugul lor cofetarii aduceau de peste hotare "coji de lamaie, portocale, de naramze", "chitre pentru dulceata" si zahar, numit si "maruntu praf". 

Cu timpul mestesugul a prins si cofetarii s-au inmultit, incepand sa imprumute si altora din dulciurile noastre. Ungurii au preluat de la noi cuvintele de dulceata si prajitura. 

Lucrurile se modifica esential odata cu raspandirea influentelor occidentale in bucataria romaneasca dupa 1821. Boierimea manca la Viena, Paris si Berlin, astfel din dorinta de deschidere catre modernitate se schimba si gusturile. 

Apar primele carti de bucate, ca de exemplu celebra culegere, temelie pentru bucataria moderna, de "200 retete cercate de bucate si alte trebi gospodaresti" a lui M. Kogalniceanu si V. Alecsandri. O bucatarie moderna si sofisticata insemna dintr-odata ceva mai mult decat sarmale si borsuri. 

Anul Marii Uniri 1918 aduce noutati in bucataria romaneasca, aceasta devenind un amestec de traditie autohtona, influenta orientala si occidentala, moderna... Pariziene prin fursecuri si limba vorbita aici, grecesti prin dulceturile lor, turcesti prin baclavalele si serbeturile lor, cofetariile din Bucuresti ofera ...o adevarata harta dulce. 

Momentul de glorie al cofetariei romanesti l-a marcat aparitia Casei Capsa infiintata de celebrul cofetar Grigore Capsa, cu studii inalte la Paris, ca elev al marelui Boissier. Toate retetele realizate de Capsa erau rezultatul unui talent iesit din comun si a unei creativitati pe masura. Grigore Capsa preia idei de la marii maestri cofetari francezi si creaza produse speciale cu ocazia unor evenimente speciale, sau care purtau numele unor personalitati importante din epoca.

Asa a aparut celebra prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in Romania a generalului Joffre sau "inghetata Rejeane", dedicata unei actrite franceze , care a sustinut cateva spectacole in Bucuresti. 

Bucataria romaneasca a fost influentata de-a lungul veacurilor de o serie de factori, cum ar fi conditiile geografice de clima, gradul de civilizatie, stadiul de dezvoltare al agriculturii si, nu in ultimul rand, de gusturile si preferintele generatiilor care s-au succedat de-a lungul timpului pe acest pamant.

Sursa: Facebook/ Zoomserie Constanta

Crotona, Italia - Misterele pitagoreice

Revin. Fascinatia pentru numere m-a indreptat catre Pitagora. De aici am ajuns la Mistere si la scoala Misterelor din Crotona.

Pitagora, filozof si matematician grec, originar din insula Samos, intemeietorul pitagorismului, punea la baza intregii realitati teoria numerelor si a armoniei. Pitagora era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotona, in Italia de sud, unde a intemeiat scoala ce-i poarta numele, cea dintii scoala italica a Greciei antice.

Pitagora ramane marele propagator al Misteriilor pe pamant european; este prima veriga ce leaga continentul nostru de Colegiile sacerdotale ale Egiptului. El creeaza in aceasta parte a lumii primul Institut al inteleptilor si legislatorilor si intemeiaza la Crotona o scoala ce va deveni un centru permanent de Initiere Traditionala. Ii da atat o liturgie noua, generatoare a unei vii radieri spirituale, cat si un ansamblu precis de dogme confidentiale, ce condenseaza in mod simbolic esentialul Doctrinei secrete. 

Orasul, situat pe versantul estic al regiunii Calabria, cu deschidere la Marea Ionica reprezinta cea mai veche parte din Magna Grecia cum spun italienii – teritoriu dominat de greci mult timp dar paradoxal si cea mai tanara provincie a Italiei. La inceputuri terenul a fost constant erodat de raul Neto, cu izvoare in muntii Sila, locul preferat al scriitorului latin Vergilius. Acest curs de apa a lasat numeroase golfulete si plaje populare printre turisti. Unele dintre acestea au adapostit navele grecesti incendiate la un moment dat de catre sotiile marinarilor obosite de atatea voiaje. 

Este locul in care fratii venetieni Attilio si Emilio au incercat sa starneasca localnicii intr-o revolta impotriva Bourbonilor dar si locul in care exista una dintre cele mai mari plantatii de maslini din Italia, Pidocchiella. Cel de-al doilea oras al provinciei, Cirò Marina, inca se mandreste cu pietele specifice pe care comerciantii turci le foloseau pentru a-si vinde bunurile. In largul coastei exista numeroase epave de nave turcesti, grecesti, romane, spaniole si venetiene care sigur ascund artefacte nepretuite. 

Imposibil de ratat sunt Castelul lui Charles V si Muzeul de Arheologie din apropiere. Autoritatea Patrimoniului Cultural din Crotona isi intituleaza brosura informativa "Castelul", si intr-adevar un bastion de pe o stanca fortificata a fost candva vechea acropola din Crotona pana in 840. Ceea ce vedem astazi este un exemplu unic de castel fortificat (nu construit in partea de sus a unui deal ci imprejurul sau) si dezvoltarea metodelor de aparare militare din perioada medievala pana spre renastere. Ar fi ramas perfect intact daca nu ar fi fost afectat de o serie de cutremure in secolul al 19-lea. Muzeul de Arheologie detine piese unicat, parti din colectii private locale apartinand familiilor nobiliare, dar si descoperiri de pe urma sapaturilor arheologice recente. Uimeste diadema din aur gasita in sanctuarul Zeitei Hera din apropiere de Capo Colonna. 

Pitagora, precum si cei care l-au urmat, aveau de gand sa descopere (la Crotona) mecanismele si modalitatile cele mai potrivite prin care se puteau dezvolta, intr-un mod armonios (chiar sublim), societatile omenesti. Acesta era Marele Plan al lui Pitagora. Sufletul sau tanjea dupa o lume frumoasa. Doar atat dorea: o lume plina de pace, lumina, armonie. Era convins ca, pentru aceasta, trebuia sa ridice doar o singura cetate (oras), dupa care celelalte ar fi urmat-o. Pitagora stia, si simtea, ca sufletul fiecarui om este alcatuit din lumina si iubire, insa pentru a le scoate la suprafata, ar fi fost nevoie de anumite conditii exterioare. Marele suflet solar coborase pentru a schimba lumea...

Crotona urma sa fie asemeni unui far de lumina. Pitagora este primul filozof care a combinat matematica cu mistica. Era ferm convins ca numarul este cauza prima, si ca orice evolutie a lucrurilor ar avea tipare geometrice. Insa, pentru a ajunge la cauzele lucrurilor, trebuiau parcurse anumite trepte. Adica era nevoie de o perioada de pregatire. Pitagora stia ca, pentru a construi noul tip de cetate, avea nevoie de o „fundatie” sanatoasa si de „piloni” foarte puternici. Iar toate acestea nu sunt date de catre trup, nici de puterile materiei, ci de catre suflet. Stia de asemenea ca, pentru a-l face sa straluceasca, sufletul trebuia neaparat dezrobit de trup, adica de cele materiale. Considera ca sufletul este asemenea focului, caci focul tinde sa urce spre cer, iar cele materiale, fireste, tind spre cele de jos.

Sursa: http://remerra.blogspot.ro/2011/12/scoala-pitagoreica-de-la-crotona.html