Castelul Corvinilor, Hunedoara

Mai mult decat Bran sau Peles, Castelul Corvinilor trezeste curiozitati si legende, purtandu-te inapoi in timp si facandu-te sa te simti parte a vietii tumultoase de curte care l-a animat timp de peste 400 de ani.

Ridicat in secolul al XIV-lea, Castelul Corvinilor reprezinta una din cele mai frumoase si bine conservate constructii de acest gen din epoca medievala, fiind cea mai vestita proprietate a lui Iancu de Hunedoara, impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara.

Unicitatea monumentului de la Hunedoara consta in gradul inalt de reprezentativitate pentru arhitectura militara din sud-estul Europei secolului XV, el intrununind cele mai dezvoltate elemente de arhitectura civila, Palatul Mare fiind o constructie de inspiratie franceza, unica in spatiul dominat de regatul maghiar in acea perioada, ilustrand maretia unei mari familii, cea a Hunedorestilor, capabila sa imprumute modele arhitecturale dintr-un spatiu care gazduieste una dintre cele mai stralucite civilizatii medievale: Franta.

Alte elemente care transforma castelul de la Hunedoara intr-un caz singular, sunt interventiile ulterioare secolului al XV-lea (constructiile din secolul al XVII-lea, restaurarea din finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea), care ofera vizitatorului o mixtura unica de elemente arhitecturale apartinand Renasterii, stilurilor baroc si neogotic.

Ghid virtual

Castelul are 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.

Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut de patru piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husarilor si nisa ce adaposteste statuia Sf. Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecererilor peste apa.

Primul obiectiv major este Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, turn care impresioneza prin masivitate, in zona parterului avand aspectul unui spatiu boltit, fiind de notat prezenta locului de garda, unde este si o vatra de foc, aici aflandu-se la acest moment casa de bilete. De aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa masiva de lemn.

Loggia Matia se afla la iesirea din Turnul nou de poarta, in partea stanga, fiind considerata cea mai timpurie manifestare, in domeniul arhitecturii, a Renasterii. La etajul loggiei se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din Transilvania acelei perioade, precum si Camera de Aur, spatiu de adaposteste expozitia "Obiecte din colectiile Muzeului Castelul Corvinilor Hunedoara”.

Capela este plasata pe latura estica a castelului, accesul aici fiind posibil prin scara interioara a Loggiei Matia, ajungandu-se in tribuna capelei.

Camera domnitelor, se afla plasata la primul nivel al Turnului nou de poarta, deasupra coridorului de intrare in castel. Initial, a fost doar un nivel de aparare in acest turn, iar in secolul al XVII-lea este tranformat in camera de zi pentru doamnele din castel. Aici se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX-lea, stilului eclectic, compus dintr-o masa, servanta, dulap.

De aici, traversand Scara spirala, se intra in Sala Dietei, sala plasata la etajul Palatului Mare. Este construita in stil gotic tarziu, interiorul ei fiind modificat radical in secolul XVII in vremea lui Gabriel Bethlen, prin demontarea intregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultand incaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat in urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi in fresca, ce prezinta nobili si imagini de fortificatii ale vremii.

La iesirea din Sala Dietei, in partea dreapta se afla o scara de piatra, ce conduce la etajul Turnului Capistrano, spatiu ce avea ca destinatie in secolul al XV-lea gazduirea calugarului Ioan de Capistrano.

Iesirea din Turnul Capistrano se face pe aceeasi scara, in partea dreapta fiind o scara ce conduce la al doilea etaj al Palatului sudic, in camerele folosite in secolul al XVIII-lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca. In prezent aici se afla expozitia de etnografie .

De aici, se trece in camera cunoscuta sub numele de platforma Turnului nou de poarta, construita in secolul al XVII-lea ca si spatiu de depozitare a munitiilor. Aici este amenajata expozitia de arheologie.

Din aceasta expozitie se iese prin expozitia de etnografie, se coboara pe o scara de lemn spre primul nivel al Palatului sudic, in atelierele mestesugaresti care deserveau administratia miniera.

De aici se iese din nou in curtea interioara a castelului, iar in partea dreapta se intra pe coridorul de la parterul Turnului vechi de poarta, un turn de forma rectangulara, prevazut cu doua niveluri de aparare. Turnul vechi de poarta a fost pictat in fresca in vremea regelui Matia, urme din aceasta inca fiind vizibile pe latura nordica. Si aceasta parte castelului a fost modificata in vremea principelui Gabriel Bethlen, acesta desfiintand intrarea de secol XV si construind in fata turnului un bastion defensiv, numit Turnul alb.

Folosind galeria neo-gotica se pot vedea cateva camere de locuit, plasate la primul nivel al Palatului mare dinspre oras, incaperi ce pastreaza o serie de elemente de factura renascentista tarzie. De aici, se poate vizita sufrageria acestui palat.

Revenind in curtea interioara, circuitul continua cu vizitarea fantanii, care este insotita de prezentarea unei inscriptii, plasate pe unul dintre contrafortii capelei.

De aici se viziteaza terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea, de unde se deschide o frumoasa perspectiva spre Groapa Ursilor, palatul nordic, capela si curtea fantanii, dar si spre orasul contemporan.

Ultimul obiectiv este Sala Cavalerilor, una dinte cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea. Aici functioneaza expozitia de tehnica militara, cu piese care ocupa o perioada cronologica extinsa (secolele XIV-XIX). Aici se poate vedea o inscriptie legata de momentul constructiei acestei sali.

Sursa: http://www.castelulcorvinilor.ro/

Aurul si argintul Romaniei

Aurul pare sa fie primul metal cunoscut cu vreo 20.000 de ani in urma, cuprul cu 10.000 de ani, fierul si bronzul cu 8.500 de ani. Aurul si cuprul au fost cunoscute de egipteni cu 12.000 ani i.Hr., iar in Europa se intrebuintau cu 4.000 ani i.Hr. in circuitul industrial, dupa aur si cupru, au fost atrase fierul, plumbul, zincul, mercurul, s.a. Chinezii foloseau aurul cu 25 de secole i.chr., pentru baterea monedelor. Babilonienii, Fenicienii, Grecii, Romanii si toata Lumea Veche cunosteau si foloseau aurul, fapt dovedit prin scrierile si obiectele ramase din aceste perioade. Cunoasterea si folosirea aurului de om se explica prin proprietatile lui. Este inalterabil, gasindu-se in natura, in stare nativa, fiind usor de recunoscut.

Argintul in natura se gaseste in stransa legatura au aurul. Aurul nativ din cele mai multe zacaminte aurifere este in realitate, un aliaj natural – solutie solida – de aur si argint. Odata cu identificarea si intrebuintarea aurului de catre om, a fost cunoscut si argintul. Fiind aliat cu aurul, a fost obtinut in stare metalica, mai tarziu ca aurul, dar inaintea cuprului.

La noi in tara, exceptand unele concentratii aurifere de mai mica importanta, care in buna parte au si fost exploatate, se remarca doua regiuni aurifere importante: regiunea Baia Mare si regiunea Muntilor Metaliferi.

In sudul Muntilor Apuseni, intre vaile Muresului, a Crisului Alb si Ariesului, se afla Muntii Metaliferi, cu vestitul poligon aurifer delimitat de localitatile Caraci, Baia de Aries, Zlatna si Sacaramb, cu o suprafata de 2.500 km2. Pe acest teritoriu se gasesc unele din cele mai insemnate zacaminte auro-argentifere, cuprifere, plumbo-zincifere de la noi din tara si chiar din Europa (Ex. Rosia Montana). Poligonul aurifer al Muntilor Apuseni este cea mai veche si mai renumita regiune aurifera din Europa. Principalele zacaminte auro-argentifere din Muntii Metaliferi se afla in grupul minier Brad (Musariu, Bradisor-Barza, Valea Morii, Curechi-Hartagani, Caraciu), grupul minier Baita-Troita-Magura (Baita Craciunesti, Troita -Trestia -Toplita - Magura), grupul minier Sacaramb-Hondol, grupul minier Zlatna (Stanija, Almas, Hanes, Breaza), grupul minier Bucium (Rodu-Frasin, Vulcoi-Corabia, Botes), grupul minier Rosia Montana si Baia de Aries.

Zacamintele de la Sacaramb si Baia de Aries se remarca prin prezenta mai multor tipuri paragenetice: cuarturi aurifere, arseno-pirita, sulfuri complexe, tetraedrit, hesit si altait. Sacarambitul, un mineral rar intalnit, descoperit pentru prima data in lume la Sacaramb, in anul 1745, de unde si-a luat numele, impreuna cu Silvanitul, descoperit la Baia de Aries, au dus faima acestor zacaminte in tara si strainatate.

Argintul se gaseste mai rar, sub forma nativa. De cele mai multe ori apare combinat cu sulful, mai ales cu sulfurile de plumb, cupru, antimoniu si arsen. Argintul nativ apare sub forma de filamente capilare, sau fibre si in placi subtiri.

Corpurile minerale se prezinta sub forma de filoane, volburi, stockuri, concentratii metasomatice, impregnatii si retele filoniene. in general, filoanele sunt bine individualizate, alteori insa ele formeaza adevarate retele, cum sunt la Sacaramb, Musariu-Brad, sau Rosia Montana. Aurul Muntilor Metaliferi s-a extras timp de milenii. Aceasta bogatie a fost ravnita de-alungul istoriei de numeroase popoare dornice de imbogatire. Baiesii aurari au trudit in subteran din tinerete, cu speranta de a gasi un filon, sau cuiburi cu aur nativ, care sa le faca viata mai usoara, mai buna si fericita. Cu toate ca locuiau pe o imensa bogatie, motii Apusenilor, aurarii, traiau in lipsuri si saracie.

Semnificative sunt versurile: „Muntii nostrii aur poarta / Noi cersim din poarta-n poarta”, sau „Motul pleaca la tara, nu pentru ca n-are ce manca, ci pentru ca n-are dupa ce bea apa”. O buna parte a aurului Muntilor Metaliferi in perioadele istorice, a luat drumul Romei, Budapestei, Vienei si ultima data, al Moscovei.

Aurul, „regele metalelor”, in timp a provocat multe dureri si varsari de sange. Regretatul meu profesor de mineralogie Victor Stanciu scria: „in tot locul unde a lucit vreodata aurul, au aparut si stralucitoarele arme ale zeului Marte. Tinuturi pasnice, edenuri ale patriarhalelor linisti, se umplu de zgomote de arma, indata ce chimirurile lor sunt aurite”.

Regiunea aurifera a Muntilor Metaliferei este renumita in tara si strainatate prin frumoasele flori de mina cu aur, de cuart, pirita, cupru, plumb, zinc, telururi. Resursele minerale si patrimoniul mineralogic, nu sunt inepuizabile. Mineritul intensiv si extensiv din diferite perioade a dus la epuizarea, sau saracirea unor resurse minerale si flori de mina, iar in final la inchiderea minelor. La noi in judet au fost inchise in anul 2004 minele din grupul minier Zlatna si Baia de Aries.

Gasirea unor flori de mina in astfel de conditii este practic nula.
Conservarea esantioanelor mineralogice din muzee si din colectiile personale, este o datorie patriotica, in folosul stiintei, culturii si educatiei generatiilor prezente si viitoare.

Cele mai renumite si reprezentative colectii muzeale, cu aur in special, precum si cu alte minerale din Muntii Metaliferi, le gasim in Muzeul Aurului din Brad, Muzeul de Istorie Naturala din cadrul Muzeului National Brukenthal Sibiu si Muzeul de Mineralogie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Bogatia miniera a Daciei a constituit un obiectiv major pentru cucerirea ei de Imperiul Roman (106 p. chr.). Sub ocupatia romana (106-274 p. chr.) mineritul a fost modernizat prin introducerea de noi tehnologii de extractie si prelucrare a minereului, inclusiv cu specialisti adusi din imperiu. Din aceasta perioada au fost descoperite vestigii inestimabile in zona miniera Brad, Zlatna, Bucium si Rosia Montana, raspandite in muzee din tara si strainatate.

Intre anii 1786-1855 in minele de aur de la Rosia Montana au fost gasite tablitele cerate („carti din lemn”), descoperiri unice pentru cunoasterea vietii cotidiene si a organizarii social-juridice a minerilor antici, ce dateaza dintre anii 131-167 d Hr. Descoperite dupa 16 secole, ele au constituit un „miracol” arheologic al Daciei Romane. Din continutul tablitei cerate XVIII, datata 6 februarie 131 p. chr.,se cunoaste pentru prima data toponimul localitatii Rosia Montana de ALBURNUS MAIOR. Pe baza acestei tablite in anul 1981 s-au organizat manifestari cultural-istorice ce au omagiat 1850 de ani de atestare documentara a localitatii si mineritului.

Cu acest prilej s-a inaugurat „Muzeul mineritului din Rosia Montana” in incinta Exploatarii miniere de stat care cuprinde: expozitia tehnica in aer liber, lapidarul, galeriile romane din Orlea si expozitia pavilionara. Spre regretul meu, organizatorul acestui muzeu, expozitia pavilionara a fost distrusa de persoane iresponsabile. Au fost distruse si instrainate multe exponate, printre care si plansele cu Mina Rosia Montana expuse in 1899 la Expozitia Mondiala de la Paris. Celelalte sectiuni ale muzeului se prezinta acceptabil, fiind necesare masuri drastice de intretinere, complectare si conservare a exponatelor.

Rosia Montana este un tezaur national si universal sub aspect minier, mineralogic, istoric si cultural. Localitatea adaposteste cel mai mare zacamant aurifer din tara si Europa, unde se poate deslusi tehnica folosita de-alungul timpului pentru extractia aurului. Cunoasterea in totalitate a zacamantului cantitativ si calitativ, este departe de a fi realizata. Patrimoniul mineralogic este reprezentat in cele 3 muzee mentionate mai sus (Brad, Sibiu, Cluj). Aproximativ 30% din colectia de aur nativ a Muzeului Mineralogic al Universitatii din Cluj, provine de la Rosia Montana.

Toate esantioanele cu aur de la Rosia au fost colectionate pana in anul 1948. In perioada urmatoare (1948-1990), cu toate ca au fost deschise numeroase corpuri minerale generatoare de flori de mina, nu s-au colectat si pastrat esantioane de aur, din cauza masurilor drastice, de securitate aplicate mineritului aurifer. in activitatea mea de 30 de ani la mina Rosia Montana, am cunoscut o varietate impresionanta de esantioane cu aur, care cu parere de rau luau drumul Uzinei de prelucrare a minereurilor din Gura Rosiei unde se amalgamau. Cele mai frumoase flori de mina le-am gasit in anii 1965-1968, sub forma de crengute de brad, cu lungimea medie de 80 cm, in volbura Beuta-Sponghia din masivul Carnic. Cu toate interventiile facute nu au putut fi salvate de la distrugere.

Inchei cu afirmatiile academicianului Dan Berindei, presedintele Comitetului National al Istoricilor in interviul acordat Formulei AS din 16-23 decembrie 2002: "Nu vad utilitatea pentru umanitate sa lichidam in cativa ani opera unor popoare succesive care au lucrat acolo. Mi se pare absurd sa punem interesele economice mai presus de conservarea patrimoniului national. Economia are diverse cai de inflorire, distrugerea patrimoniului este definitiva". Aurel SANTIMBREANU

Sursa: http://dacoromania20.go.ro/nr20/aurul.htm

Muzeul aurului din Brad

Singurul Muzeu al aurului din Europa!

Un punct de atractie deosebit pentru cei care calatoresc prin Muntii Apuseni, colectia mineralogica din Brad, cunoscuta cu denumirea de Muzeul Aurului, este unicata in Europa. A fost fondata in urma cu mai bine de 100 de ani, timp in care exponatele au crescut la peste 2000, adunate din foarte multe tari, de pe toate continentele. Remarcabile sunt exponatele cu aur nativ, originare din Muntii Metaliferi (Va mai aduceti aminte orele de geografie din scoala generala?)

De-a lungul vremii, la Muzeul Aurului din Brad s-a adunat cea mai mare colectie de piese din aur nativ din Europa, cu forme spectaculoase precum: steagul dacilor, soparlele din aur, harta Romaniei in aur si un cristal pentagonal, unic in lume.

Exploatarea organizata a aurului in zona a inceput in 1884, la initiativa societatii germane Gotha.
Muzeul dateaza din anul 1896 si a fost infiintat de un geolog german pe nume Schummacher, care lucra la exploatarea miniera din Brad, muzeul fiind mereu in administrarea minei. Tot in 1896, la Brad, s-a deschis si prima scoala de mineri din Romania. In 1979, muzeul a aniversat 2.000 de ani de atestare documentara a mineritului in zona Brad.

Apogeul exploatarilor aurifere din Hunedoara a fost in anii 1937-1938, cand Romania ocupa locul 2 in Europa, dupa Rusia.
In 2006, ultimul abataj de la Gura Barza a fost inchis, iar exploatarea miniera a fost devastata de firmele care au taiat totul si au vandut apoi utilajele ca fier vechi sub nasul autoritatilor si al oamenilor legii.

Colectia de aur nativ, provine din minele din Muntii Metaliferi si este una dintre cele mai importante colectii din lume. Muzeul prezinta si unele obiecte arheologice descoperite in zona Brad-Criscior care dovedesc existenta omului pe aceste meleaguri in urma cu 5000 de ani si a unei activitati de extragere a aurului de 2000 de ani.

Colectia mineralogica detine peste 800 exponate provenind din toata lumea, iar o vitrina prezinta cateva dintre mineralele care au fost identificate pentru prima oara in lume in zacaminte din Romania.

Colectia mai include:

Uneltele si obiectele vechi folosite la extragerea si prelucrarea minereului aurifer, specifice ultimelor doua secole, carora li se alatura si imagini fotografice sugestive privind aceste activitati.

Aurul - intr-o ipostaza inedita, aceea de minereu: fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale, lamele, filamente, dendrite, granule si rarele combinatii chimice naturale ale aurului cu telurul, intre care silvanitul si nagyagytul s-au identificat pentru prima data in lume in zacaminte din Muntii Apuseni.

Zacamintele din zona Bradului - forme spectaculoase care sugereaza vizitatorului plante, animale sau alte obiecte: frunze, flori, sarpe, catel, aripi de pasare, tun, harta Romaniei.


800 exponate provenind din foarte multe tari, organizate pe criterii stiintifice: notiuni generale despre minerale, geneza acestora, proprietati fizice dupa care pot fi determinate, compozitie chimica: sulfuri metalifere, saruri halogenate, oxizi, saruri oxigenate (carbonati, sulfati, silicati, etc).

O stire de ultima ora arata ca Muzeul Aurului a fost vandut in rate, la pret de garsoniera Centrului Ortodox Filocalia (COFB). Va surprinde? :(

Luminile Nordului

Scumpa mea colega si fanul meu cel mai infocat A SCRIS pe blog articolul cu numarul 100.
Iti multumesc draga Anne Marie L.!

Aurorele sunt fenomene optice fascinante ce pot fi observate pe cerul nocturn. Acestea se formeaza in timpul exploziilor si eruptiilor solare, atunci cand cantitati uriase de particule sunt aruncate din Soare in spatiu. Cand particulele intra in coliziune cu gazele din atmosfera pamantului, acestea stralucesc, producand o gama fantastica de culori.

Luminile se intalnesc in dansul lor pe cer in nuante de portocaliu, purpuriu, verde si rosu metalic. Alteori, sunt simple perdele de verde sau un manunchi de lumina. Spectacolul de lumini este de fiecare data altfel. Pe teritoriile nordice, efectul este cunoscut sub numele de aurora boreala sau aurora borealis. Numele a fost pentru prima data folosit in 1621 de catre astronomul francez Pierre Gassendi. El a folosit numele zeitei Aurora, zeita diminetii in mitologia romana si numele grecesc al vanturilor nordice, Boreas. In emisfera sudica, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australa sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vantului sudic, austrul.

Cu sute de ani in urma, oamenii nu cunoasteau nici o explicatie stiintifica a aurorei, asa ca fiecare popor, fiecare trib, fiecare grup etnic, a gasit propria explicatie. Vechii finlandezi asociau aparitia aurorei boreale cu vulpea polara, un animal totem. Ei credeau ca vulpea ajungea pana departe, in nord, iar cand atingea muntii cu blana sa, scantei colorate zburau spre cer. Estonienii credeau ca luminile de pe cer se datoreaza jeturilor de apa aruncate de balene in jocurile lor. Unii asiatici credeau ca luminile erau dragoni care se luptau in cer. Rusii credeau ca luminile sunt spiritele care aprindeau calea pentru nasterea unui copil. Pentru unii scandinavi, aurorele indicau o schimbare a norocului, de la rau la bun, sau invers. Indienii americani credeau ca aurorele rosii erau focuri ale dusmanilor porniti la lupta, iar aurorele albe erau tortele spiritelor care pescuiau noaptea. Nativii din Noua Zeelanda considerau aurorele ca fiind focuri de tabara ale sufletelor pierdute.

Aurora boreala poate fi vazuta din nordul peninsulei Scandinave, Finlanda, Canada, nordul SUA, Alaska, Groenlanda, Siberia, dar sansele de a asista la acest spectacol cresc odata cu apropierea de polul nord magnetic, aflat astazi in insulele arctice din nordul Canadei.

Observarea aurorei boreale reprezinta o experienta fascinanta si mistica. Unul dintre multele locuri frumoase de unde se pot vedea luminile nordului este Capul Nord din Finnmark, in nordul Norvegiei. Luminile apar cel mai frecvent la sfarsitul toamnei si iarna / primavara devreme. Lunile octombrie, februarie si martie sunt cele mai bune luni pentru observarea aurorei boreale. Pentru a putea observa cat mai bine spectacolul, trebuie evitate noptile cu luna plina si locurile luminate.

Daca doresti sa vezi luminile nordului trebuie sa-ti amintesti ca depinzi complet de natura. Luminile nordului adora sa se joace de-a v-ati ascunselea, dar daca vei avea rabdare vei fi rasplatit cu un fascinant spectacol al naturii.

Groenlanda – aventura arctica

Interesant: in lb engleza - Greenland - adica "Tinutul verde" este de un alb imaculat. Daca ma gandesc la Green in sensul de ecologic - atunci da - nici o urma de poluare nu perturba calitatea aerului si a apei.

Cea mai mare insula a lumii, Groenlanda este inconjurata de Oceanul Arctic si Oceanul Nord Atlantic oferindu-i acestei tari 44,087 km de coasta. Climatul artic extrem de friguros este accentuat de vanturi violente. Temperatura medie anuala este - 3,1 grade Celsius.


Turismul in Groenlanda este in curs de dezvoltare, turistii fiind din ce in ce mai atrasi de peisajele unice in lume si ....surprinzator.....de clima arctica.

Groenlanda este promisiunea unei aventuri si a experientelor de neuitat - noptile arctice ale iernii dau nastere unui amurg continuu mirific, iar in nordul indepartat este intuneric complet, iar cerul este inmuiat in stralucirea aurorei boreale. Zapada creeaza conditii excelente pentru excursii cu sanii trase de caini si croaziere printre multimea de fiorduri, iceberguri si insule.

De ce sa vizitam Groenlanda:

• Nuuk este una dintre cele mai mici capitale din lume, cu o populatie de aproximativ 15.000 locuitori. A fost intemeiata in 1728 de catre misionarul norvegian Hans Egede, fiind primul oras al Groenlandei. Fosta sa resedinta este acum receptia parlamentului. Orasul are pe fundal muntii Sermitsiaq si este o destinatie populara pentru vizitatori.

• Muzeul National al Groenlandei - se afla in partea cea mai veche a orasului, iar cladirea dateaza din 1728.

• Ilulissat este o zona de dezvoltare a Groenlandei si poarta spre Disko Bay si intreaga tara. La inceput numit Jakobshavn, in onoarea fondatorului danez Jakob Sverin (1691-1753), numele Ilulissat (aizberg) este mai folosit in prezent. Sermermiut este o asezare situata la cativa kilometri sud-vest de oras si prezinta urme ale asezarilor din 2000 IHr. Ilulissat are cladiri moderne, dar si vechi si este inconjurat de un peisaj fascinant. Faimosul explorator Knud Rasmussen s-a nascut aici in 1879, iar casa in care a crescut a fost transformata in Muzeul Knud Rasmussen.

• Qaqortoq este cel mai mare oras din sudul Groenlandei si centrul administrativ al zonei. In piata situata aproape de port se afla cea mai veche fantana din tara, inconjurata de unele dintre cele mai bine pastrate cladiri, apartinand epocii coloniale.

• Nanortalik este cel mai sudic oras la Groenlandei si este inconjurat de zgarie-nori, piscuri abrupte si stanci golase ce marginesc fiorduri.

• Priviti balenele gigantice in Qeqertarsuaq, Aasiaat si Qasigiannguit.

• Ittoqqortoormiit este unul dintre cele mai tinere orase din Groenlanda si totodata cel mai izolat. Aici se afla cel mai mare fiord din lume, Scoresby Sund, precum si cel mai mare complex de fiorduri din lume, cu sase fiorduri. Zona este ideala pentru expeditii in caiac sau sanii trase de caini.

Bucataria nordica:

Obiceiurile culinare ale Groenlandei sunt legate de obiceiurile vechii comunitati de vanatori. Vreme de genaratii, mamiferele marine, vanatul, pasarile si pestii au reprezentat principalele surse de hrana. Continutul mare de carne asigura energie pentru un stil de viata dur, in conditiile iernii arctice. Restaurantele din Groenlanda ofera mancare traditionala, dar si un meniu international.

Cand mergem acolo:

Primavara este cel mai spectaculos anotimp in Groenlanda. Este perfect pentru plimbari cu saniile trase caini, "ice fishing", peisaje uimitoare, zile lungi si temperaturi suportabile.
Evenimente: 21 Iunie - Cea mai lunga zi

Sursa: http://www.turistik.ro/groenlanda

Calatorind pe unul din drumurile mai mult sau mai putin imaginare descoperite in Arctica, suntem intampinati de adevarate oglindiri ale timpului si gasim inca de la primul popas noi sensuri in lucruri familiare.

Mostenirea culturala a stramosilor inuiti ne inconjoara in timpul unei lungi nopti polare, ascultand legenda despre Sedna - spiritul ce guverneaza vietatile din adancuri. Spectacolul, aflat la limita dintre fotografie si film, ne aduce trairi posibile numai in Kalaallit Nunaat.

Pentru detalii urmariti link-ul: http://groenlanda.paul-andrei.com

Templul Abu Simbel – Egipt

Templul Abu Simbel, unul dintre cele mai faimoase temple antice egiptene din lume, face parte din ansamblul Monumentelor nubiene din Abu Simbel - Philae, fiind inscris in Patrimoniului Mondial UNESCO in 1979.

Templul Abu Simble este format din doua temple gigantice din piatra, sculptate in stanca. Acestea sunt situate pe malul lacului Nasser, la aproximativ 290 km de Aswan. Templul a fost construit de Faraonul Ramses II in jurul anului 1244 i.Hr. si a fost folosit pana in 1224 i.Hr..

Faraonul Ramses II a construit doua temple, unul pentru el si altul pentru regina sa, Nefertari, in ideea comemorarii victoriei sale impotriva hititilor in Batalia de la Cades. Numite "Templul lui Ramses, iubit de Amun", templele se numara printre cele sase construite in Nubia. Pozitia de la Abu Simbel, aleasa de Ramses, a fost poarta de intrare dinspre sud in Egipt si servea drept limita pentru intimidarea vecinilor si pentru a-i impresiona.


Cele doua temple de la Abu Simbel sunt numite Templul Mare si Templul Mic.

Templul Mare a fost dedicat zeilor Egiptului antic Amun Ra, Ra Harakhti si Ptah, si Ramses insusi. Se compune din patru statui colosale in pozitie asezat, fiecare avand 20 de metri inaltime. Toate acestea il infatiseaza pe faraonul Ramses II. Statuile au fost sculptate in piatra, pe locul unde au fost amplasate. Membrii familiei regale sunt, de asemenea, sculptati mai jos de Ramses. La jumatatea inaltimii Faraonului, sunt reprezentati Nefertari, Regina Mama Mut-Tuy, fiii lui Amun-her-khepeshef si Ramses si fiicele Bintanath, Baketmut, Nefertari, Meritamen, Nebettawy si Isetnofret.


La o suta de metri de Templul Mare se afla Templul Mic, dedicat reginei Nefertari, sotia lui Ramses al II-lea si zeitei Hathor. Fatada, de asemenea, sculptata in roca, infatiseaza doua grupuri de colossi de 10 metri inaltime. Aici, regele si regina sunt prezentati la dimensiuni egale. Acest lucru este foarte neobisnuit, deoarece in mod traditional regina nu poate fi reprezentata mai inalta decat genunchii Faraonului. Templul este un exemplu rar in care atat regele, cat si regina sunt reprezentate in marime egala, fiind si singurul exemplu de templu dedicat consoartei regelui.

Din motive de securitate, Abu Simbel nu este in prezent accesibil cu masina, de catre straini. Oricine doreste sa viziteze Abu Simbel trebuie sa se alature unui convoi. Aceste convoaie sunt escortate de politie. Exista, de obicei, cel putin un convoi pe zi. Calatoria dureaza 3 ore.

Curcubeu de 3 zile la Petrosani

Un fenomen cel putin ciudat este intalnit in Valea Jiului inca de luni dimineata, dupa ce, odata cu venirea ploilor, un curcubeu s-a arcuit peste cerul localitatii.

Are capatul de formare in varful Parangului si se termina dincolo granita Petrosaniului, ca o cupola care imbratiseaza localitatea. Isi face aparitia aproape in acelasi loc, parca special ales, deoarece este vizibil din toate colturile orasului. Explozia de culoare ramane perioade foarte lungi de timp in vazduh, iar cand dispare, o face doar pentru cateva clipe, incat ai spune ca ii obliga pe oameni sa se uite spre cer.

Acest curcubeu, numit si „supranumerar”, in aparitiile sale, de multe ori, mai include unul mai putin conturat. Este un fenomen rar si misterios, incat nu a putut fi explicat pe deplin de oamenii de stiinta.

Batranii isi spun legendele si cred ca este un semn bun, ca Dumnezeu se uita din cer la oameni si ca este semn de pace. „Vine dupa vijelie tot timpul, nu? Este semn bun”. Si Vechiul Testament spune ca Dumnezeu a trimis ca semn un curcubeu Noe, sa-i spuna ca potopul s-a terminat. Mosii ne povesteau ca mai apare cand se deschid usile Raiului, pentru ca sufletele bune sa ajunga in cer”, spun varstnicii. Tinerii sunt mai pragmatici si cred ca este doar un fenomen meteorologic, un spectacol de culoare care atrage privirile.

Si totusi, curcubeul este samburele multor legende, aproape ca nu exista cultura de pe glob care sa nu aiba o poveste despre el. Germanicii cred ca este calea sufletelor, japonezii il vad ca un pod plutitor al cerului, iar o legenda poloneza spune ca ingerii lasa aur la capetele curcubeului. Dar nimeni nu a ajuns vreodata la capatul lui, pentru ca, pe masura ce te apropii de el, acesta se departeaza. (M. Ganju)

Sursa: mesagerulhunedorean.ro